Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2921/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2921
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR
- - - -JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice D- Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr.1 C, împotriva sentinței nr.302 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C: pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice D- Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr.1 C, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic C: pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice D- Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr.1 C, admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, conform motivelor de recurs expuse pe larg.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 302 din 9.02.2009 Tribunalul Dolja admis contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NR.1 cu sediul în
A anulat decizia nr.13603/02.07.2008 și decizia nr.813/16.01.2008 emise de C, jud.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Codul d e procedură fiscală reglementează în cuprinsul art.27 condițiile în care se poate antrena răspunderea solidară a altor persoane alături de plătitorul obligației fiscale.
Astfel, textul prevede că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar:
a) - persoanele fizice sau juridice care, în cei trei ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) - administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință a bunurilor mobile și imobile, proprietatea acestora.
Decizia de antrenare a răspunderii cuprinde ca temei art.27 pr. fiscală, fără a se preciza care anume din tezele cuprinse în art.27 din nr.OG92/2003 constituie temeiul legal al atragerii răspunderii solidare, însă din motivarea acesteia rezultă că s-a reținut că, în conformitate cu bilanțul contabil la 30.06.2007, societate avea în patrimoniu imobilizări corporale, iar conform notei de constatare nr.4511/23.03.2007 societatea nu mai deține bunuri la sediul declarat și nici în alte locuri unde ar exista indicii că s-ar afla bunuri mobile și imobile, iar în urma mai multor adrese de prezentare administratorul societății nu s-a prezentat cu documentele solicitate. Prin urmare, administratorul societății ascunde cu rea credință patrimoniul societății organelor de executare silită, făcând imposibilă recuperarea debitelor restante ale debitorului. De asemenea, conform bilanțului la 31.12.2006 și a bilanțului la 30.06.2007, se observă că imobilizările corporale scad, rezultând că administratorul societății a înstrăinat cu rea credință patrimoniul societății, fără a achita obligațiile la bugetul de stat.
Situația de fapt avută în vedere la emiterea deciziei se poate încadra în prevederile art.27 alin.1 lit. b din nr.OG92/2003, iar pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorilor în baza acestui text de lege, este necesar ca aceștia să fi provocat starea de insolvabilitate cu rea credință.
În cauză starea de insolvabilitate este dovedită cu procesul verbal de constatare a insolvabilității încheiat de executorii fiscali la 15.05.2007.
C de-al doilea element determinant pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului, reaua credință, reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul acestor persoane.
Faptul că administratorul societății nu s-ar fi prezentat la organul fiscal nu face dovada că ascuns cu rea credință bunurile societății, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta, la data de 25.04.2007, instituise sechestru asupra bunurilor mobile ale societății, bunuri pe care le-a și valorificat, iar prin nota de constatare despre care se face vorbire în decizia contestată se reține că societatea nu mai desfășoară activități economico-financiare impozabile la sediul declarat. Cât despre ipoteza înstrăinării bunurilor, la dosar nu există nici un act de înstrăinare - contract de vânzare, de donație sau orice alt act din care să rezulte că administratorul a scos din patrimoniul societății anumite bunuri mobile ori imobile, iar în acest fel, ar fi cauzat, cu rea credință, starea de insolvabilitate.
S-a constat, așadar, că în cauză nu s-a probat reaua-credință a reclamantului în a provoca insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu era-credință a bunurilor mobile sau imobile proprietatea acesteia, așa cum cere expres textul de lege, sarcină ce îi incumba pârâtei, având în vedere considerentele mai sus expuse.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP D care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În mod greșit instanța de fond a reținut că nu a fost dovedită reaua intenție a constatatorului în cauzarea stării de insolvabilitate a debitoarei SC DISTRIBUTION SRL întrucât din documentele contabile, respectiv bilanțurile depuse la 31.12.2006 și 30.06.2007, reiese o diminuare a imobilizărilor corporale din patrimoniul societății.
Se mai arată că potrivit art. 27 alin. 1 din Codul d e pr. fiscală, antrenarea răspunderii poate fi adresată pentru ascunderea cu rea credință a bunurilor societății în perioada anterioară executării silite, respectiv 2006 - 2007, fapt dovedit de documentele contabile depuse de către debitoarea administrată de contestator, și anume bilanțurile depuse la 31.12.2006 și la 30.06.2007.
Precizează recurenta că această stare de fapt, respectiv înstrăinarea bunurilor anterior demarării procedurii de executare silită la care petentul face referire, a fost dovedită prin analiza documentelor contabile din care reiese diminuarea imobilizărilor corporale, instanța de fond neindicând în hotărârea pronunțată probe care să facă dovada contrară.
Cu privire la reaua credință a contestatorului, reiese că aceasta a fost dovedită în prezenta speță prin aceea că, în condițiile în care a fost legal somat să se prezinte la sediul organului fiscal pentru identificarea bunurilor contestatorul a refuzat să facă acest lucru, însă a dispus de acestea cu scopul de împiedica recuperarea debitelor societății prin executare silită.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține:
Prin decizia nr. 813/16.01.2008, s-a angajat răspunderea în solidar cu SC DISTRIBUTION SRL a reclamantului, pentru suma de 36.916,3 lei, reprezentând obligații de plată față de bugetul de stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamantul, iar prin decizia nr. - din 02.07.2008, DGFP Dar espins contestația.
În decizia privind atragerea răspunderii se reține că administratorul societății, se face răspunzător pentru debitele societății comerciale deoarece acesta ascunde cu rea credință patrimoniul societății și face imposibilă recuperarea debitelor restante ale debitorului.
Art. 27 din Codul d e pr. fiscală reglementează condițiile în care poate antrena răspunderea solidară a altor persoane, alături de plătitorul obligației fiscale.
Potrivit art. 27 alin. 1 lit. b, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta, administratorii, asociații acționari și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Elementul necesar și determinant pentru antrenarea răspunderii solidare administratorului sau asociatului, reaua credință reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumpția de vinovăție în cazul administratorilor și asociaților.
Condiția impusă de lege pentru antrenarea răspunderii solidare în caz de insolvență este aceea a înstrăinării cu rea credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea societății, ori, în speță, a intervenit o înstrăinare a bunurilor prin executare silită, SC WINDOMS SRL devenind proprietarul bunurilor debitoarei în baza unor procese- verbale de adjudecare.
Cum înstrăinarea patrimoniului ca urmare a executării silite a SC DISTRIBUTION SRL, nu dovedește în mod absolut reaua credință a administratorului și cum organul fiscal nu reține existența unui raport de cauzalitate între executarea silită a patrimoniului debitoarei, vinovăția administratorului și starea de insolvabilitate rezultată ulterior, Curtea apreciază că instanța de fond temeinic și legal a anulat deciziile nr. 13603/02.07.2008 DGFP D și decizia nr. 813/16.01.2008 emisă de
În consecință, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice Comunală Nr.1 C, împotriva sentinței nr.302 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie | JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti a | JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi |
Grefier, |
Red. Jud. G
Ex.2//13.07.2009
Jud. fond G
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
