Anulare act administrativ . Decizia 2923/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2923
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
-- - -JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr.264 din data de 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj,în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D și avocat pentru intimata reclamantă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut în mod eronat că natura juridică a raportului de inspecție fiscală este un act administrativ-fiscal.
După strigarea cauzei, înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă avocat pentru intimata reclamantă SC SRL, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
INSTANȚA
Prin sentința nr.264 din data de 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D s-a anulat decizia nr. 118/09.07.2008 emisă de D și a fost obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin decizia atacată nr. 118 din data de 09.07.2008 emisă de Daf ost respinsă ca inadmisibilă contestația reclamantei împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 1898/30.05.2008 întrucât s-a apreciat că societatea nu a formulat contestație și împotriva actului prin care se stabilesc și se individualizează creanțele fiscale, respectiv decizia de impunere, ci doar împotriva raportului de inspecție fiscală.
Astfel, din analiza deciziei prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală instanța a reținut că, deși în cuprinsul considerentelor acesteia se pune în discuție la un moment dat calitatea procesual activă a contestatoarei, soluția de respingere a contestație ca inadmisibilă se întemeiază pe faptul că raportul de inspecție fiscală contestat nu poate face obiectul contestației reglementată de disp art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, nefiind act administrativ fiscal.
Potrivit art. 2 alin 1 lit. c din Legea 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", iar potrivit art. 41 alin 1 din OG92/2003, republicată, "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Față de dispozițiile legale citate anterior care definesc actul administrativ și actul administrativ fiscal ca specie a actului administrativ, ținând seama și de dispozițiile art. 43 din Codul d e procedură fiscală, referitoare la conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, s-a reținut că decizia de impunere prevăzută de art. 86 și următoarele din același act normativ nu epuizează sfera actelor administrativ fiscale supuse procedurii de contestare reglementată de Titlul IX Cod procedură fiscală.
De altfel, chiar art. 205 alin 1 din Codul d e procedură fiscală, stabilind expres că "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație potrivit legii" nu limitează sfera actelor administrativ fiscale la deciziile de impunere și actele administrativ fiscale asimilate acestora.
În calificarea juridică a unui act, esențială este natura măsurilor dispuse în conținutul său, iar nu forma sau denumirea acestuia.
Instanța de fond a mai reținut că, stabilind în sarcina contribuabilului SRL, obligații fiscale reprezentate de diferențe de impozit pe dividende aferente anului 2004 în cuantum de 11.270 lei precum și majorări de întârziere, Raportul de inspecție fiscală nr. 1898/30.05.2008, emis de un organ fiscal competent în aplicarea legii, dă naștere unui raport juridic fiscal, determinând drepturi și obligații fiscale, așa încât natura sa juridică de act administrativ fiscal este incontestabilă, pârâta D având obligația de a soluționa în fond contestația formulată împotriva acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că sentința este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în mod greșit reținându-se că raportul de inspecție fiscală este un act administrativ fiscal, fiind încălcate dispozițiile art. 41 și 85 din Codul d e procedură fiscală care definesc actele administrative fiscale, potrivit art. 109 din Codul d e procedură fiscală, raportul de inspecție fiscală fiind doar un act premergător ale cărei constatări stau la baza emiterii deciziei de impunere.
S-a mai arătat că posibilitatea de contestare conferită de dispozițiile art. 205 alin. 1, alin.3 și alin. 6 din Codul d e procedură fiscală este limitată la titlul de creanță și la actele administrativ fiscale.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispozițiilor art. 3041din codul d e procedură civilă, se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Critica recurentei pârâte în sensul că în mod greșit a fost calificat raportul de inspecție fiscală drept act administrativ fiscal contestabil în procedura prev, de art. 205 - 206 din Codul d e procedură fiscală este fondată pentru următoarele aspecte:
Potrivit art. 205 alin 1-3 din Codul d e procedură fiscală " împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună."
De asemenea, potrivit art. 206 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală "obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal".
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că obiectul procedurii de contestare reglementată de Titlul IX din Codul d e procedură fiscală, îl reprezintă actele administrativ fiscale.
Potrivit art. 41 din Codul d e procedură fiscală "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.", iar dispozițiile art. 85 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală stabilesc limitativ actele administrativ fiscale în materia impunerii astfel," Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri."
În speță, se constată că reclamanta nu a formulat contestație potrivit Titlului IX din Codul d e procedură fiscală împotriva actului prin care se stabilesc și se individualizează creanțele fiscale, respectiv decizia de impunere, ci doar împotriva raportului de inspecție fiscală ce nu reprezintă act administrativ fiscal, ci doar un act premergător potrivit art. 109 din Codul d e procedură fiscală.
Față de faptul că raportul de inspecție fiscală conține constatări din punct de vedere faptic și legal, potrivit art. 109 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, fără ca prin el însuși să producă efecte juridice fiscale, acestea fiind produse de decizia de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală potrivit art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut natura juridică de act administrativ fiscal a raportului de inspecție fiscală.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, se constată legală decizia nr. 118 din 9.07.2008 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamant ca fiind inadmisibilă.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi admis recursul declarat de pârâta DGFP D, modificată în tot sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr.264 din data de 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj,în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
Tehnored. /2ex/15.-
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
