Anulare act administrativ fiscal. Decizia 281/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 281
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S- a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN M împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru intimatul reclamant -, lipsind recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
S-a arătat că recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN Mad epus concluzii scrise.
Avocat, pentru intimatul reclamant -, depune delegația de reprezentare, dovada achitării onorariul de avocat și un set de înscrisuri.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru intimatul reclamant -, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Arată că hotărârea nr.146/06.11.2009 este un act subsecvent Ordinului Prefectului
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din data de 18.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți, în baza disp. art. 15 raportat la art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ,s-a suspendat executarea Hotărârii nr. 146/06.11.2009 a Consiliului Județean M până la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei având ca obiect anulare act administrativ privind pe reclamantul domiciliat in municipiul O, nr. 1A, județul M in contradictoriu cu paratul Consiliul Județean
S-a suspendat judecata cauzei pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr- al Tribunalului Mehedinți.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, având în vedere că suspendarea executării unui act administrativ este o operațiune de întrerupere temporara a efectelor actului,o măsura de excepție care se justifica numai daca actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat in ipoteza in care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătoreasca.
Astfel, instanța a considerat ca prin anularea Ordinului Prefectului nr. 253/14.10.2009 prin sentința nr. 2872/26.11.2009 a Tribunalului Mehedințis -a creat o puternica îndoiala asupra legalității hotărârii nr. 146/06.11.2009 a Consiliului Județean M, in condițiile in care acest din urmă act administrativ a avut la bază chiar Ordinul Prefectului sus menționat.
Nu a putut fi contestata nici iminenta pagubei suferită de reclamant avându-se in vedere efectele hotărârii nr. 146/06.11.2009 a Consiliului Județean M,respectiv lipsirea reclamantului de plata indemnizațiilor de ședință primite in calitate de consilier județean, afectarea imaginii de persoană publică atât in cadrul Partidului Social Democrat in condițiile in care reclamantul este liderul la nivelul județului M dar si credibilitatea in fata opiniei publice.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul Consiliul județean M invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ, este necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, adică de a exista motive temeinice pentru admiterea unei astfel de cereri, ori sentința dată în dosarul nr- este doar definitivă și nu irevocabilă.
În acest sens trebuie avute în vedere și dispozițiile art.20 alin.4 din Legea contenciosului administrativ, care stabilesc că recursul declarat împotriva hotărârii primei instanțe suspendă executarea acesteia, precum și dispozițiile art. 24 din același act normativ, care se referă la obligația executării hotărârilor definitive și irevocabile, deci după parcurgerea tuturor căilor de atac puse la dispoziție de lege.
Cu privire la cea de-a doua condiție, s-a arătat că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată ca fiind producătoare a unei pagube iminente, mai mult această pagubă s-ar produce față de pârât care ar ajunge în situația de a plăti din banii publici trei vicepreședinți în loc de doi cât prevede legea, fapt ce ar crea grave perturbări activității curente a instituției și imaginii acesteia de autoritate a administrației publice județene.
La dosar în recurs s-a depus un certificat emis de Curtea de APEL CRAIOVA referitor la soluționarea dosarului nr-.
Examinând sentința sub aspectul criticilor formulate cât și în raport de art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată nefondat recursul pentru considerentele ce se vor arăta.
Articolul 15 din Legea contenciosului administrativ, care a fost invocat ca temei juridic al cererii de suspendare a executării unui act administrativ, prevede pentru admisibilitatea acesteia, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 din același act normativ.
Cele două condiții prevăzute de art.14, respectiv cazul justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că paguba iminentă determină cazul justificat și invers.
Ca principiu în Dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt îndeplinite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, actul a cărui suspendare se solicită este emis ca urmare a Ordinului Prefectului Jud. M nr.253/14.10 2009 prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier județean al reclamantului, încetare care a atras încetarea mandatului acestuia de vicepreședinte al Consiliului Județean M, iar anularea actului de încetare a mandatului de consilier județean creează o îndoială puternică asupra legalității actului subsecvent, adică a hotărârii nr.146/06.11.2009 a cărui suspendare a executării se solicită.
Faptul că sentința de anulare acestui act nu este încă irevocabilă este lipsită de relevanță, deoarece la data formulării cererii de suspendare este suficient să existe o îndoială asupra legalității actului administrativ și nu o certitudine care poate fi dată doar de o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Mai mult această îndoială privind legalitatea hotărârii nr.146/2009 emisă de pârât, este întărită prin decizia irevocabilă nr.213 din 01.02.2010 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, prin care admițându-se recursul reclamantului, s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr.253/14.10.2009 emis de Prefectului Jud. M, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Dispozițiile legale invocate de recurent, nu au incidență în cauză întrucât privesc alte instituții de drept, respectiv obligația executării unor hotărâri definitive și irevocabile care privescobligația de încheiere, de înlocuire, de modificare a actului administrativ, de eliberare a unui alt înscris sau de efectuare unor anumite operațiuni administrative, precum și suspendarea executării sentinței pronunțate de prima instanță, în cazul atacării cu recurs.
Referitor la condiția existenței pagubei, iminența acesteia decurge din efectele hotărârii de încetare mandatului de vicepreședinte al consiliului județean, în sensul lipsirii reclamantului de la plata indemnizațiilor cuvenite acestei funcții dar și a imaginii în cadrul partidului al cărui lider este pe plan local, cum corect a reținut prima instanță.
Având în vedere că și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, se va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în raport și de dispozițiile art.312 ilin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean M împotriva încheierii din 18 decembrie 2009 dată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
22.02.2010/2 ex/ Februarie 2010
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
