Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 3.112

Ședința publică din data de 02 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Hrudei

JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Năsui

- -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de recurenții CAMERA NOTARILOR PUBLICI C, COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI NOTARILOR PUBLICI C împotriva sentinței civile nr.1776/12.06.2009 și a Încheierii civile nr. 292/27.07.2009 ambele pronunțate nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimata având ca obiect anulare act administrativ Legea nr.36/1995 notari publici.

La data de 30.11.2009 se înregistrează din partea tuturor părților litigante concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 1.776 din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în privința solicitării de a i se recunoaște dreptul de asociere cu Societatea Civilă Notarială "N " și respinge acest capăt de cerere.

Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu CAMERA NOTARILOR PUBLICI C și COLEGIUL DIRECTOR A CAMEREI NOTARILOR PUBLICI C și s-a anulat hotărârea nr. 8/7 martie 2009 Camerei Notarilor Publici C și decizia nr. 67 din 14 martie 2009 Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C și s-a recunoscut dreptul reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici

În final, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4750 lei reprezentând onorariu avocațial și 8,6 lei, taxă timbru și timbru judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând excepției lipsei de interes a reclamantei și acțiunea pe fond, a reținut următoarele:

Reclamanta are calitatea de notar public fiind numită prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 209/C/20.01.2009, în circumscripția Judecătoriei Brăilaa Camerei Notarilor Publici G unde și-a înregistrat Biroul Notarial. Prin actul adițional din 5.02.2009 la contractul de asociere cu notarii publici, și, reclamanta și notarii menționați au înțeles să exercite activitatea notarială în mod asociativ. Sediul biroului notarial unde urma să se desfășoare activitatea era al Societății Civile Notariale "N " din C-N, B-dul - 45, apartamentele 9,10,13,14 din circumscripția Judecătoriei Cluj -N a Camerei Notarilor Publici

Totodată, reclamanta a solicitat și primit avizul favorabil cu nr. 275 din 25.02.2009 a Colegiului Director a Camerei Notarilor Publici G și a formulat cerere cu nr. de înregistrare 1002 din 26.02.2009 la Camera Notarilor Publici C în vederea avizării asocierii notariale. Din moment ce prin Decizia 67/2009 a Colegiului Director a Camerei Notarilor Publici C nu se specifică acest impediment, instanța va presupune că reclamanta a depus toate actele necesare în vederea asocierii alăturat cererii sale.

De asemenea, s-a numit o comisie pentru a se constata dacă activitatea urmează a se desfășura într-un spațiu conform hotărârii 15/2008 a Congresului Notarilor Publici din România, comisia constatând acest lucru.

Prin hotărârea nr. 8 din 7 martie 2009 Camerei Notarilor Publici C s-au aprobat normele cu privire la asocierea notarilor publici specificându-se ca scop al asocierii prestarea serviciului public notarial la un înalt nivel calitativ și ca și condiții de fond s-a stabilit că notarii publici nu pot dobândi prin asociere competențe teritoriale reciproce competența teritorială limitându-se la circumscripția judecătoriei în care s-a stabilit sediul comun al biroului notarial. În art. 7 s-a prevăzut posibilitatea asocierii între notarii publici cu birouri notariale din circumscripții judecătorești diferite în baza Ordinului Ministerului Justiției și la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici cu avizul prealabil a colegilor directoare ale camerelor. Prin expunerea de motive a acestei hotărâri s-a specificat că s-au produs prin asocieri practici de monopolizare a clientelei care determină o poziție ofensivă concurențială, existând diferențe frapante între veniturile notarilor din asemenea asocieri și ceilalți notari publici. S-a precizat că scopul cererilor de asociere a unor notari publici s-a făcut în intenția de a se eluda hotărârile luate în 14.02.2009 de C precum și a art. 15 alin. 1 din Legea nr. 36/1995. S-a considerat că sunt neoportune solicitările de asocieri ale notarilor publici din Camera C cu notari publici din alte camere fapt pentru care s-a obligat Colegiul Director al Camerei C ca în cursul anului 2009 să nu avizeze nici o astfel de cerere de asociere.

În urma acestei hotărâri, prin decizia nr. 67 din 14 martie 2009 Colegiului Director a Camerei Notarilor Publici C s-a recomandat Consiliului Uniunii a nu se aviza favorabil asocierea reclamantei pe motivul că nu există acordul Camerei Notarilor Publici C așa cum s-a prevăzut de art. 23 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995. Această decizie este motivată pe hotărârea nr. 3/2009 și hotărârea nr. 8/2009 a Camerei Notarilor Publici C, a art. 26 lit. h din Legea nr. 36/1995 și a art. 21 alin. 1 lit."v" și a art. 37 alin. 1 lit."i" din Statutul și Hotărârea Consiliului Uniunii 29/2006.

La dosarul cauzei, a arătat instanța de fond, s-a depus de către Camera Notarilor Publici C din partea notarilor publici, un exemplar din actul adițional încheiat în 5.05.2009 cu intrare în vigoare în 30 de zile de la data semnării prin care se renunță la cooptarea în calitate de asociați în cadrul Societății Civile Notariale "N " a notarilor publici și ca urmare a respingerii emiterii avizului favorabil încheierii acestei asocieri.

În baza acestui act adițional s-a apreciat că reclamanta nu mai justifică interesul intentării acțiuni în contencios administrativ.

Tribunalul a apreciat că excepția lipsei de interes se impune a fi admisă doar în ceea ce privește solicitarea reclamantei de a i se recunoaște dreptul de asociere cu Societatea Civilă Notarială " " pentru că notarii din această societate nu mai doresc asocierea însă și actul adițional în baza căruia s-a invocat lipsa de interes a fost adoptat ca urmare a avizului nefavorabil dat de Colegiul Director a Camerei Notarilor Publici

În consecință, instanța de fond a respins acțiunea doar în privința acestui capăt de cerere considerând că din moment ce reclamanta dorește asocierea cu un birou notarial din Camera Notarilor Publici C are tot interesul intentării unei acțiuni în anularea Deciziei 67/2009 și Hotărârii 8/2009.

Totodată, instanța de fond a apreciat că există posibilitatea ca Adunarea Generală a Notarilor Publici să instituie criterii în baza căreia colegiul director să avizeze sau nu asocierea pentru a preîntâmpina asocieri care să nu respecte calitatea activității notariale sau alte principii care stau la baza activității notariale. Totuși, criteriile instituite nu pot contraveni prevederilor constituționale și legale și nu pot stabili aprioric imposibilitatea de asociere a unui notar public din altă cameră notarială cu un birou din cadrul Camerei Notarilor Publici C atât timp cât acest drept este prevăzut de art. 14 din Legea nr. 36/1995 și art. 23 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995. Nu se poate considera așa cum a stabilit Adunarea Notarilor Publici în expunerea de motive că prin o astfel de asociere s-ar încălca solidaritatea profesională și Codul etic prin aplicarea unor reguli concurențiale nejustificată în scopul obținerii de venituri pentru că indiferent de interesele unor notari publici aceasta ar restrânge dreptul recunoscut la asociere discriminând notarii aparținând altor camere din țară. De fapt, prin numirea reclamantei într-o altă cameră, nu se poate da o semnificație în sensul că aceasta ar avea dreptul la asociere doar în cadrul camerei din care face parte și nici nu se poate concluziona că s-ar mări nejustificat numărul notarilor publici atât timp cât toți aceștia își desfășoară activitatea în cadrul unui birou unic. În cazul în care contractul de asociere nu mai este în ființă, este evident că notarul asociat va urma să-și desfășoare activitatea în cadrul circumscripției unde a fost numit.

Mai mult, instituind o obligativitate care nu este bazată pe criterii obiective pentru colegiul director al camerei chiar dacă sub forma unei recomandări Adunarea Generală a Camerei Notarilor Publici C s-a substituit în atribuțiile unui alt organ de conducere.

În ceea ce privește existența diferenței de venit a aroganței, extravaganței unor notari publici, ele nu pot privi chiar dacă ar exista pe toți notarii publici sau cel puțin nu pot constitui efecte pentru toți notarii publici fiind necesar ca ele să se particularizeze în decizia pentru fiecare cerere de asociere.

Ca atare, tribunalul a apreciat că această hotărâre instituie o împiedecare a liberei asocieri bazată pe criterii subiective nedeterminate pe fiecare caz de asociere în parte și prin aceasta încalcă prevederile stabilite în art. 14 din Legea nr. 36/1995.

A apreciat instanța de fond că decizia dată în baza acestei hotărâri prin care s-a solicitat Consiliului Uniunii refuzarea avizării asocierii reclamantei pe motivul că nu există acordul Camerei, nu are la bază criterii obiective și, prin urmare, încalcă și ea prevederile art. 23 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.

În privința actualizării numărului de birouri notariale sau de notari publici și de considerarea că cererile de asociere au fost făcute în mod intenționat după adunarea din 14.02.2009 este în opinia instanței doar un proces de intenții pentru că există o distincție netă între aprobarea numărului de birouri și cererile de asociere care urmăresc creșterea numărului de notari publici în cadrul aceluiași birou notarial.

Așa fiind, în conformitate cu prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis în parte acțiunea și a anulat hotărârea nr. 8/7 martie 2009 Camerei Notarilor Publici C și decizia nr. 67 din 14 martie 2009 Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C și a recunoscut dreptul reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici

În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4750 lei reprezentând onorariu avocațial și 8,6 lei, taxă timbru și timbru judiciar.

La data de 22 iulie 2009 reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009 a Tribunalului Cluj.

Astfel, prin încheierea civilă nr. 292/C/2009, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtii Camera Notarilor Publici C și Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici C și în consecință, a îndreptat eroarea materială strecurată in sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj in dosarul nr-, în sensul menționării sumei de 29.750 lei cheltuieli de judecată, privind onorariu avocațial în loc de 4.750 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj in dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Camera Notarilor Publoici C și Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici C, și ca o consecință a admiterii acțiunii pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 4750 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Potrivit prevederilor art. 281.pr.civ.: "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".

Astfel, potrivit actelor dosarului s-a constatat că tribunalul a trecut din eroare suma de 4.750 lei cheltuieli de judecată, în loc de suma de 29.750 lei, cheltuieli de judecată, așa cum reiese din factura fiscală și bonul fiscal depus înainte de dezbateri la dosarul cauzei.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile legale menționate, s-a dispus îndreptarea erorii materiale, din considerentele și dispozitivul sentinței în sensul menționării sumei de 29.750 lei cheltuieli de judecată, privind onorariu avocațial în loc de 4.750 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei încheieri cât și a sentinței civile nr. 1.776/12.06.2009, ambele pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, au formulat recurs recurenții CAMERA NOTARILOR PUBLICI C și COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI NOTARILOR PUBLICI C, solicitând admiterea acestuia.

Prin recursului formulat împotriva încheierii nr. 292/27.07.2009, întemeiat dispozițiile art. 2813alin. 1, art. 299 și urm. pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recurenții au solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale, apreciind încheierea ca fiind nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, în considerarea dispozițiilor art. 3041.pr.civ. arătând că la data de 06.08.2009, e-a fost comunicată încheierea recurată prin care a fost admisă cererea formulată de către intimată si s-a hotărât îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009 în sensul că recurenții au fost obligați la a suporta cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 29.750 lei și nu de 4.750 lei cât s-a hotărât inițial.

Având în vedere că prin sentința recurată, acțiunea reclamantei-intimate a fost admisă în parte, în sensul admiterii primelor două capete de cerere și al respingerii celui de al treilea ca fiind lipsit de interes, în cauză devin incidente dispozițiile art. 276.pr.civ. conform cărora recurenții puteau fi obligați doar la plata unor cheltuieli de judecată partiale, proportionale cu partea din pretentii care a fost admisă.

În aceste condiții, recurenții au apreciat că prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă și i-a obligat la a suporta integral cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantaintimată.

Pe de altă parte, au mai învederat recurenții, nu au recurat sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009 sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial întrucât, raportat la obiectul cauzei și la munca îndeplinită, a considerat acest cuantum rezonabil.

Totodată, s-a relevat și faptul că pretentiile părtii cu privire la cheltuielile de judecată trebuie supuse dezbaterii contradictorii, ca orice cerere făcută în proces, dar, o astfel de dezbatere contradictorie nu a avut loc în fața primei instanțe și, raportat la cuantumul rezonabil al cheltuielilor inițial acordate, nu recurenții nu aveau interes să invoce lipsa acestei dezbateri contradictorii prin cererea de recurs.

În privința cheltuielilor acordate ca urmare a admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale, recurenții au precizat că cererea de îndreptare a erorii materiale se soluționează în camera de consiliu și fără citarea părților. Cu toate acestea, având în vedere necesitatea dezbaterii contradictorii a cererii de acordare a cheltuielor de judecată precum și faptul că cererea de îndreptare viza majorarea cheltuielilor de la un cuantum rezonabil de 4.750 lei la un cuantum pe care recurenții nu îl consideră rezonabil de 29.750 lei, instanța era obligată să facă aplicarea art. 281 al. 2, teza a II-a pr.civ. să citeze părțile și să le pună în discuție contradictorie cererea de acordare a cheltuielilor de judecată sub aspectul cuantumului lor.

În sprijinul acestor susțineri, recurenții au invocat și dispozițiile art. 274, alin. 3.pr.civ. apreciind că instanța trebuia să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în sumă de 29.750 lei deoarece, din punct de vedere a valorii pricinii, cauza dedusă judecătii a fost una de contencios administrativ, neevaluabilă în bani, iar munca îndeplinită de avocat s-a limitat la redactarea, depunerea și sustinerea cererii la un singur termen de judecată.

Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1.776 din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, recurenții au solicitat admiterea acestuia întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 9, art. 3041coroborat cu art. 312 alin. 3.pr.civ.

modificarea sentintei recurate în temeiul art. 304 pct. 6 coroborat cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, având În vedere faptul că instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a recunoscut dreptul reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici C;

II. modificarea sentintei recurate În temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, În sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere din actiunea introductivă privind anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C;

III. modificarea sentintei recurate în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, în sensul respingerii ca lipsit de interes a capătului de cerere din actiunea introductivă privind anularea Hotărârii nr. 8 din data de 07.03.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Camerei Notarilor Publici C și, În ipoteza în care instanța nu va da curs solicitării recurentilor de la pct. II, a capătului de cerere din actiunea introductivă privind anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C;

IV. în măsura în care nu va admite motivele de recurs de la punctele II și III, solicită, în subsidiar, modificarea sentintei recurate în temeiul art. 304 pct. 9 și 304/1 coroborate cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, În sensul respingerii ca nefondate a capetelor de cerere din acțiunea introductivă privind anularea Hotărârii nr. 8 din data de 07.03.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Camerei Notarilor Publici C, respectiv anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici

Critică sentința recurată prin prisma motivelor de modificare prevăzute de art. 304, pct. 6 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul procedură civilă, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 1776/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj -Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în ședința publică din data 12.06.2009 s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în privința solicitării reclamantei de a i se recunoaște dreptul la asociere cu Societatea Civilă Notarială "N ", respingându-se acest capăt de cerere. Totodată, instanța de fond a admis În parte acțiunea introductivă de instanță, respectiv primele două capete de cerere, dispunând anularea Hotărârii nr. 8 din 07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici C și a Deciziei nr. 67 din 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Prin sentința recurată, instanța de fond a recunoscut dreptul reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici

Sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru considerentele expuse În continuare.

1. Se solicită modificarea sentinței recurate în temeiul art. 304 pct. 6 coroborat cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, având în vedere faptul că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Reclamanta a solicitat instanței de fond prin al treilea capăt de cerere din acțiunea introductivă recunoașterea dreptului la asociere cu notarii publici -, - și -, membri ai societătii Civile Notariale "N " din C-

Acest capăt de cerere a fost respins în totalitate de către instanța de fond ca fiind lipsit de interes având În vedere faptul că a fost depus la dosarul cauzei un Înscris din care rezulta faptul că notarii membri ai societății Civile Notariale "N " din C-N nu mai doresc asocierea cu reclamanta.

Cu toate acestea, deși reclamanta nu a formulat niciodată o solicitare În acest sens - În plus față de petitul respins, instanța de fond apreciază că reclamanta dorește asocierea cu un birou notarial din Camera Notarilor Publici C, și recunoaște dreptul reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici

În aceste condiții, este evident faptul că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă, prima instanță acordând ceea ce nu s-a cerut, Încălcând astfel un principiu fundamental al dreptului procesual civil, respectiv principiul disponibilității procesuale.

Așa cum s-a arătat În doctrină, În sistemul legislatiei noastre procesuale instanta este obligată să statueze În cadrul procesual determinat de părti, iar În privinta obiectului litigiului trebuie să se pronunte asupra și În limitele pretentiilor deduse În justitie. Orice altă statuare contravine dispozitiilor imperative ale an. 129 alin. (6) pr.civ..

Având în vedere considerentele de mai sus, consideră că se impune modificarea sentinței recurate În temeiul art. 304 pct. 6 coroborat cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă.

II. Solicită modificarea sentinței recurate În temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, În sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere din acțiunea introductivă privind anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici

Instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C fără a realiza nici măcar o analiză sumară a naturii juridice a acestui act.

Potrivit art. 23 al. 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale adoptat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C din 1995, asocierea notarilor publici în cadrul aceleiași Camere a notarilor publici se aprobă de către Colegiul director, iar a notarilor publici din Camere diferite, de către Consiliul Uniunii, la propunerea Camerelor notarilor publici.

Normele cu privire la asocierea notarilor publici aprobate prin Hotărârea nr. 8 din 06.02.1999 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prevăd la cap. A pct. 8 faptul că în toate cazurile, asocierile dintre notarii publici vor avea la bază, în prealabil, avizul Colegiilor directoare ale camerelor. De asemenea, În cap. A pct. 7 din aceleași norme se statuează că asocierea între notarii publici cu birouri notariale din circumscriptii judecătorești diferite se va putea face numai în baza Ordinului ministrului justitiei la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, pentru schimbarea sediului notarului public asociat la biroul notarial care constituie sediul comun.

Analizând și coroborând dispozițiile evocate mai sus, este evident faptul că Decizia nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C nu reprezintă un act administrativ ci o operațiune administrativă, o propunere care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 183 din 22.04.2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin care s-a respins cererea de asociere a reclamantei, hotărâre care nu a fost atacată de către reclamantă.

În aceste condiții, consideră că, atâta vreme cât capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C nu are ca obiect anularea unui act administrativ în înțelesul art 2 alin.1 lit c din Legea nr. 554/2004, soluția legală ce trebuia pronunțată de către instanța de fond era respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil. Aceeași concluzie se poate desprinde și din analiza art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: instanța poate anula doar un act administrativ (alin.1); dimpotrivă, cu privire la operațiunile administrative, ea doar le poate verifica legalitatea (alin.2), dar doar dacă reclamantul a atacat actul administrativ la a cărui bază stau acestea. Or, cum în prezenta speță Hotărârea nr. 183 din 22.04.2009 a Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România nu a fost atacată instanta nu se poate pronunta nici măcar asupra legalitătii acestei operatiuni administrative.

III. Solicită modificarea sentintei recurate în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, în sensul respingerii ca lipsit de interes a capătului de cerere din actiunea introductivă privind anularea Hotărârii nr. 8 din data de 07.03.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Camerei Notarilor Publici În ipoteza în care instanta nu va da curs solicitării recurentilor de la pct. II în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere din actiunea introductivă privind anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C, consideră că și în privința acestui capăt de cerere se impunea admiterea excepției lipsei de interes de către instanta de fond.

În primul rând, precizează faptul că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei de interes a reclamantei în ceea ce privește solicitarea acesteia de a se anula Hotărârea nr. 8 din data de 07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici C și Decizia nr. 67 din 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 8/07.03.2009, respectiv a Deciziei nr. 67/14.03.2009, și "recunoașterea dreptului acesteia la asociere cu notarii publici -, loana și ".

Din modul în care a fost formulată acțiunea introductivă de instanță este evident faptul că scopul atacării Hotărârii nr. 8/07.03.2009 și Deciziei nr. 67/14.03.2009 de către reclamantă nu poate fi altul decât acela al obținerii recunoașterii dreptului acesteia la asociere cu notarii publici -, loana și. Că este așa rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul cererii de chemare în judecată unde reclamanta arată că la data de 05.02.2009 aceasta a încheiat Adițional la Contractul de Asociere a notarilor publici -, loana și și "ca urmare a voinței de asociere" a realizat demersurile necesare aprobării asocierii.

Menționează faptul că la data de 10.06.2009 a fost înregistrat la Camera Notarilor Publici C Actul Adițional la Contractul de Asociere (societate civilă) a Notarilor publici Societatea Civilă "N lex" semnat de către notarii, loana și prin care "se renunță la cooptarea În calitate de asociați În cadrul Societății Civile Nan otarilor publici.și ".

Astfel, arată că în speța de față condiția interesului cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă nu este întrunită. Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, respectiv să fie personal și direct.

III.1. În ceea ce privește prima cerință, interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiva unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut. Exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, deci împotriva scopului său recunoscut de lege constituie un abuz.

a) Atâta timp cât notarii publici -, loana și au denunțat contractul de asociere cu reclamanta, rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta nu mai prezintă un interes în anularea Deciziei nr. 67/2009. Aceasta deoarece prin Decizia nr. 67/2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor C s-a soluționat cererea Notarilor Publici menționați anterior în vederea asocierii acestora cu reclamanta. Or, întrucât notarii publici -, loana și au înțeles să nu mențină acordul de asociere cu reclamanta, este evident că cererea adresată Camerei Notarilor soluționată prin decizia atacată a rămas fără obiect, iar petitul acțiunii introductive de instanță prin care se solicită anularea deciziei se impune a fi respins ca fiind lipsit de interes.

b) În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se anula Hotărârea nr. 8/2009 precizează faptul că nici în acest caz interesul nu mai subzistă deoarece nu există un acord de asociere cu un notar din cadrul Camerei Notarilor Publici

Pentru aceste considerente este evident faptul că interesul reclamantei nu este legitim, această condiție a acțiunii nefiind întrunită.

III.2. În ceea ce privește cerința ca interesul să fie născut și actual, s-a statuat de către literatura de specialitate faptul că "interesul este actual în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu". Or, În speța de față interesul reclamantei nu este născut și actual deoarece reclamantei nu i se poate produce niciun prejudiciu atâta timp cât aceasta nu a făcut dovada existenței în prezent a unui acord de asociere cu vreun notar din Mai mult decât atât, așa cum au arătat anterior, reclamanta a solicitat exclusiv asocierea cu cei trei notari publici menționați mai sus, care au denunțat contractul de asociere. Astfel, atâta timp cât reclamanta nu face dovada existenței unui acord de asociere, nu se poate susține că reclamanta are un interes născut și actual în anularea Hotărârii nr. 8/07.03.2009.

Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a înteles să nu atace Hotărârea nr. 183/22.04.2009 a Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România prin care s-a respins cererea de asociere a reclamantei cu notarii publici asociati publici -, loana și. Astfel, atâta timp cât această hotărâre produce efecte, reclamanta nu poate solicita anularea Hotărârii nr. 8/07.03.2009 în scopul asocierii acesteia cu cei trei notari menționați anterior.

Prin urmare, nici cea de-a doua cerință a interesului nu este întrunită în speța de față.

III.3. O altă cerință necesară pentru a fi îndeplinită condiția interesului acțiunii civile este aceea ca interesul să fie personal și direct. Prin aceasta se înțelege ca "folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune, În speța de față reclamanta nu justifică un interes personal și direct, deoarece nu a făcut dovada existenței în prezent a unui acord de asociere cu nici un notar din

Pentru toate considerentele expuse anterior, învederează onoratei instanțe de recurs faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a petitelor nr. 1 și 2 ale acțiunii introductive de instanță.

IV. În subsidiar, solicită modificarea sentinței recurate în temeiul art. 304 pct. 9 și 304/1 coroborate cu art. 312 al. 3 din Codul d e procedură civilă, în sensul respingerii ca nefondate a capetelor de cerere din acțiunea introductivă privind anularea Hotărârii nr. 8 din data de 07.03.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Camerei Notarilor Publici C, respectiv anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici

IV.1. lnstanța de fond a reținut în mod eronat faptul că Hotărârea nr. 8 din data de 07.03.2009 a Adunării Generale Extraordinare a notarilor publici din Camera C instituie o împiedicare a liberei asocieri bazată pe criterii subiective nedeterminate, încălcând astfel prevederile art. 14 din Legea nr. 36/1995.

În primul rând, învederează respectuos onoratei instanțe de recurs faptul că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 36/1995 nu cuprind nici un criteriu care urmează a fi analizat în cazul asocierii notarilor publici. Reglementarea legală este una generală care prevede doar posibilitatea ca în cadrul unui birou notarial să funcționeze unul sau mai multi notari publici asociati. În aceste condiții, reținerile instanței de fond în sensul că hotărârea nr. 8 din 07.03.2009 încalcă prevederile art. 14 din Legea nr. 36/1995 sunt în mod vădit eronate.

De altfel, chiar prima instanță a reținut în considerentele sentinței recurate faptul că există posibilitatea ca Adunarea Generală a notarilor publici să instituie criterii în baza căreia Colegiul Director să avizeze sau nu asocierea pentru a preîntâmpina asocieri care să nu respecte calitatea activității notariale sau alte principii care stau la baza activității notariale. Din analiza conținutului hotărârii nr. 08 din 07.03.2009 se poate observa cu ușurință faptul că aceasta a fost adoptată avându-se în vedere o serie de împrejurări obiective care influențează semnificativ activitatea notarială în raza de competență teritorială a Camerei C cum ar fi adâncirea crizei economice din România, dificultățile în planul menținerii raporturilor de muncă ale notarilor publici cu proprii salariați, numărul mare de notari publici din Camera C etc.

În aceste condiții, s-a hotărât ca n cursul anului 2009 să nu se vizeze nici o cerere de asociere cu notari publici din alte Camere. Prin hotărârea nr. 08 din 07.03.2009 nu s-a decis interzicerea dreptului notarilor publici de a se asocia, fapt care ar fi constituit într-adevăr o încălcare a dreptului la liberă asociere, ci s-a stabilit o limitare temporară și teritorială a dreptului de asociere al notarilor publici, limitare care este pe deplin justificată de împrejurările obiective avute în vedere de către Adunarea Generală Extraordinară a Camerei Notarilor Publici C din data de 07.03.2009.

ale dreptului de asociere al notarilor publici au mai fost instituite în mod justificat și prin alte acte ale organelor de conducere ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Hotărârea nr. 8 din 07.03.2009 nereprezentând o premieră în acest sens. Astfel, prin Hotărârea nr. 29 din 17.02.2006 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România s-a stabilit o limitare în timp a dreptului de asociere, respectiv obligativitatea de a încheia contract de asociere pe o durată de maximum 5 ani.

Dreptul la liberă asociere nu poate fi analizat în speta de față în mod absolut ci trebuie raportat la specificul activitătii notariale. Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 36/1995, notarul public este învestit să ndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome. Dreptul la liberă asociere a notarilor publici trebuie să fie exercitat de către aceștia în condițiile stabilite prin lege și prin reglementările adoptate de către asociațiile profesionale constituite prin lege, respectiv Camerele Notarilor Publici și Uniunea Națională a Notarilor Publici.

Curtea Constituțională a statuat în una dintre decizii faptul că Barourile și Uniunea Avocaților, precum și Camerele notarilor publici sunt asociatii profesionale cu un specific deosebit. Întreaga activitate desfășurată de aceste asociatii și de membrii lor este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar și în ceea ce privește calitătile membrilor, conditiile de organizare și functionare, nedemnitătile, incompatibilitătile, răspunderea disciplinară și altele.

Mai mult decât atât, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, "ordinele profesiunilor liberale sunt instituții de drept public. reglementate de lege și urmând scopurile de interes General. Ele scapă astfel de sub incidenta articolului 11 al Conventiei".

În aceste condiții, o reglementare cum este cea adoptată prin hotărârea nr. 8 din 07.03.2009 nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a dreptului la liberă asociere, așa cum în mod greșit a apreciat prima instanță.

IV.2. În ceea ce privește reținerile în sensul că Adunarea Generală a Camerei Notarilor Publici C s-ar fi substituit în atribuțiile unui alt organ de conducere, această reținere a instanței de fond este profund eronată. Hotărârea nr. 8 din 07.03.2009 a fost adoptată de către Adunarea Generală extraordinară în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 33 lit. h din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România potrivit cărora Adunarea generală a Camerei are următoarele atribuții principale: - propune Consiliul Uniunii numărul de birouri notariale și / sau de notari publici din circumscripția fiecărei judecătorii din raza sa de activitate precum și actualizarea acestora, cu prioritate în raport cu numărul notarilor stagiari, care au promovat examenul de notar public. La actualizare se vor avea în vedere numărul notarilor publici în exercițiu, cerințele locale, rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor și volumul solicitărilor.

După cum reiese fără putință de tăgadă din dispozițiile citate mai sus, stabilirea și actualizarea numărului de birouri notariale și de notari publici reprezintă atributul exclusiv al Adunarii Generale a Notarilor din Camera

În aceste condiții, nu se poate pune problema substituirii în atribuțiile altui organ de conducere atâta timp cât prin Hotărârea nr. 8 din 07.03.2009 nu s-a exprimat un aviz favorabil sau nefavorabil cu privire la cererea de asociere a reclamantei intimate, ci s-a adoptat o hotărâre de principiu cu privire la numărul notarilor publici din Camera După cum reiese fără putință de tăgadă din materialul probator aflat la dosarul cauzei, solicitarea de avizare a cererii de asociere a fost soluționată de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici prin Decizia nr. 67 din data de 14.03.2009.

IV.3. Instanța de fond a apreciat în mod cu totul eronat că prin numirea reclamantei într-o altă cameră, - nu se poate concluziona că s-ar mări nejustificat numărul notarilor publici atât timp cât toți aceștia își desfășoară activitatea în cadrul unui birou unic.

Instanța de fond, prin reținerea acestor considerente confundă noțiunea de număr al notarilor publici cu cea de număr de birouri notariale. După cum rezultă fără putință de tăgadă din Normele cu privire la asocierea notarilor publici adoptate de către Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 8 din 06.02.1999, asocierea notarilor publici presupune în mod obligatoriu un sediu comun al biroului notarial și asocierea presupune încetarea activității la fostele sedii ale notarilor publici care s-au schimbat în favoarea sediului comun.

Analizând reglementările indicate mai sus este evident faptul că pe durata asocierii, în cazul notarilor din circumscripții judecătorești diferite, numărul notarilor publici se va diminua în circumscripția de la fostul sediu unde activitatea notarială încetează, respectiv va crește în circumscripția unde notarii asociați stabilesc sediul comun.

În aceste conditii, asocierea cu un notar public din afara Camerei Notarilor Publici C conduce în mod necesar la creșterea numărului notarilor publici din această cameră, Această concluzie rezultă atât din cuprinsul Normelor cu privire la asocierea notarilor publici indicate mai sus cât și din prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 potrivit cărora din Cameră fac parte toți notarii publici care funcționează în circumscripția Curții de apel.

Practic, în cazul asocierii între notari publici din circumscriptii judecătorești diferite, se realizează în fapt o schimbare de sediu a notarului public care produce efecte pe perioada existentei asocierii. Acest lucru rezultă în mod evident și din dispozitiile cap. A pct. 7 din Normele cu privire la asocierea notarilor publici aprobate prin Hotărârea nr. 8 din 06.02.1999 a Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România prin care se statuează că asocierea între notarii publici cu birouri notariale din circumscripții judecătorești diferite se va putea face numai în baza Ordinului ministrului justiției la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, pentru schimbarea sediului notarului public asociat la biroul notarial care constituie sediul comun.

n aceste conditii, asocierea notarilor publici din circumscriptii diferite trebuie să respecte reglementările lega le privitoare la schimbarea sediului, respectiv dispozitiile Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de schimbare a sediilor birourilor notariale adoptat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2159/C din 24.08.2007 precum și dispozitiile art. 27 din Regulamentul de punere În aplicare a Legii notarilor publici și a activitătii notariale adoptat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 710/C din 1995 care statuează că: (1) Schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea În care Își desfășoară activitatea într-o localitate din cadrul aceleiași circumscripiii sau din altă circumscripiie judecătorească se face prin concurs pe post vacant, prevăzut în ordinul de actualizare, cu excepția situației în care pentru ocuparea unui post vacant se depune o singură cerere de schimbare a sediului biroului notarial -(2) Concursul de schimbare de sedii se organizează anual de către Camerele notarilor publici și constă într-o probă practică scrisă.

Cu toate acestea, prin formularea unor cereri de asociere, se încearcă eludarea dispozitiilor legale care reglementează schimbarea sediului notarului public,creându-se o confuzie între asocierea notarilor publici din aceeași circumscripție și asocierea notarilor publici din circumscripții diferite.

IV.4. Prima instanță a reținut în mod greșit faptul că Decizia nr. 67 din 14.03.2009 a Colegiului Director a Camerei Notarilor Publici C nu are la bază criterii obiective, încălcând art. 23 al. 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale adoptat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C din 1995.

Dispozitiile art. 23 al. 2 din Regulamentul amintit mai sus nu contin nici un criteriu obiectiv, așa cum în mod greșit reține instanța de fond. Aceste dispoziții stabilesc doar organul competent să aprobe asocierile între notarii publici. În speța de față, fiind vorba despre notari publici din Camere diferite, această competență revine Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România la propunerea Camerelor Notarilor Publici.

Așa cum au arătat mai sus, cererea de asociere a reclamantei a fost solutionată cu respectarea întocmai a prevederilor legale, de către Consiliului Uniunii Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 183 din 22.04.2009, hotărâre pe care reclamanta nu a înteles să o atace.

În aceste condiții, reținerile primei instanțe în sensul că Decizia nr. 67 din 14.03.2009 a Colegiului Director a Camerei Notarilor Publici C ar încălca prevederile art. 23 al. 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale sunt în mod vădit eronate, motiv pentru care solicită modificarea sentinței recurate.

Având în vedere motivele ce preced, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.

Intimata formuleaza întâmpinare la recursul formulat în contra seninței 1776/2009 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosar -, recurs formulat de către recurenții Camera Notarilor Publici C si

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici C, solicitand respingerea recursul formulat ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca pe deplin legală și temeinică și obligarea intimatelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată

In motivare se arată că preciază ca pe deplin legală și temeinică hotărârea instanței de fond, niciunul dintre motivele de recurs nefiind întemeiat. Recursul formulat este întemeiat pe considerente formale și lipsite de substanță, care la o atentă analiză relevă lipsa de fundament logico juridic, nefiind ancorat într-o interpretare conformă a legii contenciosului administrativ, a principiilor generale de drept și într-o corectă calificare și analiză a acțiunii introductve precum și a hotărârii pronunțate.

O atentă privire asupra acțiunii formulate, a actului de investire a instanței, încadrată în prevederile legi contenciosului administrativ conduc la stabilirea unor importante repere în justa soluționare a recursului formulat.

Privire generală

Scurte considerente preliminare de ordin legal privitoare la recunoașterea dreptului pretins și hotărârea judecătorească în materie.

Astfel în primul rând sunt de observat prevederile art.1 Legea 554/2004 care recunoaște dreptul persoanei vătămate într-un drept sau interes legitim de a se adresa instanțe pentru anularea actului și recunoașterea dreptului pretins. De asemenea din aceeași privință se rețin și prevederile art. 2 al 2 (coroborate cu art.2 al 1 lit i și n), refuzul nejustificat de a soluționa o cerere fiind asimilat actului administrativ unilateral - "acest refuz având semnificația exprimării explicite, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane" ( Recursul administrativ și jurisdicțional,.. 2007, p. 255), refuzul nejustificat înscriindu-se, clasificându-se, în categoria actelor administrative individuale (, Drept administrativ, Ed.,. 2008, p. 180).

In al doilea rând sunt de observat prevederile art.8 al 1 teza finală a Legii 554/2004, care tratează chiar obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, prevăzând expres "Se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel ce se consideră vătămat într-un drept.prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului."

Chiar Constituția României prevede prin art. 52 dreptul fundamental al persoanei vătămate în dreptul său de autoritatea publică de a obține recunoașterea dreptului pretins precum și anularea actului (idem repararea pagubei).

Având în vedere cele deja expuse anterior, cât și împrejurarea că echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și respectarea drepturilor particularilor în raporturile cu autoritățile este asigurat de către instanțele judecătorești în cadrul contenciosului administrativ, prin acțiunea în contencios administrativ, se poate concluziona că hotărârea judecătorească in general, și hotărârea judecătorească în materia contenciosului administrativ în special, trebuie să fie efectivă, aptă de a conduce la recunoașterea și valorificarea dreptului încălcat de către autorități ori a intereselor legitime desocotite.

Declararea nelegalității actului ori a caracterului nejustificat al refuzului este indisolubil legată de recunoașterea dreptului pretins, acesta fiind rolul final al demersului judiciar, rol pe care trebuie să-l asigure hotărârea judecătorească. și transpunând din Hot CE 13.05.1980 se poate afirma că legea (Constituția României, Legea 554/2004) își propune să garanteze drepturi concrete și efective iar nu teoretice sau iluzorii.

Considerente de ordin general privitoare la demersul procedural al intimatei reclamante, drepturile subiective vătămate

Pornind de la cele mai sus arătate și analizând cererea introductivă se poate califica și analiza în mod corect acțiunea și cererile adresate instanței, astfel identificând corect premisele de analiză a legalității și temeniciei hotărârii instanței de fond.

Tocmai premisele pe care își structurează recurenții recursul lor sunt cele false, ducând la dezvoltarea unor motive fără substanță și la raționamente false, nebazate pe realitate și logică.

Astfel de la început trebuie precizat că intimata reclamantă a formulat cererea în contencios administrativ afirmând încălcarea dreptului său recunoscut Constituțional la asociere, ca drept fundamental și general, a dreptului derivat de asociere profesională în condițiile și cu îndeplinirea cerințelor general instituite pentru asociere profesională între membrii Camerelor Notarilor Publici (cu notari publici membrii ai Camerei Notarilor Publici C), precum și a drepturilor specifice și particularizate derivate din asocierea concretă cu membrii Societății Civile Notariale "N ".

Drepturile afirmate se constituie în una și aceeași noțiune logico-juridică cea a dreptului la asociere, iar prin specificare, ca operație logică, obținem speciile - dreptul la asociere în cadrul profesiei de Notar cu sfera sa de cuprindere. Evident în cazul nostru, sub-specia este constituită de asocierea concretă cu cei trei notari publici.

Mai trebuie precizată și împrejurarea că intimata a încheiat contractul de aociere la data de 05.02.2009, a înaintat cererea pentru emiterea avizului cu nr. de inregistrare 1002/26.02.2009, Camera Notarilor Publici Caa doptat Hotărârea nr. 8/07.03.2009, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Cae mis Decizia nr. 67/2009 la data de 14.03.2009 prin care a refuzat emiterea avizului de asociere, intimata reclamantă a formulat plângere prealabilă și ulterior la data de 30.04.2009 acțiune în contencios administrativ.

La termenul de judecată s-a prezentat de către pârâți un înscris numit "act adițional", act unilateral emanând de la asociații intimatei, emis în data de 05.05.2009 prin care se denunță unilateral asocierea urmând ca denunțarea unilaterală să producă efecte în termen de 30 zile ce curg cu începere din data de 05.05.2009.

Iată deci că atât la momentul emiterii actelor administrative atacate cât și la momentul refuzului nejustificat, drepturile particulare ale intimatei rezultate din contractul concret de asociere cu cei trei notari erau în ființă și au fost grav încălcate, la fel producând efecte contracul concret de asociere și la momentul promovării acțiunii în contencios administrativ.

Pe de altă parte nu este de ignorat împrejurarea că dreptul general de asociere, precum și dreptul de asociere profesională în scopul desfășurării profesiei de notar, drept de asociere al intimatei cu notari publici din cadrul Camerei Notarilor Publici Cas ubszistat la momentul promovării acțiunii, la momentul pronunțării hotărârii și există și în prezent, independent de soarta contractului de asociere cu cei trei notari nominalizați. Mai mult, Hotărârea nr. 8/07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici C produce efecte și în prezent desocotind și încălcând dreptul său la asociere cu notari publici membrii ai Camerei Notarilor Publici C și la prezentul moment.

II Caracterul nefondat al recursului și motivelor sale

Intimata pentru corecta stabilire a reperelor în cadrul cărora vor fi tratate motivele de recurs arată:

intimata reclamantă a solicitat anularea Hotărârii nr. 8/07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici C apreciind ca nelegal acest act

a apreciat ca nejustificată Decizia nr. 67/2009 Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici C, emisă cu exces de putere, constituindu-se într-un refuz nejustificat de emitere a avizului favorabil, de formulare a propunerii de aprobare a asocierii

vătămarea invocată a fost indicată ca fiind vătămarea adusă dreptului la asociere și interesul legitim la asociere profesională a intimatei cu notari publici membrii ai Camerei notarilor Publici C, vătămare cauzată de cele două acte. A afirmat un caracter discriminatoriu al actelor atacate precum și încălcarea și restrângerea dreptului la liberă asociere, astfel:

a dreptului la asociere consacrat de art. 40 Constituția României, în forma sa generală, cu sfera cea mai largă de aplicare (a se vedea p 3 acțiunii, referirile la reglementarea Constituțională dată prin art. 40 și art. 53)

a dreptului de asociere profesională între notari publici din camere diferite (dar membrii ai aceleiași Uniuni), inclusiv între intimata notar public membru al CNP G și notari din CNP. In acest sens a arătat că dreptul încălcat este recunoscut potrivit (și în limitele și condițiile) art. 14 Legea 36/1995; art. 1, art. 8 al 3, art. 17, art. 23 al 2, art. 37 Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale; art. 44 si 45 din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici. (a se vedea p. 4 acțiunii și p. 5 alin. și penultim)

a dreptului calificat de asociere cu anumiți notari publici, drepturile concrete născute din asocierea cu notarii publici -, - și - în cadrul Societății Civile Notariale "N " (a se vedea al 3 p. 1 și ultimele 2 aliniate ale p. 6 din acțiune și al 1 - 4 din p. 7 acțiune)

a promovat acțiunea în scopul recunoscut de lege - pentru recunoașterea drepturilor pretinse și protejarea acestora, arătând în mod expres că solicită recunoașterea dreptului de asociere.

Instanța de fond a anulat actele atacate și, în realizarea scopului acțiunii în contencios administrativ, a recunoscut dreptul pretins de asociere profesională a intimatei cu notari publici din cadrul Camerei Notarilor Publici C, drept afirmat de către intimată ca drept încălcat în mod direct de către Hotărârea nr. 8/2009 și într-un cadru mai larg, ca fiind încălcat de refuzul de avizare favorabilă exprimat prin decizia 67/2009, acte atacate prin acțiunea promovată.

A mai apreciat instanța de fond că nu se justifică un interes procedural de a recunoaște dreptul la asocierea concretă cu notarii publici determinați -, - și - prin raportare la momentul temporal al soluționării litigiului, când asocierea încetase prin denunțare unilaterală, pentru simplul motiv că la acel moment, și prin raportare la cererile de investire, nu mai prezentau relevanță drepturile concrete născute din contractul de asociere anterior încheiat cu aceste persoane, ele prezentând relevanță doar pentru perioada până la încetarea contractului (mai cu seamă într-o eventuală cerere în despăgubiri dar cu care nu a fost investită instanța).

De altfel acestă chestiune a interesului a fost invocată ca o chestiune de fond de către reprezentanta pârâților și tratată ca atare. Problema interesului a fost antamată și cu prilejul discutării probațiunii când, chiar intimataa, prin reprezentant, a susținut că primind ca denunțat contractul de asociere nu mai prezintă relevanță, în cadrul prezentului litigiu, teza probatorie dorită a fi dovedită de către reclamantă "contractul de care se prevalează reclamanta este lovit de nulitatea absolută", acțiunea fiind susținută în limitele afirmării ca încălcat a dreptului de asociere profesională între reclamantă și notari publici membrii ai Camerei Notarilor Publici C (consemnându-se în practicaua hotărârii, pe scurt, "să se aibă în vedere poziția cu privire la limitele susținerii cererii introductive").

Această împrejurare, privitoare la obiectul acțiunii așa cum acesta se prezintă prin intervenirea denunțării unilaterale a contractului de asociere, între momentul promovării acțiunii și momentul dezbaterilor pe fond, a fost înțeleasă de ambele părți în cadrul ședinței de judecată și a fost avută în vedere de către instanța de fond cu prilejul respingerii cererii în probațiune a reclamanei "respinge cererea în probațiune considerând că față de obiectul acțiunii.".

Prin motivele de recurs se susține că instanța fondului a acordat mai mult decât s-a cerut prin aceea că instanța de fond a recunoscut dreptul intimatei de a se asocia cu notari publici din camera Notarilor Publici

O astfel de critică nu poate fi primită.

Pe de o parte, cererea de recunoașterea dreptului pretins, a dreptului de asociere nu poate fi primită ca o cerere de sine stătătoare ci este strâns legată de cererea în constatarea vătămării dreptului, a cererii de anulare a actului, strâns legată de constatarea excesului de putere și reprezintă scopul final și dreptul recunoscut persoanei în relația cu autoritatea publică, "unde începe dreptul cetățeanului se încheie dreptul de apreciere al administrației".

In atare condiții, atâta vreme cât este pus în discuție excesul de putere, nu poate fi ignorat dreptul persoanei, un act/refuz neputând fi emis cu exces de putere decât în măsura încălcării dreptului persoanei. In consecință declararea ca nelegală a actului reprezintă în aceeași măsură recunoașterea dreptului, nejustificându-se o dihotomie.

In consecința celor arătate se poate afirma că primirea cererii persoanei vătămate într-un drept presupune cu necesitate existența chiar a acestui drept, vătămarea acestuia de către autoritate, iar recunoașterea acestui drept este realizată prin chiar admiterea cererii și nu poate fi tratată ca fiind o cerere distinctă de sine stătătoare. Judecătorul recunoscând dreptul nu pronunță nimic în plus ci doar constată până unde se întinde dreptul persoanei în raport de limitarea dreptului autorității. Declararea ca nelegală a actului ori constatarea ca nejustificat a refuzului poate fi dispusă doar în măsura încălcării dreptului persoanei și ca atare recunoașterea expresis verbis a dreptului nu este un plus a ceea ce este deja dispus.

Apoi într-o altă abordare, se poate spune că recunoașterea speciei presupune în mod obligatoriu recunoașterea și a genului, recunoașterea dreptului rezultat dintr-o asociere determinată presupunând a priori primirea existenței dreptului de asociere între persoane din categoria celor din care fac parte persoanele determinate, parte a actului de asociere concretă.

Doar printr-o interpretare gramaticală excesivă și desprinsă din context s-ar putea susține că intimate reclamantă a înțeles să susțină și să se adreseze instanței doar pentru recunoașterea drepturilor din asocierea cu notarii -, - și -, fără a avea în vedere și a afirma dreptul său de asociere cu alți notari și în mod specific cu notari din CNP De altfel initmata a afirmat expres acest drept al său de asociere cu astfel de notari, membrii ai CNP In acest sens, cu titlu exemplificativ citează din acțiunea introductivă "se desocotesc prevederile exprese care recunosc expres dreptul de asociere, inclusiv între notari din Camere diferite".

Concluzionând apreciaza că nu se poate susține că s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, fie și numai pentru faptul că cererea era una calificată care includea în mod necesar cererea de recunoaștere a dreptului de asociere cu notari având calitatea de membrii ai CNP Solicitarea de a recunoaște drepturile născute din asocierea cu notari determinați -, - și - presupune în mod necesar recunoașterea dreptului mai general la asociere cu notari având aceeași calitate cu cei determinați de notari ai CNP

Dimpotrivă Hotărârea 8/2009 CNP, cea declarată ca nelegală de plano dreptul la asociere, între orice notar public din altă Cameră decât CNP C cu unul sau mai mulți notari membrii CNP, împiedicând astfel de asocieri în mod discreționar și discriminatoriu fără niciun criteriu obiectiv, încălcând prevederile legale exprese în materie.

Lipsa interesului a fost invocată ca o chestiune de fond de către reprezentanta pârâților și tratată ca atare. Este o eroare a confunda admiterea lipsei de interes cu privire la recunoașterea dreptului de asociere cu Societate Civilă Notarială "N " cu lipsa de interes în susținerea și promovarea acțiunii în contencios administrativ. Vom observa că ceea ce judecătorul fondului a avut în vedere a fost strict asocierea concretă și drepturile născute din acesta și nu dreptul mai general și interesul procesual pentru a susține acțiunea. Astfel se arată în hotărâre "Tribunalul va aprecia că excepția lipsiei de interes se impune a fi admisă doar în ceea ce privește.".

De fapt ceea ce a avut în vedere instanța de fond și a constatat a fost împrejurarea că drepturile derivate din asocierea concretă încheiată de către intimată au încetat prin denunțare unilaterală, și nu stingerea dreptului său fundamental la asociere profesională.

II. Criticile vizând inadmisibilitatea cererii de anulare a Deciziei 67/14.03.2009 Colegiul director al Camerei Notarilor Publici

Nu pot fi primite aceste critici.

Recurenții apreciază că o astfel de cerere ar fi inadmsibilă prin aceea că Decizia menționată ar constitui o operațiune administrativă și nu un act aministrativ, iar instanța de fond nu ar fi putut nici măcar analiza legalitatea acestei decizii.

In primul rând, luând ca ipoteză de lucru (nu acceptăm acestă teză decât pentru argumentație) faptul că decizia s-ar identifica cu o așa zisă operațiune administrativă de emitere a unui aviz, a unei propuneri, nu vedem cum poate fi totuși susținută, juridic, imposibilitatea de cercetare a legalității acestui refuz, materializat în Decizia menționată. Din simpla lecturare a art.8 al 1 teza finală Legea 554/2004 desprindem "de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept.prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Cu alte cuvinte, atâta vreme cât intimata a solicitat emiterea avizului favorabil, emiterea propunerii potrivit art. 23 al 2 din Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici, iar ceea ce a primit a fost un refuz, nu se poate susține că este inadmisibilă cererea de cercetare a legalității acestui refuz, un astfel de demers fiind recunoscut în mod expres de legiuitor, în scopul protejării dreptului.

In al doilea rând este unanim recunoscut faptul că refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este asimilat actului administrativ unilateral individual, în acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 2 al 2 legea 554/2004. Iată deci faptul că pe lângă definiția expresă dată de art. 2 al 1 litc a Legii 554/2004 trebuie să avem în vedere și actele administrative asimilate pentru a contura pe deplin înțelesul stricto sensu al noțiunii de act administrativ. Astfel fiind, observarea în mod complet a cuprinsului noțiunii de act administrativ relevă falsitatea și lipsa de substanță a criticii aduse hotărârii instanței de fond din acestă perspectivă.

Practic Decizia, înainte de toate, reprezintă, conține, materializează refuzul de avizare a asocierii, refuz exprimat de Colegiul director al CNP C în exercitarea propriilor sale atribuții.

In acest context rămâne doar de interes teoretic calificarea ca act administrativ în înțelesul dat de art.2 al 1 lit c legea 554/2004 a acestui înscris ori, dimpotrivă, de act administrativ asimilat.

Intimata apreciază că atâta vreme cât art.23 al 2 din regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici prevede că "asocierea notarilor publici.se aprobă.a notarilor publici din Camere diferite, de către Consiliul Uniunuii, la propunerea Camerelor notarilor publici" decizia de a nu acorda aviz favorabil, de a nu propune spre aprobare asocierea încheiată de către subsemnata este producător de efecte juridice, conducând la lipsa cerinței necesare aprobării asocierii.

De altfel din simpla lecturare a Hotărârii 183/22.04.2009 a Consilului Uniunii se constată că tocmai nerecunoaștere dreptului la asociere prin Hotărârea 8/07.03.2009 și Decizia 67/2009 au constituit considerentul de respingere a cererii intimatei de asociere cu notarii publici -, - și -, fiind evidentă vătămarea dreptului său prin cele două acte, precum și calitatea de act administrativ al deciziei, indiferent de numele purtat de acest înscris

III. Criticile și solicitările cu referire la interesul cererilor de anulare a Hotărârii 8/07.03.2009 Camera Notarilor Publici C și a Deciziei 67/2009 Colegiul Director.

Criticile și motivele aduse din acest punct de vedere sunt pe deplin false și rupte de realitate. Falsitatea acestora este dată de la chiar premisa afirmată. Astfel se afirmă de către recurenți în cadrul motivelor: "din modul în care a fost formulată acțiunea introductivă de instanță este evident faptul că scopul atacării Hotărârii 8/07.03.2009 și deciziei 67/14.03.2009 de către reclamantă nu poate fi altul decât acela al obținerii recunoașteri dreptului acesteia la asociere cu notarii publici -, și. Că este așa rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul cererii de chemare în judecată unde reclamanta arată că la data de 05.02.2009 acesta a încheiat Actul Adițional la contractul de Asociere a notarilor publici -, și și "ca urmare a voinței de asociere" a realizat demersurile necesare aprobării asocierii"

Simpla lecturare a cererii de chemare în judecată desființează susținerile recurenților, demonstrând, fie incapacitatea de înțelegere a acestora, fie lipsa de bună-credință în redarea celor de noi susținute.

Intimata afirmat în mod expres " Am luat decizia de a exercita activitatea în asociere, apreciind că această modalitate de desfășurare a activității, corespunde cel mai bine intereselor subsemnatei, contribuind la asigurarea sentimentului de împlinire profesională, dreptul de asociere fiind un drept fundamental recunoscut ca expresie a libertății individuale" în continuare a relevat de asemenea "In acest sens, la data de 05.02.2009, am încheiat Adițional la contractul de asociere a notarilor publici -, - și -".

A afirmat de asemenea:

- " Decizia 67/2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici și Hotărârea 8/07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici sunt profund discrimniatorii și au ca și obiect refuzul de a recunoaște dreptul la asociere între notari din Camera Notarilor Publici C cu notari membrii ai altor Camere.";

- "Exercitarea acestui drept ( dreptul de asociere), nu este subiect de decizie a adunării generale căreia nu-i pot fi recunoascute atribute de a restrânge drepturile subiective ale membrilor săi, în funcție de o voință majoritară axată pe interesul economic personal";

- "Se desocotesc prevederile exprese care recunosc expres dreptul de asociere, inclusiv între notari din Camere diferite - art. 14 Legea 36/1995; art. 1, art. 8 al 3, art. 17, art. 23 al 2, art. 37 Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale; art. 44 si 45 din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici."

Cele câteva exemple mai sus redate atestă cele susținute supra la punctele și II. precum și faptul că a afirmat dreptul de asociere cu notari publici membrii ai Camerei Notarilor Publici C, încălcarea acestui drept și vătămarea sa, solicitând anularea actelor vătămătoare și recunoașterea dreptului pretins.

Pentru a închide subiectul interesului intimate face trimitere și la doctrină "în doctrina administrativă franceză s-a arătat că noțiunea de interes rămâne la aprecierea subiectivă a judecătorului, însă jurisprudența este, în ansamblu, foarte liberală în acestă apreciere. Astfel, s-a arătat că, în ce privește recursul pentru exces de putere, se cere doar ca decizia atacată să aibă incidență asupra situației personale a reclamantului, care s-ar ameliora dacă acestă decizie dispare" (, Drept administrativ, p. 309) S-a mai arătat pe bună dreptate că interesul invocat de reclamant "poate fi nu numai material, ci și moral", "trebuie să fie personal, dar nu neapărat exclusiv", "poate fi nu numai personal, ci și public".

Mai observă că în dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenții ignoră cu desăvârșire împrejurarea că legalitatea actului este cercetată prin raportare la momentul emiterii acestuia. Astfel fiind, interesul de recunoaștere a dreptului de asociere în cadrul profesiei, drept afirmat de către intimată, este la fel de actual și în prezent ca și la emiterea actelor, pentru că Hotărârea 8/2009 produce efecte până la îndepărtarea prezumției de legalitate.

La fel dacă ar fi să detalieze chiar și interesul în recunoașterea dreptului efectiv de asociere cu persoane determinate și drepturile izvorâte din asociere sunt la fel de actuale și în prezent (însă interesul poate fi apreciat în acest caz că nu mai există prin raportare la obiectul acțiunii) și asta doar dacă ne gândim la dreptul intimatei la o acțiune subsecventă în despăgubiri pentru încălcarea în trecut a drepturilor concrete izvorâte dintr-un act care la momentul actual nu mai produce efecte juridice. Câtă vreme contractul de asociere a produs efecte juridice este evident că există interesul în recunoașterea acestor efecte, doar declararea ca nul a unui act, lipsind de interes cererile privitoare la drepturile născute prin încheierea actului.

IV. Motivele invocate de recurenți în sprijinul cererii de modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii introductive ca nefondată

Consideră aceste motive ca nefondate hotărârea instanței de fond fiind pe deplin legală și temenică.

In mod corect a reținut instanța fondului că hotărârea 8/2009 CNP C "instituie o împiedicare a liberei asocieri bazate pe criterii subiective nedeterminate pe fiecare caz de asociere în parte". De asemenea în mod pe deplin legal și temeinic a fost reținut dreptul intimatei, ca în calitatea sa de notar public membru al Camerei Notarilor Publici G, în exercitarea intereselor sale personale și profesionale, să se asocieze cu notari publici membrii ai Camerei Notarilor Publici C, legea permițând expres astfel de asocieri cu impunerea doar a unor verificări privitoare la infrastructură și în limitele sale.

Astfel se observa că referirile și trimiterile la Deciziile Curții Constituționale realizate de către recurenți sunt fără relevanță în prezenta cauză, nefiind pertinente pentru simplul motiv că intimatei i-a fost recunoscut și îi este recunoscut dreptul de a presta activitatea profesională a notarului public, pentru că intimata deține acestă calitate, ea fiind dobândită în condițiile legii.

In condițiile legii intimata a intenționat și intenționează să se asocieze cu notari din cadrul Camerei Notarilor Publici C, pentru a presta activitate profesională în asociere. Mai mult o astfel de asociere s-a produs în concret iar intimata nu a putut beneficia de efectele acestei asocieri pentru unicul motiv că prin actele atacate s-a dispus în mod discreționar și discriminatoriu, fără criterii obiective, interzicerea exercitării dreptului de asociere cu notari membrii ai Camerei Notarilor Publici

Sunt puerile afirmațiile potrivit cărora situația economică este relevantă și obiectivă determinând sfera de cuprindere a unor drepturi si chiar existența acestora. ecizia luată prin Hotărârea 8/2009 creează inechități majore între membrii uneia și aceleiași Uniuni, respectiv între notarii publici din țară. Aceasta are un caracter discriminatoriu manifest la adresa notarilor publici din cadrul altor camere decât cea din C, nerecunoscând egalitatea în drepturi a membrilor unei aceleiași Uniuni Naționale, cu aceleași recunoașteri profesionale (sunt interzise doar asocierile cu notari din alte camere).

Dimpotrivă, dreptul de asociere a intimatei cu notari publici membrii ai Camerei Notarilor Publici C este recunoscut și conscarat legal iar actele care acest drept sunt nelegale, violează drepturile sale, drepturi fundamentale, iar refuzul este expresia excesului de putere. Intr-adevăr:

Dreptul la libera asociere este consacrat de art.40 din Constitutia Romaniei.

Restrângerea exercițiului unor drepturi se poate realiza doar cu respectarea art. 53 din constituția României.

Intimata are calitatea de notar public și solicită recunoașterea dreptului de asociere pentru exercitarea profesiei și în cadrul legilor speciale

Art. 14 din Legea nr. 36/1995 cu modificarile ulterioare, prevede in mod expres modul de desfasurare a activitatii notarilor publici: "Activitatea notarilor publici se desfasoara in cadrul unui birou, in care pot functiona unul sau mai multi notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzator."

Art.44 al.1 din Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania potrivit caruia "Notarul public isi exercita functia in cadrul unui birou individual, prin asociere sau in societati civile profesionale."

Art. 1. din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede la al.1 ca " publici îsi exercita activitatea în cadrul unor birouri notariale individuale sau prin asociere, în baza unui contract de societate civila".

Art.8 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede conditiile in care se face inregistrarea biroului notarial, inclusiv situatia in care urmeaza ca activitatea notarului public numit sa se desfasoare in baza unui contract de societate civila, in alta circumscriptie decat cea in care a fost numit, prin asociere cu un notar public al carui birou notarial este deja inregistrat.

Art. 17 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede ca "C care a promovat examenul de notar public este numit în aceasta calitate de ministrul justitiei si îsi va putea începe activitatea în conditiile aratate la art. 17 si 18 din lege si art. 8 si 9 din prezentul regulament. Dovada existentei sediului nu este necesara n cazul în care se asociaza cu un notar public care are birou notarial individual."

Art.23 al.2 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede ca: "Asocierea notarilor publici în cadrul aceleiasi Camere a notarilor publici se aproba de catre Colegiul director, iar notarilor publici din Camere diferite, de catre Consiliul Uniunii, la propunerea Camerelor notarilor publici".

Art. 37. din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede ca:
"(1) În cazul în care, în cadrul biroului notarial unctioneaza mai multi notari publici asociati, fiecare îsi exercita personal profesiunea si raspunde individual pentru activitatea sa.
(2) Evidentele biroului notarilor publici asociati se tin în partida comuna, iar arhiva creata pe durata asocierii va ramâne notarului public în al carui sediu acestia îsi desfasoara activitatea. în cazul în care sediul biroului notarului public este coproprietatea notarilor publici asociati, arhiva va ramâne notarului public care îsi continua activitatea în acel sediu."

art.44 Statutul Uniunii naționale a Notarilor Publici din România:

"(1)Notarul Public își exercită funcția în cadrul unui birou individual, prin asociere sau în societăți civile profesionale.

(2) Asocierea între notarii publici se poate face numai în condițiile și conform procedurii prevăzute de Normele adoptate de Consiliul Uniunii, și cu avizul Colegiului Director, care verifică clauzele privind evidențele biroului notarial, activitatea financiar-contabilă și arhiva biroului"

consacrarea dreptului de asoiere in documente internationale, la care Romania este parte, sau care au fost ratificate de tara noastra; astfel, Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art.20), Pactul international privind drepturile civile si politice (art. 22), Documentul de la al Organizatiei pentru Securitate (art.9.2) sau Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 11), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01-art.12.al.1).

Criteriile obiective care califică ca legală sau nu aprobarea asocierii sunt cele relevate de art. 44 din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România. Intr-adevăr partea finala a al.2 a art.23 din Regulament, in care se face referire la aprobarea asocierii de catre Consiliul Uniunii "la propunerea Camerei Notarilor Publici" urmeaza a se corobora cu prevederile art.44 al.2 din Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania. Conform acestuia din urma, asocierea intre notarii publici se va face intr-adevar cu "avizul (propunerea) Colegiului Director, care verifica clauzele privind evidentele biroului notarial, activitatea financiar-contabila si arhiva biroului."

Susținerea potrivit căreia nu s-a decis interzicerea dreptului notarilor publici de a se asocia "fapt care ar fi constituit într-adevăr o încălcare a dreptului la liberă asociere" ci doar "o limitare temporală și teritorială a dreptului la asociere" propune o distincție care atinge absurdul și care mai presus desocotește pe deplin prevederile rt. 53 din Constituția României. Exercitarea dreptului la liberă asociere nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Masurile de restrangere sau limitare a exercitiului libertatii de asociere si a drepturilor conexe, trebuie sa fie aplicate nediscriminatoriu, fara a duce atingere existentei însuși a dreptului sau libertatii, si, nu in ultimul rand, trebuie sa constituie exceptia expres prevazuta de lege, si nu regula.

Se susține fără temei de recurente faptul că Hotărârea nr. 8/07.03.2009 nu ar reprezenta altceva decât o propunere a numărului notarilor publici adresată Consilului Uniunii, lucru contrazis de chiar hotărârea în cauză. Această hotărâre în realitate dispune: "Adunarea generală constată că practicile asocierilor cu notari din alte camere sunt nelegale", "declară ca neoportune solicitările de ascieri ale notarilor publici din Camera C cu notari publici din alte camere", "obligă Colegiul Director al Camerei C ca în cursul anului 2009 să nu avizeze nicio cerere de asociere cu notari publici din alte camere".

Simpla lecturare a celor dispuse prin hotărâre ne conduce la concluzia că acestea nu sunt propuneri, nu se adresează Consilului Uniunii ci sunt general aplicabile, oricărui notar, prevăzându.-se, de asemenea, in terminis, un anumit rezultat pentru etapa de avizare ce cade în sarcina Consiliului Director.

Exercitarea acestui drept (dreptul de asociere), nu este subiect de decizie a adunării generale căreia nu-i pot fi recunoscute atribute de a restrânge drepturile subiective ale membrilor săi, în funcție de o voință majoritară axată pe interesul economic personal. De asemenea intimate nu vede argumentul logic care permite tratarea asocierii notarilor publici ca fiind "libertatea excesivă care poate degenera în orice componentă a societății în atitudini generatoare de nesupunere, anarhie". Iată deci, că în viziunea emitentului, asocierea în exercitarea activității, nu reprezintă un drept recunoscut, ci se constituie în anarhie.

Reclamanții revin prin motivele de recurs la aceeași falsă temă a schimbării de sediu. Tema este falsă și nu poate contribui la justa soluționare a cauzei pentru faptul că asocierea și schimbarea de sediu a notarului sunt noțiuni distincte, cu reglementări și regim legal distinct. Schimbarea de sediu are propria s-a reglementare fiind reglementată de Regulamentul din 24.08.2007.

Fără nicio justificare recurenții adaugă la lege afirmând o cerință inexistență pe care asocierea ar trebui să o îndeplinească. Intr-adevăr a susține aplicarea Regulamentului din 24.08.2007 și în cazul asocierilor nu înseamnă alceva decât să susții aplicarea unui regulament la o altă situație decât cele reglementate. Schimbarea de sediu dă dreptul notarului public, ca odată schimbat sediul să înființeze birou notarial individual în localitatea în care acesta a fost schimbat. In cazul asocierii, notarul, care prin asociere nu pierde dreptul a birou notarial individual (art.14 al 2 Legea 36/1995), va desfășura în mod temporar, până la finele asocierii, activitate la sediul asocierii, urmând ca la finele asocierii să continue să exercite funcția în localitatea de numire. Asocierea se aprobă potrivit Art.23 al.2 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, de catre Colegiul director, în cazul asocierii de notari din camere diferite, fiind necesar să observăm modificările implicite aduse Normelor de asociere aprobate prin Hotărârea nr. 8/1999 în ceea ce privește prevederea privitoare la aprobarea asocierilor.

Susțin recurentii, în mod eronat, faptul că asocierea intimatei nu ar fi putut fi avizată pe criterii obiective. In realitate asocierea ar fi trebuit să fie avizată dacă s-ar fi avut în vedere o aplicare conformă a dispozițiilor legale, art.23 al 2 din regulament, coroborat cu art. 44 al 2 din Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, însă dimpotrivă, în speță, prin decizia 67/2009 s-a refuzat avizarea nu pe criterii obiective, prevăzute legal ci pe baza unei hotărâri a Camerei Publici C, hotărâre discreționară discriminatori, lipsită de criterii obiective de aplicare și care conduce la negarea dreptului la asociere.

Intr-adevăr partea finala a al.2 a art.23 din Regulament, in care se face referire la aprobarea asocierii de catre Consiliul Uniunii "la propunerea Camerei Notarilor Publici" urmeaza a se corobora cu prevederile art.44 al.2 din Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania potrivit căruia asocierea intre notarii publici se va face intr-adevar cu "avizul (propunerea) Colegiului Director, care verifica clauzele privind evidentele biroului notarial, activitatea financiar-contabila si arhiva biroului."

Față de cele mai sus arătat solicită a respinge recursul formulat menținând hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală

Intimata formuleaza întâmpinare la recursul formulat în contra încheierii civile 292/27.07.2009, încheiere prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă 1776/2009 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosar -, recurs formulat de către recurenții Camera Notarilor Publici C, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici C, solicitand respingea recursul formulat ca nefondat

In motivare se arată:

Prin încheierea recurată s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv eroarea cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, cheltuieli la care au fost obligate recurentele.

Instanța de fond a dispus obligarea pârâtelor recurente la plata cheltuielilor de judecată prin sentința civilă 1776/2009. întinderea obligației de plată instanța de fond a arătat că recuretele pârâte sunt obligate la plata cheltuielilor suportate în fond de către intimata cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar precum și cu titlu de onorar avocat. Instanța de fond a indicat suma reprezentând onorariul, însă urmare a unei erori materiale a preluat din factura fiscală cuprinzând onorariul doar taxa pe valoare adăugată, care este menționată distinct.

Hotărârea de îndreptare a erorii materiale este pe deplin legală și temeinică. Atâta vreme instanța de fond a dispus în sensul admiterii cererii accesorii a intimatei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, eroarea materială privitoare la cuantumul acestor cheltuieli, așa cum cheltuielile rezultă acestea din înscrisurile de la fosarul cauzei, a fost temeinic îndreptată prin hotărârea recurată.

Nu pot fi primite motivele invocate de către recurentă. Aceste motive în realitate nici măcar nu reprezintă veritabile motive de recurs în contra hotărârii recurate și anume hotărârea de îndreptare a erorii materiale. Astfel:

prin primul motiv invocat se susține că recurentele puteau fi obligate doar la plata unor "cheltuieli de judecată parțiale, proporțional cu partea din pretenții care a fost admisă"

Rezultă fără îndoială că motivul de recurs vizează dispoziția instanței de obligare la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Ca atare motivul de recurs nu este un motiv care să susțină recursul formulat în contra încheierii civile 292/27.07.2009 ci în contra sentinței civile 1776/2009 ambele pronunțate de către Tribunalul Cluj în dosar -.

Așa fiind vom constata că prin recursul promovat se dorește completarea motivelor de recurs a recursului formulat în contra sentinței civile 1776/2009, acest motiv fiind unul nou și ca atare acest motiv nu va putea fi primit fiind tardiv formulat, după expirarea termenului legal.

Recurenta susține în mod nefondat că instanța de fond "era obligată să facă aplicarea art. 281, al 2 teza a II-a Cod procedură civilă, să citeze părțile și să le pună în discuție contradictorie cererea de acordare a cheltuielilor de judecată sub aspectul cuantumului lor". Se susține, la fel eronat și nefondat, faptul că "cererea de îndreptare viza majorarea cheltuielilor".

Astfel de motive nu pot fi primite. Recurentele susțin fără niciun temei că cererea era una de majorare a cheltuielilor sau că instanța, cu prilejul soluționării cererii de îndreptare a erorii dezbate și dezleagă fondul unei cereri.

Instanța de fond nu a analizat cu prilejul îndreptării decât dacă este aplicabil art. 281.pr.civ. și cererea este sau nu temeinică, adică dacă într-adevăr htărârea cuprinde erori materiale.

Nici al treilea motiv de recurs nu îl consideră un veritabil motiv care să susțină recursul declarat în contra încheierii recurate. In realitate acesta este întemeiat pe pe o aplicare greșită în viziunea recurentelor a art. 274, al 3.pr.civ. apreciindu-se că instanța de fond trebuia să oblige recurentele la plata unor cheltuieli de judecată micșorate, nefiind justificată obligarea lor la plata integrală a cheltuielilor cu onorariul avocațial pe care intimate le-a suportat.

Ca și primul motiv, cel de-al treilea motiv a recursului vizează și critică dezlegarea dată de către instanța de fond cererii accesorii privitoare la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul a înțeles să declare recurs la data de 19.08.2009 doar cu privire la încheierea civilă 292/27.07.2009 și nu să completeze recursul formulat în contra sentinței civile 1776/2009,împreună cu o eventuală cerere de repunere în termen pentru motivele de recurs suplimentare.

Așa fiind apreciaza că este de asemenea inadmisibil și nefondat și acest motiv deoarece recursul declarat nu privește hotărârea prin care a fost dezlegată cererea accesorie de obligare a părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ci privește doar încheierea prin care a fost îndreptată o simplă eroare materială.

Subsidiar apreciază ca netemeinică susținerea recurentelor potrivit cărora era temeinic a se face o aplicare a dispozițiilor art. 274.pr.civ. în sensul micșorări onorariului avocațial.

De altfel o astfel de susținere este și cinică dacă ne raportăm la persoana recurenților, dacă avem în vedere că membri recurentelor sunt notari publici, persoane care se bucură de o generoasă remunerare a activității lor profesionale și care nu presupune nici măcar un efort similar cu cel al avocatului.

In primul rând trebuie avut în vedere că remunerația efectivă pentru activitatea avocatului o reprezintă valoarea brută, adică valoarea la care urmează a se aplica taxa pe valoarea adăugată. In ceea ce privește TVA acesta se încadrează în noțiunea de impozit proporțional de la art. 274 al 2 și ea nu poate fi micșorată.

Apoi vom observa ușurința cu care recurenții desocotesc atât importanța drepturilor vătămate cât și dispozițiile art. 132 al 3 din Statutul profesiei de avocat publicat în MO 45/13.01.2005.

Drepturile a căror vătămare a invocat-o sunt drepturi fundamentale, încălcarea acestora aducând grave prejudicii persoanei. Onorariul avocațial a fost stabilit pe baza critriilor indicate expres de către art. 132 al 3 lit a, b, c, e, g, h și i din Statutul profesiei de avocat, publicat în /13.01.2005.

Pregătirea cauzei a presupus un volum însemnat de muncă și studiul unor legi speciale. B pregătire a cauzei a condus la posibilitatea de soluționare a cauzei la primul termen. să fie un argument în primirea criticilor, terminarea cauzei la primul termen s-a datorat determinării avocatului și bunei pregătiri a cauzei care a permis a se răspunde problemelor rifdicate în întâmpinare fără a mai fi necesară solicitarea unui nou termen. Activitățile profesionale angajate de către avocat au fost prestate cu maximă celeritate.

Vom observa de asemenea că s-au prevăzut criterii importante care să conducă la stablirea onorariului, altele decât doar perioada de timp alocată prestării serviciului profesional. Ca exemplu, importanța intereselor în cauză (art. 132 al 3 lit c din Statutul profesiei de Avocat) ori avantajele obținute pentru profitul clientului și situația materială a acestuia (art. 132 al 3 lit g,h din Statutul profesiei de Avocat) sunt de asemenea importante criterii de stabilire a valorii muncii prestate.

Apreciaza că onorariul suportat de către client este expresia unei juste aprecieri a tuturor elementelor prevăzute legal pentru stabilirea cuantumului acestuia

Față de cele mai sus arătate solicită a respinge recursul formulat menținând hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală

Analizând recursurile formulate de recurente prin prisma motivelor invocate, Curtea la apreciat cu majoritate de voturi, ca fiind fondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1.776 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pentru considerentele expuse ulterior și ca fiind nefundat recursul declarat de recurente împotriva încheierii civile nr. 292/CC/27.07.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- pe care o menține în totalitate, pentru considerentele care vor fi tratate ulterior.

Referitor la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1.776 din 12 iunie 2009

Intimata reclamantă are calitatea de notar public, având sediul biroului notarial în circumscripția judecătoriei Brăila din cadrul Camerei Notarilor Publici În această calitate intimate a înțeles să exercite activitatea în asociere, sens în care, la data de 05.02.2009, a încheiat Adițional prin care s-a asociat cu notarii publici -, - și -, care au calitatea de notari publici și sunt membrii ai Camerei Notarilor Publici

Ca urmare a exercitării prerogativelor dreptului de asociere profesională, intimate a inițiat demersurile necesare aprobării asocierii între notari publici din camere diferite, caz în care aprobarea asocierii cade în atribuțiile Consilului Uniunii Naționale, potrivit art. 23 al 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici.

Sunt incidenteîn cauză următoarele texte de lege:

Art. 14 din Legea nr. 36/1995: "Activitatea notarilor publici se desfasoara in cadrul unui birou, in care pot functiona unul sau mai multi notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzator."

Art.44 al.1 din Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania "Notarul public isi exercita functia in cadrul unui birou individual, prin asociere sau in societati civile profesionale."

Art. 1 al 1 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale " publici îsi exercita activitatea în cadrul unor birouri notariale individuale sau prin asociere, în baza unui contract de societate civila".

Art.8 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede conditiile in care se face inregistrarea biroului notarial, inclusiv situatia in care urmeaza ca activitatea notarului public numit sa se desfasoare in baza unui contract de societate civila, in alta circumscriptie decat cea in care a fost numit, prin asociere cu un notar public al carui birou notarial este deja inregistrat.

Art. 17 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede ca "cel care a promovat examenul de notar public este numit în aceasta calitate de ministrul justitiei si îsi va putea începe activitatea în conditiile aratate la art. 17 si 18 din lege si art. 8 si 9 din prezentul regulament. Dovada existentei sediului nu este necesara n cazul în care se asociaza cu un notar public care are birou notarial individual."

Art.23 al.2 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede ca: "Asocierea notarilor publici în cadrul aceleiasi Camere a notarilor publici se aproba de catre Colegiul director,iar notarilor publici din Camere diferite, de catre Consiliul Uniunii, la propunerea Camerelor notarilor publici".

Art. 37. din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, prevede ca: În cazul în care, în cadrul biroului notarial unctioneaza mai multi notari publici asociati, fiecare îsi exercita personal profesiunea si raspunde individual pentru activitatea sa. Evidentele biroului notarilor publici asociati se tin în partida comuna, iar arhiva creata pe durata asocierii va ramâne notarului public în al carui sediu acestia îsi desfasoara activitatea. În cazul în care sediul biroului notarului public este coproprietatea notarilor publici asociati, arhiva va ramâne notarului public care îsi continua activitatea în acel sediu."

Condiția propunerii, a avizului favorabil (prev de art 23 al 2 din Regulament), s-a împlinit în ceea ce privește Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici G care a data de 26.02.2009 a avizat favorabil acestă asociere.

Intimata a formulat cerea la Camera Notarilor Publici C sub nr. de înregistrare 1002/26.02.2009. In urma cererii s-a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile obiective cerute pentru asociere fiind verificată de comisia formată în acest sens amenajarea și dotarea spațiului unde urma ca intimata să profeseze în urma asocierii, alături de notarii asociați.

La data de 07.03.2009 Camera Notarilor Publici Caa doptat Hotărârea 8/07.03.2009 iar la data de 14.03.2009 Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Cae mis Decizia 67/14.03.2009 prin care a respins cerea de emitere a propunerii de asociere, de avizare a acestei asocieri, întemeiind acestă decizie pe Hotărârea 8/2009.

Prin art 1 din Hotărârea 8/07.03.2009 se dispune "Adunarea generală constată că practicile asocierilor cu notari din alte camere sunt nelegale pentru că prin ele se încalcă flagrant dispozitiile art 15 alin 1 din Legea nr 36/1995 coroborate cu dispozitiile art 2 alin 1 din Regulament" prin care se statuează că numărul notarilor publici și al birourilor notariale din localitățile aflate în circumscripția fiecărei judecătorii se stabilește prin ordin al ministrului justiției, de regulă în primul trimestru la propunerea Consiliului Uniunii Notarilor Publici. La formularea propunerilor Consiliul Uniunii va avea în vedere propunerile Camerelor Notarilor Publici precum și cerințele rezultate prin întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul și tipul procedurilor notariale solicitate.

Prin art 4 din Hotărârea 8/07.03.2009, pentru considerentele arătate la art 2, Camera Notarilor Publici C obliga Colegiului Director al Camerei C, ca în cursul anului 2009, să nu avizeze nici o cerere de asociere cu notari publici din alte Camere și solicită Consiliului Uniunii să nu avizeze nicio astfel de asociere.

În motivare, prin art 2 se reține "exclusiv determinat de faptul că practicile uzitate în țară până în present în materie de asociere au permis asocieri între notari din Camere diferite, constatând că asemenea practici de asociere, ca mod de manifestare în CNP C, urmăresc interesele a extrem de puțini notari (sub 10%) și nu urmăresc interesele generale ale tuturor notarilor sau ale majorității lor sau scopul prevăzut de lege, adunarea generală, în asemenea momente de criză, declară solicitările de asocieri ale notarilor publici din Camera C cu notari publici din alte Camere

- ca fiind lipsite de elementare principii de solidaritate profesională și de bun simț civic,

- lipsite de respect față de lege și Codul al profesiei,

- de natură a învinge regulile concurenței în profesie generând monopolizarea serviciului public notarial în mâna unor birouri, și cât mai puține, cu politici strategice secrete, discreționare și abusive

- necalitative și netransparente, pentru că prin ele nu se asigură un plus de calitate ci se realizează în formă mascată o actualzare a numărului de notari, uzurpându-se rolul Ministerului Justiției

- generatoare de perturbări la nivelul competitorilor neangajați în asocieri

- purtătoare ale unor mesaje ale luxului orbitor exprimate prin atitudinea solicitanților

- semne clare ale aroganței și intoleranței față de structurile profesionale

Urmare a acestei hotărâri Colegiul Director al Camerei C emite decizia nr 67/14.03.2009 prin care se recomandă Consiliului Uniunii să nu avizeze favorabil cererea de asociere pe motivul că nu există acordul Camerei.

Ulterior reclamanta a formulat acțiune în contencios administrative prin care a solicitat

anularea Hotărârii nr. 8 din data de 07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici, ca fiind un act nelegal adoptat cu exces de putere

anularea Deciziei nr. 67 din data de 14.03.2009 a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici C, ca fiind un act nelegal adoptat cu exces de putere

recunoașterea dreptului reclamantei la asociere cu notari publici -, - și -, membrii ai Societății Civile Notariale "N " C-N,

cu cheltuieli de judecată

În motivare acțiunii reclamanta face referire la încălcarea dreptului său la asociere, expresie a libertății individuale, apreciind că exercitarea dreptul său de asociere a fost încălcat prin hotărârea adunării generale a Camerei Notarilor Publici

Prin motivele de recurs se susține că instanța fondului a acordat mai mult decât s-a cerut prin aceea că instanța de fond a recunoscut dreptul intimatei de a se asocia cu notari publici din camera Notarilor Publici Din punct de vedere formal această susținere este întemeiată. Examinând petitele acțiunii Curtea observă că nu s-a formulat un petit de recunoaștere a dreptul intimatei de a se asocia cu notari publici din camera Notarilor Publici Prin urmare nefiind investită cu o asemenea cerere sentința civila nr. 1.776 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, va fi modificată în parte în sensul că se va înlătura mențiunea privind recunoașterea dreptului reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici C din dispozitiv cu menținerea restului dispozitivului sentinței atacate.

Înlăturarea mențiunii din dispozitiv făcută pentru exigențele formale impuse de limitele sesizării instanței, nu duc însă la concluzia că nu ar fi recunoscut dreptul dreptului reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici C, acest drept subiectiv fiind tocmai consecința anulării celor două acte administrative. ererea de recunoaștere a dreptului pretins, a dreptului de asociere, nu poate fi primită ca o cerere de sine stătătoare ci este strâns legată de cererea în constatarea vătămării dreptului, strâns legată de constatarea excesului de putere și reprezintă scopul final al persoanei în relația cu autoritatea publică. Consecința anulării actului este recunoașterea dreptului. Declararea ca nelegală a actului ori constatarea ca nejustificat a refuzului poate fi dispusă doar în măsura încălcării dreptului persoanei și ca atare recunoașterea expresis verbis a dreptului nu este un plus a ceea ce este deja dispus. Judecătorul recunoscând dreptul constată până unde se întinde dreptul persoanei în raport de limitarea dreptului autorității. Prin recunoașterea dreptului la asociere al intimatei în mod se recunoaște și dreptul de asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici C, nemaifiind necesară o consacrare expresă a acestuia în dispozitiv.

Potrivit art.1 Legea 554/2004 se recunoaște dreptul persoanei vătămate într-un drept sau interes legitim de a se adresa instanței pentru anularea actului și recunoașterea dreptului pretins. De asemenea refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este asimilat actului administrativ unilateral - "acest refuz având semnificația exprimării explicite, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". Potrivit art.8 al 1 teza finală a Legii 554/2004, care tratează chiar obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, e poate adresa instanței de contencios administrativ și cel ce se consideră vătămat într-un drept.prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului.

Așa cum corect susține intimata declararea nelegalității actului ori a caracterului nejustificat al refuzului este indisolubil legată de recunoașterea dreptului pretins, acesta fiind rolul final al demersului judiciar, rol pe care trebuie să-l asigure hotărârea judecătorească, pentru că legea își propune să garanteze drepturi concrete și efective iar nu teoretice sau iluzorii. Din această perspectivă exercitarea dreptul la asociere al intimatei poate fi protejată prin intermediul unei acțiuni în contencios administrativ.

In consecință vor fi înlăturate criticile recurentei referitoare la inadmisibilitatea ererii de anulare a Deciziei 67/14.03.2009 Colegiul director al Camerei Notarilor Publici C deoarece decizia ar constitui o operațiune administrativă și nu un act aministrativ, și nu putea fi atacată decât în situația atacării Hotărârii nr 183 din 22.04.2009 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici. În măsura în care Decizia 67/14.03.2009 a Colegiului director al Camerei Notarilor Publici C reprezintă un act administrativ acțiunea intimatei este perfect admisibilă. În ipoteza în care am aprecia că Decizia reprezintă o operațiune administrativă din simpla lecturare a art.8 al 1 teza finală Legea 554/2004 rezultă că "de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept.prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim" fără ca textul de lege să oblige la atacarea concomitentă a actului administrativ la baza căruia stă operațiunea.

Curtea apreciază că Decizia 67/14.03.2009 a Colegiului director al Camerei Notarilor Publici C reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 al 1 lit ca L egii 554/2004 - fiind în prezența unui act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În ce privește lipsa interesului trebuie observat că legalitatea actului este cercetată prin raportare la momentul emiterii acestuia. Intimata reclamantă a formulat cererea în contencios administrativ afirmând încălcarea dreptului său la asociere, ca drept fundamental și general, a dreptului de asociere profesională în condițiile și cu îndeplinirea cerințelor instituite pentru asocierea profesională precum și a drepturilor specifice și particularizate derivate din asocierea concretă cu membrii Societății Civile Notariale "N " cu care intimata a încheiat contractul de asociere la data de 05.02.2009. Ulterior la 05.05.2009 printr-un act adițional, act unilateral emanând de la asociații intimatei, se denunță unilateral asocierea de către aceștia, tocmai pentru lipsa avizului favorabil asocierii, urmând ca denunțarea unilaterală să producă efecte în termen de 30 zile ce curg cu începere din data de 05.05.2009. Dreptul general de asociere, precum și dreptul de asociere profesională în scopul desfășurării profesiei de notar, drept de asociere al intimatei cu notari publici din cadrul Camerei Notarilor Publici Cas ubszistat la momentul promovării acțiunii, la momentul pronunțării hotărârii și există și în prezent, independent de soarta contractului de asociere cu Societatea Civilă Notarială "N " deoarece Hotărârea nr. 8/07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici C produce efecte până la anularea sa. Nu mai există interes din partea intimatei pentru exercitarea dreptului de asociere profesioală prin asocierea cu Societatea Civilă Notarială "N ", de vreme ce contractul de asociere a fost denunțat, fără însă ca dreptul de asociere al intimatei să fie în vreun fel afectat.

Cât privește fondul acțiunii

In mod corect a reținut instanța fondului că hotărârea 8/2009 CNP C "instituie o împiedicare a liberei asocieri bazate pe criterii subiective nedeterminate pe fiecare caz de asociere în parte".

Curtea nu posibilitatea Camerei Notarilor Publici C de a institui criterii obiective, cuantificabile în baza cărora să impună condiții restrictive de asociere a notarilor publici din cadrul CNP C cu notari publici din alte camere.

Imprejurarea că singurele criterii obiective expres reglementate prin art 44 alin 2 din Statutul Uniunii naționale a Notarilor Publici din România (asocierea între notarii publici se poate face numai în condițiile și conform procedurii prevăzute de Normele adoptate de Consiliul Uniunii, și cu avizul Colegiului Director, care verifică clauzele privind evidențele biroului notarial, activitatea financiar-contabilă și arhiva biroului) se referă la dotările biroului notarial nu trebuie să ducă la concluzia că nu se impun a se identifica de către Cameră criterii obiective. Potrivit rt.23 al. 2 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii notariale, se prevede ca: "asocierea notarilor publici în cadrul aceleiasi Camere a notarilor publici se aproba de catre Colegiul director, iar notarilor publici din Camere diferite, de catre Consiliul Uniunii, la propunerea Camerelor notarilor publici". Lipsa unor criterii legale prestabilite înseamnă că ele rămân în sarcina Camerei în funcție de situațiile concrete față de care se invocă. Altfel spus criteriile obiective urmaeză a fi stabilite în concret de la caz la caz și nu în abstract prin enumerarea lor de către legiuitor.

Din această perspectivă Curtea reține că prin Hotărârii nr. 8 din data de 07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici C nu au fost identificate criterii obiective (restrictive) care să justifice limitarea dreptului de asociere între notari din Camere diferite.

Motivarea interzicerii avizării cererilor de asociere are în vedere un argument de nelegalitate (potrivit art 1 din Hotărâre) respectiv încălcarea în acest fel a dispozitiile art 15 alin 1 din Legea nr 36/1995 coroborate cu dispozitiile art 2 alin 1 din Regulament, în sensul substituirii în atribuțiile ministrului justiției de stabilire anuală a numărului notarilor publici și a birourilor notariale precum și mai multe argumente de temeinicie învocându-se în esență exercitarea cu rea credință a dreptului de asociere în alte scopuri decât cel pentru care au fost reglementat. Această exercitare cu rea credință însă nu este cuantificată obiectiv ci se fac afirmații generale (foarte probabil adevărate) legate de criza economică sau de comportamentul notarilor asociați.

Argumente de genul:

adunarea generală, în asemenea momente de criză, declară solicitările de asocieri ale notarilor publici din Camera C cu notari publici din alte Camere:

- ca fiind lipsite de elementare principii de solidaritate profesională și de bun simț civic,

- lipsite de respect față de lege și Codul al profesiei,

- de natură a învinge regulile concurenței în profesie generând monopolizarea serviciului public notarial în mâna unor birouri, și cât mai puține, cu politici strategice secrete, discreționare și abusive

- necalitative și netransparente, pentru că prin ele nu se asigură un plus de calitate ci se realizează în formă mascată o actualizare a numărului de notari, uzurpându-se rolul Ministerului Justiției

- generatoare de perturbări la nivelul competitorilor neangajați în asocieri

- purtătoare ale unor mesaje ale luxului orbitor exprimate prin atitudinea solicitanților

- semne clare ale aroganței și intoleranței față de structurile profesionale

nu consacră suficientă obiectivitate și previzibilitate. Inclusiv măsura intezicerii asocierii pentru o durată limitată de timp justificată de considerente obiective, transparente și previzibile, rezultate din posibilele dezechilibre deja creeate de celelalte asocieri poate constitui o marjă justificată de acțiune a Camerei sau a Uniunii în gestionarea serviciului notarial.

. Exercitarea dreptului la liberă asociere nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protejarea sănătății sau a moralei ori pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Masurile de restrangere sau limitare a exercitiului libertatii de asociere si a drepturilor conexe, trebuie sa fie aplicate nediscriminatoriu, fara a duce atingere existentei însăși a dreptului sau libertatii, si, nu in ultimul rand, trebuie sa constituie exceptia expres prevazuta de lege, si nu regula.

Deși a fost depusă o anexă cu privire la notarii publici deja asociați nu a fost invocată nici o acuză față de unul dintre aceștia. Câtă vreme legea prevede posibilitatea unor asemenea asocieri și practica recentă a Camerei notarilor Publici C este în sensul avizării favorabile a unor astfel de asocieri intimata era perfect îndreptățită să formuleze o cerere de asociere.

In acest sens s-a pronunțat de curând CEDO (cauza Bigaeva vs., 26713/05, 28 mai 2009) - cauză în care curtea a reținut că efuzul Societatii Avocatilor din de a da curs cererii de inscriere in barou a reclamantei pe motiv ca nu avea cetatenie greaca, desi ii permisese sa urmeze un stagiu de 18 luni fara a invoca aceasta problema, reprezinta o incalcare a art. 8 din Conventie.

Susținerea de în atribuțiile ministrului justiție nu pot fi primite. Ministrul justiției în exercitarea atribuțiilor de administrare a serviciului public notarial, periodic adaptează numărul notarilor și al birourilor notariale. Această ajustare anuală are în vedere criterii obiective, determinate pe de o parte de întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul și tipul procedurilor notariale solicitate și pe de altă parte de evoluția numărului notarilor sau a birourilor dintr-un anumit teritoriu. prin asocierea între doi notari din camere diferite un notar își va exercita temporar (pe durata asocierii) activitatea în afara camerei în care a fost numit, dar aceste consecințe sunt asumate de legiuitor, prin nelimitarea numărului de notari care se pot asocia.

Pe de altă parte nimic nu împiedică Camera să inițieze demersuri în vederea modificării actualelor dispoziții referitoare la asociere.

In motivarea recursului se mai face o confuzie cu instituția schimbării sediului. In cazul asocierii (care este limitată în timp) după încetarea asocierii notarul asociat își reia vechiul sediul în vreme ce în cazul schimbării sediului măsura este definitivă. Schimbarea de sediu dă dreptul notarului public, ca odată schimbat sediul să înființeze birou notarial individual în localitatea în care acesta a fost schimbat. In cazul asocierii, notarul, care prin asociere nu pierde dreptul a birou notarial individual (art.14 al 2 Legea 36/1995), va desfășura în mod temporar, până la finele asocierii, activitate la sediul asocierii, urmând ca la finele asocierii să continue să exercite funcția în localitatea de numire.

Referitor la recursul declarat împotriva încheierii civile nr. 292/CC/27.07.2009

In ceea ce privește hotărârea de îndreptare a erorii materiale împotriva acesteia s-a formulat un recurs separat. Recursul urmează a fi repsins nefiind incidente nici unul din motivele invocate de recurenti.

În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond prin sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009 a obligat pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4750 lei reprezentând onorariu avocațial și 8,6 lei, taxă timbru și timbru judiciar.

La data de 22 iulie 2009 reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009 a Tribunalului Cluj. Astfel, prin încheierea civilă nr. 292/C/2009, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtii Camera Notarilor Publici C și Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici C și în consecință, a îndreptat eroarea materială strecurată in sentința civilă nr. 1.776/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj in dosarul nr-, în sensul menționării sumei de 29.750 lei cheltuieli de judecată, privind onorariu avocațial în loc de 4.750 lei, cheltuieli de judecată.

Prima instanta, din eroare, initial a consemnat cuantumul cheltuielilor de judecata de 4750 lei, care repretintă de fapt TVA-ul intregului onorariu de 29.750 lei.

Prin motivele de recurs care invocă necesitatea de aplicare a art. 274, al 3.pr.civ. apreciindu-se că instanța de fond trebuia să oblige recurentele la plata unor cheltuieli de judecată micșorate, nefiind justificată obligarea lor la plata integrală a cheltuielilor cu onorariul avocațial. Prima instanță a obligat în mod corect la plata integrală a onorariului de avocat.

Onorariul avocatului se stabilește plecând de la dispozițiile art. 132 al 3 din Statutul profesiei de avocat unde s-au prevăzut criterii care să conducă la stablirea onorariului, altele decât doar perioada de timp alocată prestării serviciului profesional. Ca exemplu, importanța intereselor în cauză (art. 132 al 3 lit c din Statutul profesiei de Avocat) ori avantajele obținute pentru profitul clientului și situația materială a acestuia (art. 132 al 3 lit g,h din Statutul profesiei de Avocat) sunt de asemenea criterii de stabilire a valorii muncii prestate care vizează modalitatea prin care instanța de fond a dezlegat cererea accesorie.

In ce privește cheltuielile de judecată din recurs, Curtea apreciază că suntem în ipoteza în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, astfel încât va reține că recurentele sunt îndreptățite la cheltuieli de judecată în cuantum de 4998 lei, urmând a acorda și intimatei cheltuieli de judecată în același cuantum de 4998 lei (respingând restul cheltuielilor de judecată ale intimatei) și a compensa integral cheltuielile de judecată acordate părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite, cu majoritate de voturi, recursul declarat de recurenții CAMERA NOTARILOR PUBLICI C și COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI NOTARILOR PUBLICI C împotriva sentinței civile nr. 1.776 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură mențiunea privind recunoașterea dreptului reclamantei la asociere cu notari publici aparținând Camerei Notarilor Publici

Menține restul dispoziției sentinței atacate.

Respinge, cu majoritate de voturi, recursul declarat de recurenții CAMERA NOTARILOR PUBLICI C și COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI NOTARILOR PUBLICI C împotriva încheierii civile nr. 292/CC/27.07.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- pe care o menține în totalitate.

Compensează cheltuielile de judecată avansate de părți în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,

- - - - -

Red./05.01.2010

Dact./5 ex.

Jud.fond:

OPINIE SEPARATĂ

Cu opinie separată, în sensul admiterii recursurilor declarate de recurenții CAMERA NOTARILOR PUBLICI C și COLEGIUL DIRECTOR AL CAMEREI NOTARILOR PUBLICI împotriva sentinței civile nr. 1.776/12.06.2009 și împotriva încheierii civile nr.292/CC/27.07.2009 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr.- și modificării în totalitate a hotărârilor în sensul respingerii acțiunii și cererii de îndreptare a erorii materiale, formulate de reclamanta -.

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș Gabriel Năsui

- -

Contrar opiniei majoritare apreciez că recursurile declarate de Camera Notarilor Publici și Colegiul Notarilor Publici C sunt fondate cu consecința admiterii acestora și modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii și respectiv a cererii.

În acest sens se reține că actul normativ în temeiul căruia a fost fundamentat demersul introductiv de instanță respectiv Legea nr.554/2004 prin dispozițiile sale stabilește cadrul de sesizare al instanței de contencios, limitele justificării calității procesuale părților și determină obiectul unei cereri în contencios.

Astfel, prin dispozițiile art.1 se prevede că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri se poate adresa instanței de contencios pentru anularea actului recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În același act normativ art.2 alin.1 lit. actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Același act normativ prin art.8 cu privire la obiectul acțiunii prevede că persoana vătămată într-un drept al său recunoscut de lege printr-un act administrativ unilateral nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit răspuns poate sesiza instanța pentru anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei.

De asemenea se poate adresa instanței se spune în teza a II-a a aceluiași articol și cel ce se consideră vătămat într-un drept al său sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul de efectuarea a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului.

Totodată prin art.18 din același act normativ se prevede că instanța soluționând cererea la care se referă art.8 alin.1 poate după caz să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea să emită acte, să elibereze alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Instanța spune al.2 al aceluiași articol este competentă să se pronunțe și afara situațiilor prevăzute la art.1 alin.6 și asupra legalității operațiunii administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Din coroborarea dispozițiilor legale enunțate mai sus rezultă că legiuitorul a condiționat admisibilitatea unei cereri în contencios de întrunirea anumitor condiții și anume de aceea ca acțiunea să vizeze un act administrativ astfel cum este definit de art.2 nu a operațiunii/actului premergător și respectiv legalitatea operațiunii/actului premergător să fie verificată doar dacă se atacă actul administrativ și odată cu acesta.

Cu alte cuvinte acțiunea în contencios este inadmisibilă atât în condițiile în care nu este întrunită cerința ca actul atacat să fie un act administrativ în sensul definit de art.2 din lege cât și în situația în care se solicită anularea operațiunii/ actului premergător fără a se solicita anularea actului administrativ emis în baza operațiunii în cauză.

În speță trebuie observat că exercitarea profesiei de notar public se face în conformitate cu legea specială, rezultatele de organizare, cu statutele proprii profesiei. Conform regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale adoptat prin Ordinul Ministrului asocierea notarilor publici în cadrul aceleiași camere a notarilor publici se aprobă de către Colegiul director iar a notarilor publici din camere diferite de către Consiliul Uniunii la propunerea Camerelor notarilor publici.

Reiese din norma de reglementare că actul administrativ ce produce efecte juridice prin el însuși și deci act definit în sensul art.2 din Legea nr.554/2004 este hotărârea Consiliului Uniunii, celelalte demersuri, propuneri sunt acte/operațiuni premergătoare emiterii actului propriu zis neproducând prin ele însele efecte juridice. Propunerea făcută în cauză și contestată de intimată este o soluție de specialitate ce nu poate fi circumscrisă sferei contenciosului respectiv art.2.

Cum însă în speță actul contestat propunerea nu este un act administrativ în sensul definit de lege - acesta din urmă fiind hotărârea Consiliului Uniunii - cererea având ca obiect anularea deciziei/propunere a camerei este inadmisibilă.

Legat de aceasta se susține că chiar și operațiunile/actele premergătoare pot fi supuse verificării instanței. Într-adevăr atare operațiuni pot fi supuse verificării însă această verificare se face în condițiile analizării legalității actului administrativ propriu-zis emis în urma operațiunii obligației cerute pentru emitere. Ori intimata niciodată nu atacat hotărârea Consiliului Uniunii, nr.183/22.04.2009act ce produce efecte juridice context în care nefiind atacat, desființat, cererea de anulare a operațiunii este inadmisibilă.

Desigur se relevă de intimată printre argumentele aduse în demersul său că ar fi vorba nu de anularea operațiunii/actului premergător ci de un refuz de a se efectua operațiunea administrativă.

Această susținere nu poate fi reținută deoarece prin demersul său introductiv de instanță nu a solicitat obligarea la emiterea - propunerii de către camera notarilor ci anularea propunerii acesteia făcute prin decizia mai sus menționată. Pe de altă parte nu trebuie omis că intimata s-a adresat Camerei notarilor publici C pentru a face propunerea necesară adoptării hotărârii de către Colegiul Uniunii așa cum este regulamentul iar la această cameră a răspuns emițând decizia cu propunerea făcută. Ori în aceste circumstanțe, ale celor rezultate din acte constând în existența răspunsului nu se poate susține că ar fi vorba de un refuz de soluționare a unei cereri, de efectuare a unei operațiuni.

Faptul că propunerea făcută anterior actului cerut de legiuitor nemulțumește verificarea acesteia putea fi cerută doar dacă se atacă hotărârea emisă de Colegiul Uniunii. Însă atât pe parcursul demersului în fața primei instanțe cât și ulterior nu s-a relevat niciodată că se cere anularea actului propriu-zis ci doar a actului/operațiunii ce a stat la baza emiterii. Prin urmare nefiind întrunită cerința de a se ataca actul administrativ ci doar a unui act premergător - propunere nu se circumscrie definiției date de art.2, cât și cerința de a se ataca operațiunea odată cu actul administrativ propriu-zis, cererea având ca obiect anularea propunerii emise prin decizie de Camera notarilor publici C în opinia minoritară era inadmisibilă.

Cu privire la anularea hotărârii nr.8 din 07.03.2009 a Camerei Notarilor Publici se observă că intimata prin demersul său nu invocă aspecte privind procedura, competența și adoptarea acesteia ci faptul că a fost adoptată în baza unor criterii subiective și nu în temeiul unor criterii obiective, previzibile.

Față de cele susținute trebuiesc făcute câteva precizări Legea nr.36/1995 a notarilor publici, regulamentul de aplicare a legii cât și statutele proprii cuprind o serie de reglementări privind organizarea, funcționarea, adoptarea hotărârilor în exercitarea activității, cerințe, criterii de ocupare și exercitarea activității notarilor. Astfel, prin art.14 se prevede că activitatea notarilor publici se desfășoară în cadrul unui birou în care pot funcționa unul sau mai mulți notari asociați.

Potrivit art.15 al aceluiași act normativ în circumscripția unei judecătorii pot funcționa unul sau mai multe birouri de notari publici. Numărul notarilor publici și al birourilor în care aceștia își desfășoară activitatea se stabilește de ministerul justiției la propunerea Consiliului Uniunii Naționale Notarilor Publici. Numărul notarilor publici se actualizează anual de către ministrul justiției potrivit propunerilor camerelor notarilor publici și cu prioritate în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public.

În cazul în care în circumscripția unei judecătorii spune alin.2 al aceluiași articol funcționează mai multe birouri de notari publici competența teritorială a fiecăruia se întinde pe tot parcursul acelui circumscripții.

Totodată art.27 din Legea nr.36/1995 notarii se constituie în Uniunea Națională a Notarilor Publici organizație profesională cu personalitate juridică care își alege un consiliu de conducere și alte organe stabilite prin statutele proprii.

Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici prin art.1 prevede că numărul notarilor își exercită activitatea în cadrul unor birouri notariale individual sau prin asociere în baza unui contract iar în circumscripția unei judecătorii pot funcționa unul sau mai multe birouri notariale.

Numărul notarilor publici și al birourilor notariale spune art.2 al aceluiași regulament din localitățile aflate în circumscripția fiecărei judecătorii se stabilește prin ordin al ministrului justiției la propunerea consiliului. La formularea propunerilor se va avea în vedere propunerile camerelor precum și cerințele rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul și tipul procedurilor notariale solicitate de către public.

Potrivit statutului uniunea, adunarea generală a camerei propune Consiliului numărul birourilor notariale și/sau de notari din circumscripția fiecărei judecătorii din raza de activitate precum și actualizarea acestora.

Din normele enunțate reiese că activitatea notarială se desfășoară pentru satisfacerea serviciului de interes public; că această activitate este specifică biroului notarial ce funcționează în circumscripția teritorială a unei anumite instanțe - circumscripție în care s-a ocupat postul printr-un concurs; că numărul notarilor publici, al birourilor precum și schimbarea sediului se aprobă de anumite autorități și se determină în raport cu anumite criterii și anume: numărul locuitorilor, volumul lucrărilor și tipul procedurilor notariale solicitate de public; că activitatea se desfășoară ținând seama de cerințele cerute de lege și de hotărârile adoptate de organele abilitate inclusiv prin statutele proprii.

Cu alte cuvinte în asigurarea unui serviciu public permanent într-o zonă determinată prin lege - circumscripția judecătoriei/raza Curții de Apel în care este înscris biroul, circumscripție pentru care postul a fost ocupat prin concurs - respectiv în vederea asigurării funcționalității corecte (fără intermitențe și necesitatea delegării) a serviciului public la nivel național legiuitorul a prevăzut anumite criterii obiective precum numărul locuitorilor, volumul activității și tipul procedurilor solicitate de public.

Aceste criterii în condițiile în care prin hotărârea contestată s-a reținut că numărul birourilor trebuie stabilite și aprobate în raport de cerințele cerute de lege, de regulament, statut și hotărârile Consiliului Uniunii au fost avute în vedere de adunarea generală. Ori în aceste circumstanțe ale celor reglementate prin lege și regulament nu se poate vorbi de o neprevizibilitate, de lipsă a unor criterii obiective. Criteriile enunțate trebuiau avute în vedere încă de la solicitarea ocupării postului de notar într-o anumită zonă pentru ca reglementările mai sus enunțate erau în vigoare la acel moment, ulterior la momentul solicitării asocierii, schimbării sediului dar și la momentul adoptării hotărârii contestate când se dispunea de suficiente informații cu privire la cerințele, criteriile legate de activitatea notarială. Ca atare și numai dacă se aveau în vedere criteriile arătate hotărârea adoptată nu putea fi considerată nelegală.

Desigur se susține că la adoptarea hotărârii de către adunarea generală a camerei notarilor au fost avute în vedere criterii subiective precum diferențele de venituri, atitudinea solicitărilor. Faptul că au fost avute în vedere și atare criterii nu poate conduce la concluzia nelegalității hotărârii câtă vreme au existat criterii obiective stabilite prin lege și de vreme ce legea permite adoptarea de hotărâri de către organele abilitate în condiții de oportunitate. economică, serviciul public calitativ fără disfuncționalități respectarea drepturilor cetățenilor la un serviciu permanent - "cerut" constituie cerințe în măsură să determine limitări temporare drepturilor persoanelor care desfășoară activitatea publică.

Legat de dreptul rezultat din lege se susține că prin limitare chiar temporară se crează o discriminare. Susținerea nu poate fi reținută deoarece măsura se adresează tuturor persoanelor aflate în ipoteza ocupării posturilor prin concurs indiferent de zonă. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că exercitarea dreptului la asociere impune respectarea reciprocă drepturilor și libertăților a altor persoane - în speță a cetățenilor din zona în care s-a ocupat postul de notar la un serviciu permanent fără disfuncționalități - delegări fără intervenția camerei din zona, cât și drepturile la ocuparea unui post rămas în impas prin modalitatea asocierii într-o altă zonă.

În plus nu trebuie omis că în practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a consacrat excepția de la săvârșirea discriminării în situația în care tratamentul diferit aplicat unor persoane aflate în situații similare sau tratamentul diferit aplicat unor persoane aflate în situații diferite este justificat obiectiv și rezonabil pentru atingerea unui scop legitim iar mijloacele de atingere au fost proporționale.

Dacă tratamentul a fost justificat și obiectiv iar mijloacele folosite au proporționalitate cu scopul legitim urmat nu se poate reține discriminarea.

În speță așa cum s-a arătat situația este similară pentru toți notarii/birourile notariale ce desfășoară activitatea organizată în uniunea notarială și în condițiile legii, regulamentului și statutului notarial. Pe de altă parte chiar și de s-ar trece peste aceasta nu trebuie omis că restrângerea aplicată temporar în cadrul Camerei notarilor Caf ost justificată obiectiv raportat la criteriile exprese prevăzute de lege, la criza economică situația asigurării unui serviciu de calitate fără disfuncționalitate pe întreg teritoriul țării și în concordanță cu proporționalitatea respectării drepturilor nu doar a cetățenilor la un serviciu fără sincope având în vedere deplasarea din G la la distanță considerabilă, volumul de muncă și serviciul solicitat de "public" (cum cere regulamentul) ce impune aceasta dar și a celor ce acced la un post "ocupat temporar" de către o persoană în situația de a candida pentru ocuparea postului în dificultate.

De altfel nu trebuie trecut neobservat că însăși Curtea Constituțională a României prin decizii a statuat relevanța proporționalității și a priorității serviciului public în executarea drepturilor. Ori aceste aspecte au fost avute în vedere și prin hotărârea contestată de intimată. Prin urmare dat fiind statuarea generală a limitării și reciprocitatea respectării drepturilor susținerile intimatei sunt nefondate.

Așa fiind reținându-se că prin adoptarea măsurii nu se încalcă prevederi ale actelor normative ce reglementează activitatea notarială soluția ce se impunea era aceea de respingere a cererii în anularea hotărârii.

Așadar în opinia minoritară apreciez că recursul camerei Notarilor Publici C și Colegiul Director trebuia admis, hotărârea primei instanțe modificată în sensul respingerii acțiunii în anularea deciziei iar recursul intimatei respins.

Dat fiind respingerea acțiunii și neaplicabilitatea în atare situație a art.274 pr.civ. și solicitarea intimatei vizând cheltuielile de judecată prin cererea de îndreptare a erorii admisă prin încheierea nr.292/27.09.2009 trebuia respins context în care din această perspectivă și recursul împotriva acestei din urmă hotărâri declarat de Colegiul Director și camera Notarilor Publici C trebuia admis cu consecința respingerii cererii de îndreptare a erorii.

JUDECATOR

-

Președinte:Maria Hrudei
Judecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Gabriel Năsui

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj