Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 64/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 64
Ședința publică de la 11 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2398 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, lipsă intimata Universitatea Tehnică "Gh. "
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată; recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constatând pricina în stare de judecată, a dat cuvântul recurentului, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și în fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, considerând că cererea sa este în concordanță cu normele legale aplicabile în materie și că actele pe care pârâta i le opune sunt pro-cauza. Mai susține că în cauză nu era obligatorie existența unui act administrativ de respingere a cererii sale, considerând ca suficient pentru sesizarea instanței faptul că cererea sa nu a fost rezolvată.
Apreciază că nu era necesar a se ataca actul Departamentului, din moment ce Senatul decide în ultimă instanță, și că trimiterile ce se fac la principiul autonomiei universitare sunt nepotrivite, din moment ce aceasta trebuie să se exercite în concordanță cu reglementările legale în vigoare, fiind dovedit că organul de conducere al Universității nu a emis nici un act de dispoziție care să-i permită a-l ataca în instanță.
Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2398/E din 5 octombrie 2007, Tribunalul Iașia respins acțiunea, astfel cum a fost precizată și modificată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică "Gh. "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârât pentru a răspunde de modul, pretins ilegal, de calcul și repartizare a burselor de studiu, solicitând a se recunoaște încălcarea dreptului cuvenit, precum și obligarea pârâtei la plata de daune, reprezentând diferența dintre bursa primită și cea pe care ar fi trebuit să o primească, precum și la plata de daune morale.
Raportându-se la dispozițiile art. 172 din Legea nr. 84/1995 și la prevederile nr.HG 44/1992, precum și la criteriile generale de acordare a burselor, aprobate de Senatul la data de 18 octombrie 2005, care dau în competența facultăților și departamentelor stabilirea unor criterii specifice de acordare a burselor, prima instanță a reținut că, în speță, Departamentul de Integrare Europeană a fost cel care a stabilit criterii proprii de acordare a burselor, conform procesului verbal depus la dosar și a adresei nr. 20940/ 2006 și că, în atare situație, instanța nu se putea substitui organelor abilitate de lege pentru a impune alte criterii decât cele menționate, singurul lucru pe care ar fi putut să-l verifice fiind acela al concordanței dintre aceste criterii și cele prevăzute de lege, măsurii în care ele au fost respectate, dar numai în cazul în care actul prin care ele au fost determinate și individualizate ar fi făcut obiectul controlului de legalitate, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Constatând că autonomia universitară, garantată de art. 32 alin. 6 din Constituție, este principiul fundamental în baza căruia organele de conducere abilitate emit hotărâri și regulamente, care trebuie respectate, și că, în situația în care se invocă încălcarea unui drept sau vătămarea lui, în oricare fel, printr-o hotărâre astfel luată, acesta trebuie atacat în instanță, neputând fi recunoscute și acordate drepturi fără a se fi realizat controlul de legalitate și fără a se fi dispus anularea actului nelegal, ce stă la baza vătămării pretins produse, prima instanță a apreciat ca nefondate cererile reclamantului de a i se recunoaște dreptul pretins încălcat și de a se obliga pârâtul să-i acorde bursă în cuantumul stabilit, conform propriilor lui evaluări, precum și la plata de daune materiale și morale.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a avut în vedere că, după aflarea cuantumului bursei, a adresat organismelor competente mai multe petiții, ce nu au fost rezolvate, că bursele nu au fost calculate și acordate potrivit criteriilor generale stabilite de Guvernul României, Ministerul Educației și Senatul Universității Tehnice I, că nu au fost respectate condițiile acordării burselor la master prin concurs, că nu a fost respectată condiția privitoare la cuantumul minim al bursei, care trebuia să acopere cheltuielile de masă și cazare ale studenților, că nu există nici un act administrativ emis de Senatul Universității care să valideze criteriile specifice la nivelul de instituție de învățământ și respectiv decizia Departamentului de Integrare Europeană, care să poată face obiectul unei acțiuni în anulare, că nu se putea da eficiență și finalitate juridică procesului verbal din 19 octombrie 2006 și adresei nr. -/20 octombrie 2006, Departamentul neavând personalitate juridică și că decizia acestuia de a acorda burse pentru "încurajare" constituie o încălcare a criteriilor legale de acordare a bursei, autonomia universitară neputând constitui suport al încălcării legislației și nefiind de natură a exonera de răspundere, recurentul solicitând să i se recunoască dreptul legal de a se calcula și acorda bursa pe primul semestru al anului universitar 2006/2007 conform criteriilor legale în vigoare, precum și de a se repara prejudiciul suferit, prin acordarea de despăgubiri, reprezentând diferența de bursă neîncasată, și prin plata de daune morale.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că prin cererea formulată nu se face altceva decât să se reia aspectele ce au făcut obiectul actului de sesizare a instanței, în mod justificat prima instanță reținând că atâta timp cât nu au fost atacate normele de acordare a burselor și deciziile de stabilire a acestora, în mod individual, nimeni nu se poate substitui în drepturile acordate Departamentului de Integrare Europeană, plata burselor putându-se face doar în limita alocațiilor bugetare primite de la ordonatorul principal de credite.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantului este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul - recurent, care funcționează ca șef de lucrări în cadrul Universității Tehnice "Gh. " I, a fost înscris ca student în anul I, la cursurile de masterat, specializarea "Managementul calității în instituțiile publice", în anul universitar 2006/2007, cursuri ce au fost organizate de Departamentul de Integrare Europeană din cadrul instituției de învățământ amintite.
Recurentul nu contestă că, urmare deciziei luate de Departamentul de Integrare Europeană, a beneficiat în semestrul I al anului universitar 2006/2007 de o bursă de 55 lei/lunar, iar în semestrul II al aceluiași an de învățământ de o bursă de 275 lei/lunar, ci doar pretinde că modul de calcul și acordare a respectivei burse de studiu contravine dispozițiilor legale în vigoare.
Reclamantul confirmă, de asemenea, că nu a cerut controlul de legalitate a nici unuia din actele emise de Universitatea Tehnică I și respectiv de Departamentul de Integrare Europeană în legătură cu condițiile de acordare a burselor în acea perioadă justificând acest fapt de împrejurarea că nu s-a emis nici un act individual care să-i permită inițierea producerii prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Ori, chiar dacă nu s-a emis un act individual de stabilire nominală beneficiarilor burselor de studiu de la specializarea Managementul calității în instituțiile publice, Curtea constată, asemenea primei instanțe, că actele înregistrate sub nr. 20213/12 octombrie 2006 și nr. 4023/26 februarie 2007, emis de - Strategii Universitare, privitoare la fondul de burse, numărul de studenți și suma alocată pe lună/student ce au valențele unor acte administrative de autoritate, care puteau face obiectul controlului de legalitate, sub aspectul concordanței lor cu dispozițiile HG nr. 558/1998, cu Criteriile generale de acordare a burselor, aprobate în ședința Biroului Senatului din 18 octombrie 2005 și respectiv cu Regulamentul pentru acordarea burselor, adoptat de pârâtă.
Nu are nici o semnificație ori urmări juridice faptul că cele din urmă acte se refereau la anul universitar 2005/2006, întrucât în lipsa altor reglementări, ulterioare, cele vechi își păstrează valoarea de principiu, conducerea universității înțelegând să transfere, pentru anul universitar 2006/2007, dreptul de decizie la nivelul facultăților și departamentelor, astfel cum rezultă din actul nr. 20940/17 octombrie 2006.
Cum decizia de aprobare a listei finale a studenților cărora urma să li se acorde burse de studiu și a cuantumului acestora pretins nelegală aparține Departamentului de Integrare Europeană din cadrul și cum însăși recurentul confirmă că nu a atacat în mod direct și nemijlocit nici unul din actele emise de Universitate și de Departamentul de Integrare Europeană al acesteia, în mod justificat a reținut prima instanță că reclamantul nu poate cere, pe o cale ocolită, desființarea efectelor unor acte asimilate actelor administrative de autoritate, ca unele ce au fost emise în baza și în vederea aplicării legii, controlul de legalitate fiind unul punctual, și nu unul care vizează activitatea instituției publice în ansamblul ei.
Ca atare, atâta timp cât deciziile luate de Strategii Universitare și Departamentul de Integrare Europeană nu au fost desființate, în cadrul unei acțiuni în anulare, promovată de cel ce se considera vătămat prin aceste decizii care privesc în mod implicit și persoana recurentului, chiar dacă ea nu a fost în mod clar individualizată, nu există temei, astfel precum a reținut și prima instanță, pentru a se proceda la obligarea pârâtei - intimate de a adopta un alt sistem de calcul a burselor și de a le plăti potrivit criteriilor pe care reclamantul le avansează; autonomia universitară, ca drept constituțional, neputând fi înfrântă decât în cazul în care, raportat la un act sau un fapt administrativ bine determinat, s-ar constata un exces de putere sau nelegalitate actului normativ sau individual suspus controlului.
Constatând că hotărârea Tribunalului Iași este temeinică și legală și că instanța nu se poate substitui în drepturile pârâtului, stabilind ea însăși criterii și condiții de acordare a burselor de studii, în condițiile în care, prin acte de autoritate ce nu au fost desființare, acestea au fost aprobate de structurile administrative abilitate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2398/E din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
