Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 278/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 11.11.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.278
Ședința publică din 25 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.744/CA/PI/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depune la dosar prins serviciul de registratură al instanței la data de 22.02.2010, concluzii scrise din partea ambelor părți.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 18 februarie 2010 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 25.02.2010, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.08.2009 pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei și, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună: 1) anularea hotărârilor 29 și 30 din data de 06.08.2009 prin care s-a dispus schimbarea sa din funcția de viceprimar al comunei și numirea ca viceprimar a numitului; 2) suspendarea aplicării hotărârilor 29 și 30 din data de 06.08.2009 emise de Consiliul Local până la judecarea irevocabilă a prezentei cauze și 3) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a îndeplinit funcția de viceprimar al comunei până la data de 06.08.2009, când un grup de 5 consilieri locali au inițiat o hotărâre de consiliu local pentru schimbarea sa din funcția deținută.
Menționează că în acea perioadă, primarul fiind în concediu, i-au fost delegate atribuțiile de primar de către d-nul, primarul comunei, până la întoarcerea sa din concediu.
Grupul de consilieri locali au inițiat un proiect de hotărâre prin care solicită schimbarea din funcție a reclamantului, fără nici o altă justificare, iar în data de 06.08.2009, prin HCL nr. 29 fost aprobat proiectul de hotărâre inițiat, fără a se motiva în vreun fel măsura adoptată.
În aceeași ședință, prin hotărârea nr. 30, inițiatorul hotărârii anterioare, a fost numit viceprimar, deși hotărârea nr. 29 nu îi fusese comunicată reclamantului și nu era executorie, nefiind expirat termenul legal de contestare.
Reclamantul arată că ședința din 06.08.2009 a Consiliului Local s-a desfășurat în condiții nelegale, întrucât la aceasta nu a participat secretarul Consiliului Local, d-na, locul acesteia fiind luat de bibliotecara, care nu are calitatea de funcționar public și nici nu are studii juridice, fiind și membra unui partid politic, calitate în care, potrivit art. 116 alin. 1 și 2 din legea nr. 215/2001 nu putea înlocui secretarul comunei.
Se mai arată că procedura de vot nu a fost conformă legii, urna nefiind verificată și sigilată de comisia de validare a Consiliului Local.
Reclamantul precizează că eliberarea sa din funcție nu a fost efectuată conform prevederilor art. 69 alin. 4 din Legea nr. 393/2004, ci ca urmare a presiunilor făcute asupra sa și a Consiliului Local pentru demiterea sa, ca urmare a faptului că a sesizat că în decembrie 2008 fost întocmită în fals o hotărâre de consiliu local, cu toate că o asemenea ședință nu a avut niciodată loc.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 1,6,14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 69 alin. 4 din Legea nr. 393/2004.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâții au invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată ca urmare a faptului că reclamantul nu a efectuat procedura administrativă a plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din cuprinsul Legii nr. 554/2007 a contenciosului administrativ, reclamantul neformulând plângere prealabilă la autoritatea emitentă împotriva actelor administrative pe care a înțeles să le atace pe calea demersului judiciar întreprins.
Tot pe cale de excepție este invocată inadmisibilitatea cererii de suspendare a hotărârilor atacate, raportat la prevederile art. 14 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Pârâții arată că, având în vedere faptul că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă a plângerii prealabile, acesta nu poate solicita - pe calea unei acțiuni judiciare admisibile - suspendarea executării unor acte administrative unilaterale în condițiile art. 14 alin. 1 fraza I din legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de actul normativ menționat.
Pe fondul cererii, pârâții solicită respingerea cererii reclamantului de suspendare a HCL al comunei cu nr. 29 și 30 din 06.08.2009, raportat la prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Se arată că reclamantul nu îndeplinește condiția iminentă producerii unei pagube persoanei ori a patrimoniului său; reclamantul menținându-și calitatea de consilier local, deși a fost schimbat din funcția de viceprimar, potrivit art. 57 alin. 7 din legea nr. 215/2004.
Pe fondul acțiunii, se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că în speță au fost îndeplinite prevederile art. 57 alin. 4 din legea nr. 215/2004, respectiv schimbarea din funcție a fost propusă de cel puțin o treime din numărul consilierilor în funcție, schimbarea viceprimarului a fost efectuată prin hotărâre de consiliu local și hotărârea a fost adoptată cu respectarea condițiile de cvorum și majoritate necesară.
În privința problemei nesigilării urnei de vot, se precizează că legea nu pretinde o atare formalitate, ci doar pe aceea de a se asigura - atunci când se votează cu privire la persoane - secretul votului, cerință care a fost satisfăcută.
Cu privire la prezența d-nei la ședința de Consiliu Local din data de 06.08.2009, se arată că în temeiul Dispoziției nr. 125/27.07.2009 a Primarului comunei, atribuțiile secretarei comunei, care se găsea în efectuarea concediului de odihnă au fost delegate d-nei, de altfel, prezența sau absența secretarului unității administrativ teritoriale la ședințele consiliului local nu are nici o influență asupra legalității hotărârilor pe care consiliul le adoptă.
În drept, sunt invocate prevederile art. 115 cod procedură civilă, art. 7 alin. 1, art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 57 alin. 4 și 7 din legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată.
Prin sentința civilă nr.744/CA/PI/29.09.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respinse ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și și a respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
La termenul de judecată din 29.09.2009 au fost discutate în contradictoriu două cereri, respectiv cea formulată de pârât de respingere a acțiuni ca inadmisibilă și cererea reclamantului de suspendare a executării celor două hotărâri de consiliu local până la soluționarea pricinii pe fond.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a soluționat în primul rând excepția inadmisibilității deoarece, în măsura în care este întemeiată, face de prisos discutarea oricărei alte cereri.
Pârâtul a considerat acțiunea ca inadmisibilă pe motiv că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004.
Reclamantul a susținut, pe de-o parte, că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul litigiilor privind schimbarea din funcție a unui viceprimar iar pe de alta, că, oricum, a respectat procedura deoarece a sesizat prefectul cu o plângere împotriva acestei schimbări.
Tribunalul a observat că obiectul acțiunii cu care a fost sesizat îl constituie anularea a două hotărâri de consiliu local prin care reclamantul a fost schimbat din funcția de viceprimar și înlocuit cu o altă persoană, adică a două acte administrative individuale.
Potrivit art. 7 al. 1 din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Acest text legal invocat de pârât stabilește regula care se va aplica și în cazul de față dacă nu există o lege specială care să deroge de la ea.
Schimbarea din funcția de viceprimar înainte de termen poate avea caracter de sancțiune și atunci devin incidente în cauză dispozițiile art. 69 și art. 70 din Legea 393/2004, sau poate fi rezultatul schimbării voinței politice care a dus la alegerea în funcție a viceprimarului, în acest caz fiind incidente dispozițiile art. 18 al. 4 din Legea 393/2004 rap. la art. 57 al. 4 din Legea 215/2001.
În prima situație, art. 70 din Legea 393/2004 derogă de la art. 7 din Legea 554/2004 dispunând expres că procedura prealabilă nu este obligatorie. În schimb, în cea de-a doua, nici Legea 393/2004 și nici Legea 215/2001 nu prevăd dispoziții derogatorii ceea ce înseamnă că procedura prealabilă este obligatorie. Or, reclamantul se află în această din urmă situație.
În consecință, tribunalul a înlăturat apărarea reclamantului referitoare la lipsa de obligativitate a procedurii prealabile rămânând de cercetat dacă sesizarea prefectului echivalează cu îndeplinirea acestei proceduri. Răspunsul nu poate fi decât negativ deoarece prefectul nu este nici autoritate emitentă a actelor și nici autoritate ierarhic superioară în sensul art. 7 din Legea 554/2004 (deoarece nu are puterea să modifice în nici un fel hotărârile consiliului local ci doar, în condițiile art. 3 din Legea 554/2004, să exercite tutela administrativă și să le atace în fața instanței de contencios administrativ). Altfel spus, cererea reclamantului adresată Prefectului Județului T de a exercita tutela administrativă nu echivalează cu o procedură prealabilă.
Așa fiind, văzând că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă obligatorie, tribunalul, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 rap. la art. 7 al. 1 din aceiași lege, cu aplicarea art. 109 al. 2 Cod procedură civilă, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată și a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare se arată că este greșită aprecierea primei instanțe în legătură cu posibilitatea Consiliului Local de a-l demite din funcția de viceprimar pe criterii strict politice, cu precizarea că în conformitate cu art. 69 lit. d, din Legea nr.393/2004,demiterea viceprimarului "poate fi făcută numai dacă se face dovada că viceprimarul, a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării sau a prejudiciat interesele țării,"
A accepta ca legal faptul că o autoritate publică cum este Consiliul Local poate emite decizii de sancționare strict politice și nemotivate înseamnă a accepta, ca legal, un abuz de putere.
De asemenea apreciază că este îndreptățit să se adresez direct instanței de contencios administrativ, fără a urma procedura prealabilă, deoarece acesta este un drept foarte clar exprimat și atribuit acestuia de către legiuitor în art.70 din Legea 393/2004.
"Art. 70. - împotriva sancțiunii prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. c) și d) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente. Procedura prealabilă nu este obligatorie, "
Consideră de asemenea greșită interpretarea primei instanțe care afirmă faptul că "uneori demiterea viceprimarului poate avea caracter de sancțiune", cu precizarea ca, demiterea viceprimarului are întotdeauna caracter de sancțiune,deoarece este un act unilateral emis de consiliul local, împotriva voinței sale. Singura situație în care schimbarea din funcție a viceprimarului nu ar fi o sancțiune ar fi fost în situația în care acesta ar fi demisionat de bună voie din acest post.
Consideră total greșită interpretarea primei instanțe care a apreciat că există doua situații prevăzute în statutul aleșilor locali în care viceprimarul poate fi demis și anume, o situație prevăzuta de art. 18 din Legea 393/2004 când viceprimarul poate fi demis oricând fără nici un motiv pe criterii strict politice,și o situație prevăzută de art.69 din Legea 393/2004 când viceprimarul poate fi demis doar în anumite situații de încălcare a legilor sau a constituției.
În drept, recurentul a invocat disp. Art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9. pr. Civilă.
Prin întâmpinare CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și, au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, arătând în esență următoarele:
In susținerea excepției, pârâtul s-a prevalat de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea cu nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de Ia data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Reclamantul nu s-a conformat acestei prevederi legale, neformulând plângere prealabilă la autoritatea emitentă împotriva actelor administrative unilaterale cu caracter unilateral pe care a înțeles să le atace pe calea demersului judiciar întreprins, respectiv nici împotriva Hotărârii cu nr. 29 și nici împotriva Hotărârii cu nr. 30/06.08.2009 a (Consiliului Local al Comunei jud. T). Pârâtul, apreciază că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și se impune a fi respinsă ca atare. Recurentul-reclamant nu poate invoca în favoarea sa nici împrejurarea că s-a adresat Primăriei Comunei, respectiv D-lui Primar al Comunei, la data de 11.08.2009, solicitând acestuia din urmă să ia act de faptul că hotărârile de consiliu local pe care reclamantul le-a atacat pe calea acțiunii de față nu sunt definitive atâta timp cât această cerere de chemare în judecată nu a fost soluționată, pe calea unei hotărâri definitive și irevocabile, de către instanța de contencios administrativ.
Consideră că recurentul-reclamant a fost și este într-o evidentă eroare, pentru cel puțin două motive și anume, hotărârile de consiliu local pe care acesta le-a atacat sunt, după natura lor, acte administrative unilaterale, cu caracter individual și prin urmare executorii; promovarea unei acțiuni în anulare împotriva lor nu are efect suspensiv de executare, în sensul că nu determină o suspendare a caracterului lor executoriu; de altfel, orice act administrativ unilateral este "definitiv" (un termen impropriu pentru această specie de acte administrative și care se utilizează doar în privința actelor administrative cu caracter jurisdicțional) de la momentul comunicării sale, dată de la care el intră în circuitul juridic, bucurându-se de prezumția de legalitate; în sfârșit, de un efect suspensiv de executare nu se bucură decât acțiunile în anulare promovate de prefect împotriva actelor administrației publice locale și județene, nu și acele acțiuni pe care le promovează particularii împotriva unor asemenea acte; cererea (petiția) prin care reclamatul a solicitat Primăriei (Comunei, respectiv Primarului acestei )Comune să ia act de faptul că a atacat la instanța de contencios administrativ cele două hotărâri ale (Consiliului Local al (Comunei nu poate fi asimilată plângerii prealabile evocată de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, întrucât această cerere nu a fost îndreptată la autoritatea emitentă a actelor administrative atacate, ci la o altă autoritate publică Primarul (Comunei ) cu care Consiliul Local al Comunei nu se găsește în raporturi de subordonare.
În susținerea recursului său, recurentul-reclamant a invocat faptul că "dacă în situațiile prevăzute de art. 69 și 70 din Legea nr. 393/2004, când revocarea din funcție este considerată o sancțiune, legiuitorul a prevăzut expres faptul că procedura prealabilă nu este obligatorie, ar fi absurd să se înțeleagă că în cazul în care revocarea din funcție este rezultatul unei voințe arbitrare, cum este cazul de față, ar trebui să te adresezi aceluiași organ pentru a-și revoca hotărârea de schimbare din funcție".
Susținerile recurentului nu pot fi valorificate de către Instanța de Control Judiciar pentru mai multe motive. Hotărârea cu nr. 29/06.08.2009 a Consiliului Local al Comunei a fost adoptată în baza art. 18 alin. 4 din Legea cu nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali (text care trimite la Legea cu nr. 215/2001) și a art. 57 alin. 4 și art. 115 din Legea cu nr. 215/2001 a administrației publice locale, iar Hotărârea cu nr. 30/06.08.2009 a aceluiași Consiliu Local al Comunei a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 57 alin. 3 și a art. 115 din cuprinsul Legii cu nr. 215/2001.
Or, ipoteza invocată de către reclamantul-recurent - și anume, aceea a revocării dispuse cu titlu de sancțiune - este cea reglementată de prevederile art. 69 și 70 din cuprinsul Legii cu nr. 393/2004, texte care nu au fost avute în vedere de pârâtă la momentul adoptării hotărârilor atacate; potrivit art. 70 din Legea cu nr. 393/2004, "împotriva sancțiunii prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. c) și d) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente. Procedura prealabilă nu este obligatorie"; sancțiunile evocate sub dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. c) și d) sunt: diminuarea indemnizației cu 5-10% pe timp de 1-3 luni și, respectiv, eliberarea din funcție, numai că pârâta, prin Hotărârea cu nr. 29/06.08.2009, nu a dispus, la adresa recurentului-reclamant, eliberarea din funcție cu caracter sancționator, în condițiile art. 69 alin. 1 lit. d) din Legea cu nr. 393/2004 cu privire la Statutul aleșilor locali, ci schimbarea din funcție (măsură cu caracter pur politic), în condițiile art. 57 alin. 4 din cuprinsul Legii cu nr. 215/2001 a administrației publice locale; cele doua instituții nu pot fi confundate .
Cu privire la cele mai-sus arătate, se arată și faptul că - din punctul pârâtei de vedere - prevederea potrivit căreia "procedura prealabilă nu este obligatorie" se aplică numai în cazul actelor administrative unilaterale prin care un consiliu local a dispus eliberarea din funcție, cu caracter sancționator, a unui viceprimar, nu și în cazul în care această autoritate a dispus schimbarea din funcție (o măsură cu caracter politic) a aceluiași viceprimar; dispoziția legală care îl scutește pe cel interesat de obligația parcurgerii procedurii administrative prealabile a plângerii este o dispoziție cu caracter de excepție, care se interpretează strict și a căreia aplicare nu poate fi extinsă la situații pe care legea însăși nu le prevede {exceptio est stnctissime interpretationis).
Mai mult decât atât, în dreptul administrativ, nu poate fi valorificată analogia nici ca tehnică de interpretare a normelor juridice, nici pentru a realiza un soi de paralelism comparativ între două instituții sensibil diferite ale dreptului administrativ, și anume eliberarea din funcție și, respectiv, schimbarea din funcție a unui viceprimar, instituții care - din punctul de vedere al pârâtei - nu pot fi confundate.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că, potrivit art. 57 alin. 4 din Legea cu nr. 215/2004 a administrației publice locale, republicată, "Schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție". Interpretarea acestui text de lege încalcă ideea că pentru schimbarea viceprimarului, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) ca schimbarea din funcție să fie propusă de către primar sau de cel puțin o treime din numărul consilierilor în funcție - condiție îndeplinită în speța de față;
b) ca schimbarea viceprimarului să se facă prin hotărâre a consiliului local condiție îndeplinită;
c) ca hotărârea consiliului local de schimbare a viceprimarului să fie adoptată cu respectarea condițiilor de cvorum și majoritate necesară - condiție îndeplinită; Hotărârea cu nr. 29/06.08.2009 a fost adoptată cu 8 voturi pentru și 2 abțineri, dintr-un total de 11 consilieri; Hotărârea cu nr. 30/06.08.2009 a fost adoptată cu 7 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri dintr-un total de 11 consilieri; or, numirea ori, după caz, schimbarea viceprimarului se dispune prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție (adică a cel puțin 6 în cazul de față).
La cele de mai-sus, se mai adaugă și faptul că după cum a statuat doctrina în cazul în care se pune problema verificării legalității unei hotărâri de schimbare a unui viceprimar, instanța a verificat doar dacă hotărârea respectivă a fost adoptată cu respectarea condițiilor formale avute în vedere de legiuitor, neputându-se pronunța "asupra temeiniciei acestei hotărâri, numirea și schimbarea din funcție a viceprimarilor putând fi chiar rezultatul unor <<calcule>> politice".
Prin urmare, pierderea de către un viceprimar în funcție a sprijinului politic al majorității consilierilor în funcție poate determina revocarea cestuia din funcția deținută, respectiv schimbarea sa cu o altă persoană, sub condiția ca aceasta din urmă să aibă calitatea de consilier local și să întrunească sprijinul materializat prin votul datinfavorem majorității politice a consilierilor locali în exercițiu. De altfel, este de reținut în contextul argumentelor mai-sus evocate și faptul că un viceprimar nu este un funcționar public. Prin urmare, un astfel de agent al administrației publice nu poate pretinde, în privința sa, nici stabilitatea în demnitatea deținută, nici prezervarea garanțiilor aferente unei astfel de stabilități (cum ar fi, spre pildă, eliberarea din funcție dor pentru necorespundere profesională ori destituirea pentru săvârșirea unei abateri disciplinare). Un viceprimar răspunde și politic în fața consiliului local care l-a ales; iar această răspundere se poate concretiza în schimbarea sa, independent de calitatea prestațiilor pe care le-a săvârșit în calitate de viceprimar și fără nici o legătură cu pregătirea sa ori cu conduita asumată cu ocazia exercitării mandatului de viceprimar.
Prezența d-nei la ședința de Consiliu Local din data de 06.08.2009, în substituirea secretarei unității administrativ-teritoriale, s-a făcut urmare a faptului că aceasta din urmă se găsea în efectuarea concediului de odihnă; în temeiul Dispoziției cu nr. 125/27.07.2009 a Primarului (Comunei, atribuțiile secretarei Comunei au fost delegate d-nei, pe perioada efectuării de către secretara titulară a concediului legal de odihnă. De altfel, prezența ori, după caz, absența secretarului unității administrativ-teritoriale la ședințele consiliului local nu are nici o influență asupra legalității hotărârilor pe care respectivul consiliu le adoptă, atâta timp cât substituirea acestui secretar este asigurată. Eventualele hotărâri adoptate sunt ale consiliului, nu ale secretarului, iar acesta din urmă nu are posibilitatea legală de a exprima vreun vot decizional în favoarea ori împotriva proiectelor de hotărâre supuse adoptării consiliului.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115; art. 308 alin. 2 ( proc. civ.; art. 7 alin. 1; art. 57 alin. 4 din Legea cu nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Recurentul arată că este îndreptățit să se adreseze direct instanței de contencios administrativ, fără a urma procedura prealabilă, deoarece acesta este un drept foarte clar exprimat de către legiuitor în art.70 din Legea 393/2004, însă Curtea constată că acest temei de drept invocat de către recurent se referă la sancțiunile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. c) și d) din Legea 393/2004, pentru abateri grave și repetate, săvârșite în exercitarea mandatului de viceprimar, de președinte sau de vicepreședinte al consiliului județean, și la procedura ce trebuie urmată dacă se contestă aceste sancțiunii.
De altfel, dispozițiile art . 70 din Legea 393/2004, prevăd expres că, împotriva sancțiunii prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. c) și d) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente. Procedura prealabilă nu este obligatorie. "
Numai în această situație demiterea viceprimarului are caracter de sancțiune, caz în care procedura administrativă prealabilă nu trebuie îndeplinită.
În speță, temeiul de drept ce a stat la baza emiterii hotărârii nr. 29 din 06.08.2009 este art. 18 alin. 4 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, conform căruia,(4) Mandatul de vicepreședinte al consiliului județean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție, în condițiile Legii nr. 215/2001, republicată.
Procedura administrativă prealabilă prev. De art. 7 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu trebuie îndeplinită atunci când legiuitorul prevede expres acest lucru.
Instanța constată că s-a optat pentru soluția menținerii caracterului obligatoriu al acestei procedurii, pornindu-se și de la faptul că o asemenea soluție este impusă și de noua Constituție Europeană, care consacră pentru prima dată în catalogul drepturilor fundamentale,dreptul cetățeanului la o bună administrare.
Curtea constată corectă și legală interpretarea primei instanțe care a apreciat că există doua situații prevăzute în statutul aleșilor locali în care viceprimarul poate fi demis și anume, o situație prevăzuta de art. 18 din Legea 393/2004 când viceprimarul poate fi demis oricând fără nici un motiv pe criterii strict politice și o situație prevăzută de art.69 din Legea 393/2004 când viceprimarul poate fi demis pentru abateri grave și repetate, săvârșite în exercitarea mandatului de viceprimar.
Motivele invocate de către recurent nu se încadrează în motivele de modificare sau casare a hotărârii.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.744/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. MB/12.03.2010
Tehnored LM./12.03.2010
4expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
