Anulare act administrativ fiscal. Sentința 29/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 29/CA
Ședința publică de la 11.02.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în T, str. 1 - 2. bloc:.. 1,. 4,. 13, județul G, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Administrației și Internelor (actual Ministerul Internelor și Reformei Administrative), Direcția de Poliție de Frontieră I și Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră V, cauza având ca obiect -anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 11 februarie 2008.
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative), Direcția de Poliție de Frontieră I și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V, solicitând anularea Ordinului Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/II/3297, prin reclamantul a fost destituit din poliție, suspendarea în tot, până la rămânerea irevocabilă a cauzei, a executării ordinului atacat, repunerea pe postul avut anterior, cu toate drepturile avute anterior destituirii și obligarea pârâților la plata daunelor morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în dosarul nr. 79/P/2006 al Serviciului Teritorial Iași al Direcției Naționale Anticorupție s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, cu aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în conformitate cu art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b, art. 10 lit. b indice 1 din Codul d e procedură penală și art. 18, art. 91 lit. c din Codul penal.
În acest context s-a dispus destituirea reclamantului din poliție, deși soluția dată în procesul penal nu era definitivă.
A susținut reclamantul că au fost încălcate dispozițiile art. 23 pct. 1, art. 24 pct. 1, art. 28 și art. 29 pct. 3 din Ordinul nr. 400/2004 al ministrului administrației și internelor deoarece nu s-a suspendat procedura cercetării prealabile până la soluționarea definitivă a cauzei penale și pentru că cercetările disciplinare au fost efectuate fără participarea unui reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor.
De asemenea, a arătat că lipsa mențiunii privind termenul și instanța competentă să soluționeze acțiunea de pe adresa prin care i s-a comunicat faptul emiterii ordinului atrage nulitatea absolută a acestuia.
A mai susținut reclamantul că i s-a aplicat o sancțiune disciplinară prea severă față de gravitatea faptei care i se impută.
Reclamantul s-a adresat ministerului cu plângere prealabilă, dar nu a primit nici un răspuns.
Prin întâmpinare, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Vai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că ordinul atacat a fost emis de ministru, nu de inspectorat.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare în care a susținut că sancțiunea disciplinară a destituirii din funcție a fost aplicată ca urmare a faptului că reclamatul a primit mită 20 de euro la data de 28.06.2006 în timp ce se afla în misiune, la individualizarea sancțiunii disciplinare fiind avute în vedere prevederile art. 14 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/2004, art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului referitoare la coroborarea sancțiunii aplicate cu gravitatea faptei și consecințele acesteia, gradul de vinovăție și activitatea desfășurată anterior de polițist.
S-a susținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 23 și 24 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/2004, deoarece suspendarea procedurii disciplinare are loc în situația în care polițistul cercetat penal nu poate da curs citării, or polițistul s-a prezentat când a fost citat. De asemenea, sancțiunea disciplinară a fost aplicată după comunicarea respingerii plângerii formulate împotriva soluției procurorului de aplicare a unei sancțiuni administrative, deci după finalizarea procedurii de stabilire a răspunderii penale, pentru a fi respectate dispozițiile art. 59 alin. 9 din Legea nr. 360/2002 unde se prevede că sancțiunea disciplinară se aplică în termen de 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la săvârșirea faptei.
A mai susținut că reclamantul a fost asistat în cursul desfășurării cercetării disciplinare de președintele Corpului Național al Polițiștilor, iar pe ordinul de restituire, cât și pe adresa de comunicare a ordinului au fost menționate termenul și instanța competentă la care poate fi contestată sancțiunea disciplinară.
Cu privire la cererea de suspendare a actului administrativ atacat, a arătat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă.
Și pârâta Direcția de Poliție de Frontieră Iai nvocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu a fost implicată în procedura disciplinară.
Pe fondul cauzei, pârâta a formulat aceleași apărări ca și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Prin încheierea din 01.10.2007, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră V și a Direcției Poliției de Frontieră I, precum și cererea de suspendare a executării Ordinului nr. S/II/3297 din 04.06.2007, reținând că în procedura angajării răspunderii disciplinare a reclamantului au fost implicate toate instituțiile ce au calitatea de pârât în cauză și că reclamantul a solicitat ca toți pârâții să fie obligați să plătească daune materiale și morale.
Cu privire la cererea de suspendare a executării Ordinului nr. S/II/3297 din 04.06.2007, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a lua măsura de excepție a suspendării executării actului administrativ contestat. Argumentele reclamantului privind suspendarea executării actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o nu se încadrează în categoria "cazurilor bine justificate" la care se referă dispozițiile legale mai sus indicate.
La termenul de judecată din data de 19.11.2 007, instanța, în temeiul prevederilor art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2007, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a ministrului internelor și reformei administrative.
Pârâtul ministrul internelor și reformei administrative, prin întâmpinare, a repetat apărările invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantului, ofițer principal II la compartimentul Combaterea, Sectorul Poliției de Frontieră, în cadrul Inspectoratului Poliției de Frontieră V, i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a destituirii din funcție prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. S/II/3297/04.06.2007.
Sancțiunea a fost aplicată pentru "comportare necorespunzătoare în serviciu și în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției" și "neglijență manifestată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autorități", abateri disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a, b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
S-a reținut că, la data de 08.09.2006, în timp ce se afla în misiune, în calitate de patrulă control servicii, la controlul efectuat asupra unui autocar înmatriculat în Republica M, reclamantul a primit de la ghidul grupului de călători suma de 20 de euro.
Pentru fapta descrisă mai sus reclamantul a fost cercetat penal de către Serviciul Teritorial Iași din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în dosarul nr. 79/P/2006, prin ordonanța din 19.12.2006 fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, cu aplicarea unei amenzi administrative de 1000 lei, pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, în conformitate cu art. 10 lit. b indice 1 din Codul d e procedură penală.
Reclamantul, considerându-se nevinovat, a atacat soluția procurorului de aplicare a amenzii judiciare, urmând procedurile prevăzute de art. 275-278 indice 1 din Codul d e procedură penală.
Potrivit prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002, sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, procedura cercetării prealabile fiind reglementată prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Prin Ordinul nr. 400/2004, ministrul administrației și internelor a stabilit principiile, termenele și condițiile în care se desfășoară procedura prealabilă în cazul polițiștilor care au comis abateri disciplinare, recompensele și sancțiunile care se acordă, respectiv se aplică acestora, activitatea consiliilor de disciplină, precum și aplicarea și contestarea sancțiunilor în cazul polițiștilor.
În conformitate cu prevederile art. 23 din actul normativ indicat mai sus, procedura cercetării prealabile se declanșează și în situația în care fapta săvârșită are caracter penal, dar se suspendă până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
În speță, s-a suspendat procedura cercetării prealabile, însă reluarea procedurii s-a dispus înainte de soluționarea definitivă a cauzei penale în care reclamantul a fost cercetat penal pentru aceeași faptă pentru care i s-a aplicat sancțiunea destituirii din poliție.
Astfel, din procesul-verbal nr. -/29.03.2007, întocmit la data de 29.03.2007, (fila 98) rezultă că s-a dispus reluarea procedurii cercetării prealabile a faptelor sesizate față de reclamant, considerându-se că prin respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de reclamant împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative a încetat situația care a impus suspendarea cercetării prealabile. Din citația de la fila 99 din dosar, precum și din sentința penală nr. 50/25.09.2007 a Curții de APEL IAȘI reiese însă că la data de 04.06.2007, când s-a emis ordinul atacat, cauza penală în care reclamantul era cercetat penal pentru aceeași faptă pentru care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară nu era soluționată definitiv.
Instanța consideră că nu poate fi primită opinia potrivit căreia sancțiunea destituirii din funcție a fost aplicată înainte de rămânerea definitivă a soluției pronunțate în cauza penală pentru a nu se împlini termenul de un an prevăzut de art. 59 alin. 9 din Legea nr. 360/2002.
Termenul respectiv nu curge pe durata suspendării cercetării prealabile, durată ce nu poate fi dinainte stabilită, însă la încetarea situației care a determinat suspendarea, termenul de un an își reia cursul, la calcularea lui fiind socotită și perioada de timp ce a trecut până la intervenirea cauzei de suspendare a procedurii prealabile.
Această concluzie rezultă atât din prevederile art. 23 alin. 3 din Ordinul nr. 400/2004 al ministrului internelor și reformei administrative, potrivit cărora în cazul în care nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale/contravenționale, iar fapta polițistului poate fi considerată abatere disciplinară, se va declanșa procedura cercetării prealabile, cât și din dispozițiile art. 12 din Codul d e procedură penală, conform cărora în anumite cazuri în care procurorul dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire penală, ori instanța de judecată care pronunță achitarea, dacă apreciază că fapta ar putea atrage măsuri ori sancțiuni altele decât cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent.
În aceste condiții instanța reține că emiterea ordinului de destituire din funcție, a cărui anulare constituie obiectul prezentei cauze, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 59 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 și art. 23 din Ordinul nr. 400/2004 al ministrului internelor și reformei administrative ceea ce atrage nulitatea actului.
Așa fiind, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții ministrul internelor și reformei administrative, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative), Direcția de Poliție de Frontieră I și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră V, va admite cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor, va anula Ordinul nr. S/II/3297/04.06.2007, emis de ministrul internelor și reformei administrative, și îi va obliga pe pârâți să îl repună pe reclamant pe postul avut anterior emiterii Ordinului nr. S/II/3297/04.06.2007, cu toate drepturile ce decurg din această măsură.
Având în vedere că din probele administrate în cauză nu reiese că reclamantul a suferit un prejudiciu moral ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a destituirii sale din poliție în timpul în care cercetarea disciplinară trebuia suspendată, Curtea va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în T, str. 1 - 2..:.. 1,. 4,. 13, județul G, în contradictoriu cu pârâții ministrul internelor și reformei administrative, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră V, cu sediul în H,-, jud. V, și Direcția Poliției de Frontieră I, cu sediul în I,--5, jud.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de Sindicatul Național al polițiștilor și personalului Contractual (Civil) din Ministerul Internelor și reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 202,. 2,. 1, sector 6.
Anulează Ordinul nr. S/II/3297/04.06.2007, emis de ministrul internelor și reformei administrative.
Obligă pe pârâți să îl repună pe reclamantul pe postul avut anterior emiterii Ordinului nr. S/II/3297/04.06.2007, cu toate drepturile ce decurg din această măsură.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2008.
Președinte judecător
- - --- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 7 ex.
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Obreja Manolache Iustinian
