Anulare act administrativ fiscal. Decizia 281/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 18.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 281
Ședința publică din 25 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către reclamantul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI REȘIȚA - prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr.1010/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - SERV SRL, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 18 februarie 2010 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 25.02.2010, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 2935/115/24.10.2008, reclamantul Primarul Municipiului Reșița, în contradictoriu cu pârâta Serv Reșița, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr.232 din data de 20.08.2008 precum și a efectelor produse de aceasta, respectiv aducerea terenului la forma inițială de către - Serv SRL și suspendarea Autorizației de Construire nr.232 din data de 20.08.2008 până la soluționarea prezentei acțiuni, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, se arată că în urma cererii depusă de pârâtă, prin -, a fost emisă Autorizația de Construire nr. 232 din 20.08.2008, pentru executarea lucrărilor de construire "Magazin de mobilă și birouri" pe imobilul teren situat în Reșița B-dul - nr.
Lucrările pentru care a fost emisă Autorizația de Construire nr.232 din 20.08.2008 urmează a se executa pe terenul în suprafață de 490 mp, înscris în CF nr.4845 Reșița Română, nr. top./27/a, aflat în proprietatea Statului Român, cu drept de administrare în favoarea Consiliului Popular al Municipiului Reșița.
La data emiterii autorizației, terenul reprezenta zonă.
Autorizația de Construire care face obiectul prezentului litigiu a fost emisă fără a se fi ținut cont de dispozițiile OUG 114/2007, care prevăd că autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu de minim 20 mp/locuitor până la data de 31.12.2010 și de minim 26mp/locuitor până la data de 31.12.2010.
Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2007, persoanele juridice care concesionează terenuri pentru construcția și amplasarea în spații verzi a obiectivelor pentru activități economice și socioculturale sunt obligate să obțină avizele, acordurile și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafața terenurilor și condițiile de desfășurare a activităților ulterioare se determină pe baza unor proiecte se specialitate, de amenajare a teritoriului și urbanism, avizate și aprobate conform legii, cu obligativitatea ca suprafețele cumulate ale acestor construcții să nu ocupe mai mult de 10% din suprafața spațiului.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă, a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ pentru anularea autorizației de construire nr.232 din 20.08.2008.
În motivare, a arătat că reclamanta nu a adus dovezi din care să rezulte că la nivelul localității au fost încălcată obligația de asigurare a 20 mp spațiu /locuitor.
De asemenea, nu este îndeplinită cerința legii, de a se ocupa mai mult de 10% din suprafața spațiului.
Pârâta arată că a început o construcție cu toate aprobările legale.
În apărare, a depus la dosar contractul de concesiune nr. 9319/20.08.2007, încheiat între pârâtă și Consiliul Local al Mun. Reșița,a solicitat audierea martorului, precum și efectuarea unei expertize topografice.
În ceea ce privește cererea de suspendare, prin încheierea de ședință din data de 27.01.2009 instanța a dispus suspendarea autorizației de construire până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Împotriva acesteia a formulat recurs pârâta, iar prin decizia nr. 981/23.06.2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul, a modificat încheierea recurată, în sensul că a respins cererea de suspendare a executării autorizației de construire.
Prin sentința civilă nr. -.10.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Reșița în contradictoriu cu pârâta Serv SRL, reținând în esență următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 9319/20.08.2007, încheiat între Consiliul Local al Mun. Reșița și societatea pârâtă, s-a concesionat acesteia din urmă, pe o durată de 49 de ani, suprafața de teren de 490 mp înscrisă în CF 4845 Reșița Română, nr. top. /27, situată administrativ în Mun. Reșița, Bd. -, -, zona I, în vederea construirii unui magazin de mobilă -.
În vederea edificării construcției pentru care a fost încheiat contractul de concesiune, societatea pârâtă a solicitat eliberarea autorizației de construire, cererea fiind admisă, eliberându-se, în acest sens, autorizația nr. 232/20.08.2008, contestată în prezenta cauză.
Reclamanta a susținut în acțiune că acest act administrativ încalcă dispozițiile art. II al 1 din OUG nr. 114/17.10.2007, pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2005, privind protecția mediului, precum și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2007, privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane.
Potrivit dispozițiilor art. II al 1 din OUG nr. 114/2007 "Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu de minimum 20 mp/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, și de minimum 26 mp/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013".
Reclamanta nu a depus la dosar nici un studiu din care să rezulte care este suprafața actuală de spațiu pe cap de locuitor și nici un document din care să reiasă că, prin construcția autorizată, ar fi afectată îndeplinirea obligației prevăzute de art. II al 1 din OUG nr. 114/2007, mai sus enunțat.
Celălalt text de lege invocat de reclamantă - art. 11 al 1 din Legea nr. 24/2007-prevede că "Persoanele juridice care concesionează terenuri pentru construcția și amplasarea în spațiile verzi a obiectivelor pentru activități economice și socioculturale sunt obligate sa obțină avizele, acordurile și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafața terenurilor și condițiile de desfășurare a activității ulterioare se determina în baza unor proiecte de specialitate, de amenajare a teritoriului și urbanism, avizate și aprobate conform legii, cu obligativitatea ca suprafețele cumulate ale acestor construcții sa nu ocupe mai mult de 10% din suprafața spațiului respectiv".
Așadar, pentru a fi încălcată această dispoziție, este necesar ca edificiul autorizat să se construiască pe un spațiu și să se depășească prin construcție 10% din suprafața spațiului respectiv.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 307/28.11.2006 (fila 130), s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu() "Magazin de mobilă și birouri" din Reșița, Bd. -, conform proiect nr. 80/2006, elaborat de - SRL.
Urmare a aprobării Planului Urbanistic de Detaliu, prin HCL 307/2006, terenul în discuție a devenit teren de construcții.
Așadar, prin emiterea autorizației de construire nu a fost afectat un spațiu, ci un teren care avea deja destinația de teren de construcție.
În atare condiții, nu se mai pune problema ca această construcție să depășească 10% din spațiul.
Instanța a concluzionat, față de considerentele mai sus expuse, că prin autorizația de construire contestată nu au fost încălcate dispozițiile II al 1 din OUG nr. 114/2007 și ale art. 11 din Legea nr. 24/2007- acte normative ulterioare Hotărârii Consiliului Local nr. 307/28.11.2006, prin care s-a reglementat destinația terenului ca fiind teren de construire - motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul Primarul Municipiului Reșița, solicitând admiterea recursul formulat în cauză, modificarea sentinței Tribunalului C-S și pe cale de consecință să se admită acțiunea în contencios administrativ așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că prin acțiunea în contencios administrativ, precizată, a solicitat constatarea nulității Autorizației de Construire nr. 117 din data de 22.05.2008 pentru realizarea lucrărilor de construire " Complex Comercial " ", respectiv suspendarea acesteia, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În ceea ce privește cererea de suspendare, prin încheierea de ședință din data de 27.01.2009, instanța de fond a dispus suspendarea autorizației de construire până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Împotriva acestei încheieri pârâtul a declarat recurs, admis de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, care a modificat încheierea recurată, în sensul că a respins cererea de suspendare a executării autorizației de construire.
În urma administrării probatoriului în cauză, instanța de fond a respins acțiunea formulată, concluzionând că "prin autorizația de construire contestată nu au fost încălcate dispozițiile art. II alin. l din OUG nr. l 14/2007 și ale art. ll din Legea nr.24/2007".
Lucrările pentru care a fost emisă Autorizația de Construire nr. 232 din 20.08.2008 urmează a se executa pe terenul în suprafață de 490 mp, înscris în nr. 4845 Reșița Română, nr. topo. /27/a, aflat în proprietatea Statului Român cu drept de administrare în favoarea Consiliului Popular al Municipiului Reșița. În fapt, la data emiterii Autorizației de Construire nr. 232 din data de 20.08.2008, terenul mai sus precizat reprezenta "zonă ", fiind unul dintre puținele spații verzi din cartierul respectiv.
Potrivit prevederilor art.II alin.l din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/17.10.2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului: "autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu de minim 20 mp/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010, și de minim 26 mp/ locuitor, până la data de 31 decembrie 1013".
Instanța a considerat că reclamantul nu a făcut dovada suprafeței actuale de spațiu pe cap de locuitor, pentru a putea aprecia dacă prin construcția autorizată ar fi afectată obligația impusă autorităților, prin articolul mai sus enunțat.
Chiar dacă nu a precizat acest lucru întrucât în prezent se află în curs de definitivare Registrul cu spațiile verzi ale Municipiului Reșița, este evident că prin construirea oricărei clădiri pe un asemenea spațiu, suprafața acestuia se diminuează.
Prin urmare, Autorizația de Construire care face obiectul prezentului litigiu a fost emisă, fără a se fi ținut cont de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 114/2007, ori este de notorietate publică faptul că Municipiul Reșița este deficitar în ceea ce privește spațiile verzi, autoritățile locale fiind nevoite sa conserve și puținul spațiu care a mai rămas.
Chiar și martorul citat, domnul Gad eclarat că spațiul unde se dorește realizarea noii construcții este spațiu înierbat. Aici se poate amenaja un loc de joacă (parc) pentru copii, având în vedere că în cartierul respectiv (cel mai populat din municipiul Reșița) copiii sunt privați de un astfel de loc, special al lor.
De altfel, membrii Asociației de proprietari din zona respectivă și-au exprimat în nenumărate rânduri nemulțumirea față de posibilitatea edificării unei clădiri pe singura suprafață rămasă neconstruită din cartier.
De asemenea instanța a considerat că prin emiterea autorizației de construire atacate, nu a fost încălcat art. 11 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane. Potrivit prevederilor acestui act normativ "persoanele juridice care concesionează terenuri pentru construcția și amplasarea în spații verzi a obiectivelor pentru activități economice și socioculturale sunt obligate să obțină avizele, acordurile și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafața terenurilor și condițiile de desfășurare a activității ulterioare se determină în baza unor proiecte de specialitate, de amenajare a teritoriului și urbanism, avizate și aprobate conform legii, cu obligativitatea ca suprafețele cumulate ale acestor construcții să nu ocupe mai mult de 10 % din suprafața spațiului.
Suprafața spațiului pe care se dorește edificarea clădirii este de 490 mp, clădirea în sine ocupând mai mult de J din întreaga suprafață, așa cum rezultă din documentația depusă la dosar. Prin urmare construcția propusă ar depăși cei 10% impuși în textul de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9, art.304 Cod procedură civilă; Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinare, pârâta intimată Serv a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond arătând că, din certificatul de urbanism nr.644/18.08.2008 emis de Primăria Municipiului Reșița, la punctul 2 - Regimul economic - la folosința actuala este menționat: " teren de construcție în suprafața de 490 mp."
Astfel, rezultă că la momentul demarării operațiunilor de autorizare a construirii destinația terenului era de construcții. Autoritatea emitentă avea posibilitatea să nu autorizeze construirea, respectiv să refuze eliberarea autorizației de construire dacă cele relatate în acțiune ar fi fost reale.
Autoritatea emitenta nu poate să-și invoce propria culpa în susținerea cererii și a recursului, după ce beneficiarul autorizației de construire a efectuat cheltuieli importante pentru aducerea la îndeplinire a obiectivului economic stabilit.
Nu s-a făcut dovada de către autoritatea emitentă asupra faptului că exact cu suprafața de 490 mp. pe care s-a autorizat construirea a fost depășit procentul de 10% din suprafața spațiului al municipiului.
Totodată, nu a făcut dovada criteriilor obiective care să fi fost încălcate prin eliberarea autorizației de construire în raport de persoanele care sunt agreate sau nu de către primar.
Atât acțiunea cât și recursul formulat de primar sunt întemeiate pe notorietate și pe presupunerea că prin construirea oricărei clădiri se diminuează spațiul. Așa cum a recunoscut recurentul, Registrul privind spațiile verzi se află în curs de definitivare.
Or, un act administrativ cum este autorizația de construire, nu poate fi anulat după bunul plac al primarului și pe baza unei așa zise notorietăți și a unor presupuneri. e discutabilă în condițiile în care nu există un registru definitivat cu privire la spațiile verzi din municipiu Reșița.
În mod corect a respins instanța de fond acțiunea întrucât nu s-a făcut dovada vreunui studiu din care să rezulte care este suprafața actuală de spațiu pe cap de locuitor și nici nu a fost depus vreun document din care să reiasă că, prin construcția autorizata ar fi încălcată îndeplinirea obligației prevăzute de art. II alin. 1 din OUG 114/2007.
În plus, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 307/28.11.2006 s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu () "Magazin de mobila si birouri" din Reșița, B-dul - conform proiect nr. 80/2006 elaborat de
În urma aprobării prin Hotărârea Consiliului Local nr. 307/2006, terenul în discuție a devenit teren în construcții. Astfel că din acest punct de vedere nu se mai poate pune problema depășirii a 10% din spațiul.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea reține că în prezenta cauză, reclamantul Primarul Municipiului Reșița a solicitat anularea autorizației de construire nr. 232/20.08.2008, emisă în favoarea beneficiarei Serv și repunerea părților în situația anterioară, respectiv aducerea terenului la forma inițială de către pârâta Serv
Reclamantul și-a motivat cererea prin aceea că autorizația de construire nr. 232/20.08.2008, emisă la cererea Serv - prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire "Magazin de mobilă și birouri" pe imobilul teren situat în municipiul Reșița, Bulevardul -, - încalcă dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 114/2007, care prevăd că autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu de minim 20 mp/locuitor până la data de 31.12.2010 și de minim 26mp/locuitor până la data de 31.12.2010.
Totodată, reclamantul a învederat că au fost încălcate și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 24/2007, conform cărora persoanele juridice care concesionează terenuri pentru construcția și amplasarea în spații verzi a obiectivelor pentru activități economice și socioculturale sunt obligate să obțină avizele, acordurile și autorizațiile prevăzute de legislația în vigoare. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafața terenurilor și condițiile de desfășurare a activităților ulterioare se determină pe baza unor proiecte se specialitate, de amenajare a teritoriului și urbanism, avizate și aprobate conform legii, cu obligativitatea ca suprafețele cumulate ale acestor construcții să nu ocupe mai mult de 10% din suprafața spațiului.
Cu privire la soluția instanței de fond, Curtea reține că Tribunalul CSa respins acțiunea reclamantului reținând - cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 114/2007 - că reclamantul Primarul Municipiului Reșița nu a depus la dosar nici un studiu din care să rezulte care este suprafața actuală de spațiu pe cap de locuitor și nici un document din care să reiasă că, prin construcția autorizată, ar fi afectată îndeplinirea obligației prevăzute de art. II al 1 din OUG nr. 114/2007.
Cât privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 11 al 1 din Legea nr. 24/2007, instanța de fond a reținut că pentru a fi încălcată această dispoziție, este necesar ca edificiul autorizat să se construiască pe un spațiu și să se depășească prin construcție 10% din suprafața spațiului respectiv. Or, instanța de fond a reținut că, în urma aprobării Planului Urbanistic de Detaliu, prin hotărârea Consiliului Local nr. 307/2006, terenul în discuție a devenit teren de construcții, astfel încât prin emiterea autorizației de construire nu a fost afectat un spațiu, ci un teren care avea deja destinația de teren de construcție. În atare condiții, a arătat instanța de fond, nu se mai pune problema ca această construcție să depășească 10% din spațiul.
Examinând recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond, Curtea constată că prin recurs sunt reiterate argumentele expuse deja în fața instanței de fond și examinate de aceasta.
Sunt reiterate, astfel, dispozițiile art. II al 1 din OUG nr. 114/2007, precizându-se că este de notorietate că municipiul Reșița este deficitar în ceea ce privește spațiile verzi.
Totodată, se învederează că la data emiterii autorizației de construire nr. 232/20.08.2008, terenul pe care urma să se edifice construcția reprezenta "zonă ".
În lămurirea cauzei, Curtea subliniază, cu titlul preliminar, că legalitatea unui act administrativ se impune a fi analizată în raport cu reglementările în vigoare la data emiterii acestui act, conform principiului " tempus regit actum". Cum, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", unui act administrativ îi sunt aplicabile exclusiv reglementările care erau în vigoare la momentul emiterii acestuia, indiferent de reglementările care ar intra în vigoare ulterior acestui moment.
În prezenta cauză, Curtea constată, în fapt, că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 307/28.11.2006 (atașată la fila 130 din dosarul Tribunalului C S), s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu() "Magazin de mobilă și birouri" din Reșița, Bd. -, conform proiect nr. 80/2006, elaborat de - SRL. Curtea subliniază că prin acest Plan Urbanistic de Detaliu s-a stabilit suprafața ce urma să fie concesionată, precum și suprafața pe care urma să se edifice construcția respectivă.
Așadar, din 28.11.2006 terenul pe care urma să se edifice construcția a cărei autorizare este în litigiu a primit destinația de teren pentru construcții, indiferent de destinația anterioară a acestuia.
Curtea subliniază că Hotărârea Consiliului Local nr. 307/28.11.2006 nu a fost desființată, iar reclamantul Primarul Municipiului Reșița nu a invocat nelegalitatea acesteia.
De asemenea, Curtea subliniază că la momentul adoptării Hotărârea Consiliului Local nr. 307/28.11.2006 nu era în vigoare art. II al 1 din OUG nr. 114/2007, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 713/22.10.2007, intrând în vigoare în aceeași zi - 22.10.2007
În același sens, Curtea subliniază că la momentul adoptării Hotărârea Consiliului Local Reșița nr. 307/28.11.2006 nu era în vigoare nici Legea nr. 24/2007, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 36/18.01.2007, intrând în vigoare la data de 21.01.2007
Curtea reține, așadar, că la momentul aprobării Hotărârii Consiliului Local Reșița nr. 307/28.11.2006 - hotărâre prin care s-a stabilit că pe terenul în litigiu urma să se edifice o construcție - nu era în vigoare nici una dintre dispozițiile legale invocate de reclamant.
Este adevărat că aceste acte normative erau în vigoare la momentul emiterii autorizației de construire nr. 232/20.08.2008, însă acest aspect nu este de natură să afecteze legalitatea emiterii acestei autorizații, având în vedere că ambele texte legale invocate de reclamant vizează reglementări care nu sunt aplicabile Hotărârii Consiliului Local Reșița nr. 307/28.11.2006 - hotărâre prin care s-a aprobat nu numai concesionarea în vederea edificării unei construcții, dar s-a și stabilit suprafața totală pe care urma să se edifice construcția respectivă.
Având în vedere dispozițiile Hotărârii Consiliului Local Reșița nr. 307/28.11.2006, emiterea autorizației de construire nr. 232/20.08.2008 apare ca fiind emisă în executarea acesteia, în condițiile în care reclamantul Primarul Municipiului Reșița nu a solicitat anularea și nici nu a invocat nelegalitatea acestei hotărâri.
Sub acest aspect, este lipsit de relevanță faptul că terenul este acoperit de vegetație în prezent, astfel cum pare a rezulta din depoziția martorului audiat de instanța de fond. Stabilirea regimului juridic al unui teren nu poate depinde de starea de fapt în care se găsește acel teren. De altfel, imposibilitatea edificării construcției pare a fi fost determinată și de opoziția autorităților locale, în condițiile în care autoritatea emitentă a autorizației de construire a solicitat anularea acesteia în instanță.
Cât privește notorietatea faptului că municipiul Reșița este deficitar în ceea ce privește spațiile verzi, Curtea subliniază că această afirmație este speculativă și nu este sprijinită de nici un argument juridic, nici măcar cu privire la justificarea existenței notorietății. Pe de altă parte, Curtea reamintește că autoritățile administrative locale, respectiv Consiliul Local al Municipiului Reșița, au aprobat Hotărârea nr. 307/28.11.2006, prin care au stabilit destinația terenului respectiv ca fiind teren concesionat în vederea edificării unei construcții. Din acest punct de vedere, pretinsul caracter deficitar al suprafețelor cu destinație de spații verzi nu pare a fi fost avut în vedere de aceste autorități administrative la momentul respectiv.
Însă indiferent care ar situația spațiilor verzi situate în Municipiul Reșița, Curtea reamintește că această stare de fapt nu poate aduce atingere unei decizii de concesionare în vederea edificării unei construcții, decizie luată de Consiliul Local al Municipiului Reșița la data de 298.11.2006, când nu era în vigoare vreo interdicție de edificare a unei construcții pe terenul respectiv și nici o interdicție de schimbare a destinației terenului respectiv în teren de construcție
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului C-S este temeinică și legală, astfel încât recursul formulat de reclamantul Primarul Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 1010/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul Primarul Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 1010/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Red.PR./25.03.2010
Tehnored LM./29.03.2010
4expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
