Anulare act administrativ fiscal. Sentința 316/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 316
Ședința Publică din 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității () B și, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii și o pune în discuție.
Reclamantul solicită respingerea excepției și arată că a fost prejudiciat de faptele pârâtului fiind dat afară din învățământ, întrucât acesta a făcut informări la securitate prin care i se imputa reclamantului că face propagandă anticomunistă și că în urma acestor informări și-a pierdut locul de muncă.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în justiție, constată:
Acțiunea reclamantului:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr- la data de 10.12.2008 reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâți pe Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității () B și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea "adeverinței" nr. 1124/30.01.2006 eliberată de pârâtul de 1 pârâtului de 2.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că potrivit Deciziei nr. 51/31.01.2008 Curtea Constituțională a constatat că prevederile Legii nr. 187/1999 modificată prin OUG nr. 16/2006 pentru completarea și modificarea Legii nr. 187/1999 sunt neconstituționale. Curtea Constituțională în motivarea acestei decizii reține că: " În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative, iar potrivit art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, controlul judecătoresc al actelor administrative, deci inclusiv al actelor de jurisdicție specială administrativă, este de competența instanțelor de contencios administrativ", iar reclamantul consideră că actul "adeverință nr. 124/31.01.2006 eliberat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității B, pârâtului este neconstituțională, adică nelegală.
Reclamantul arată că din următoarele hotărâri judecătorești: sentința penală nr. 887/02.08.2005 pronunțată în dosar nr. 1615/2005 al Judecătoriei Caracal, sentința penală nr.726/23.09.2005 pronunțată în dosarul nr. 5040/2005 al Tribunalului Olt și sentința penală nr. 496/19.07.2004 pronunțată în dosar nr. 1808/2006 al Judecătoriei Sibiua rezultat că pârâtul se face vinovat de înaintarea la securitate la data de 22.02.1983 a unei informări împotriva sa, că acesta a întocmit și înaintat la organele administrative cereri ca reclamantul să fie îndepărtat din învățământ, făcând astfel poliție politică.
Prin încheierea pronunțată în dosar nr- la data de 27.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de reclamant, prin care solicita strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr- al Curți de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA Secția contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 06.05.2009.
Pentru termenul de judecată din data de 22.06.2009 reclamantul a depus la dosar precizare și concluzi scrise în care a arătat că actul administrativ atacat nr. 1124/30.01.2006 emis de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității B este lovit de nulitate absolută, pentru că potrivit Legii nr. 187/1999 este prevăzut că acest act era necesar să fie comunicat și persoanei interesate, în vederea contestării la instituția judiciară competentă în emiterea acțiunii juridic legal la instanța teritorială - Curtea de Apel Craiova. Procedura nu a fost îndeplinită, reclamantul arătând că fiind persoană direct interesată a luat la cunoștință de acest act administrativ abia în luna decembrie 2008, dintr-un dosar de judecată în care s-a judecat cu pârâtul.
În dosarul respectiv la Judecătoria Caracal, cât și în prezentul dosar, prin care reclamantul a solicitat anularea acestui act administrativ, reclamantul a dovedit cu înscrisuri din dosarul său de urmărire informativă la securitate că pârâtul a înaintat în secret informări politice care au dus la violarea și încălcarea drepturilor sale și ale familiei sale. Actul administrativ atacat a fost emis chiar în ultima zi de mandat a președintelui Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității B, fără a fi cunoscut de întreg consiliul.
Reclamantul mai invocă în susținerea acțiunii sale că prin decizia nr. 51/2008 a Curți Constituționale, s-a decis că toate actele emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sunt neconstituționale, singura competentă în a emite acte de natură juridică fiind instanța de judecată și anume Curtea de Apel în raza teritorială a celor în cauză.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată, cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, următoarele:
Reclamantul - domnul - contestă în prezenta cauză legalitatea adeverinței cu nr. 1124/30.01.2006 emisă de Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, (atașată la fila 10 din dosarul nr- al Curții de Apel Craiova ), adeverință prin care instituția emitentă a decis, pe baza documentelor deținute de aceasta la data de 22.12.2005, că numitul, fiul lui și, născut la data de 23.01.1943 în comuna, județul D, nu a fost agent / colaborator al securității ca poliție politică.
Domnul a justificat formularea acțiunii prin aceea că este în litigiu cu domnul - beneficiarul acestei adeverințe - căruia reclamantul îi reproșează formularea unei informări în perioada regimului comunist, la data de 22.02.1983, informare adresată Securității și în care reclamantul era acuzat de domnul - care avea calitatea de director al Liceului Agro-Industrial, județul O, unde lucra și reclamantul - de săvârșirea unor fapte grave, între care și propagandă împotriva regimului comunist.
Reclamantul a arătat că această adeverință a fost depusă de domnul în litigiul penal declanșat de reclamantul și prin care a solicitat tragerea lui la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de "insultă" și "calomnie", prevăzute de art. 205 și 206 Cod Penal.
În soluționarea excepției lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii, instanța observă că în prezenta cauză domnul solicită anularea unei adeverințe eliberate de Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității cu privire la o altă persoană decât reclamantul, respectiv domnului.
Instanța mai observă că în adeverința respectivă nu se face nici o referire la reclamantul.
Întrucât reclamantul contestă în prezenta cauză legalitatea unei adeverințe eliberate de Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, instanța precizează că, potrivit art. 10 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 24 din 5 martie 2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, "adeverințele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate în fața instanței de contencios administrativde către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor".
Instanța amintește că una din condițiile esențiale pentru exercitarea unei acțiuni în justiție o reprezintă justificarea unui interes în formularea acțiunii respective. Existența interesului, ca și condiție necesară promovării unei cereri în justiție, rezultă implicit din dispozițiile art.109 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - conform căruia "oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente" - și ale art. 111 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia " partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept."
Conform literaturii de specialitate, prin interes se înțelege folosul urmărit de către cel care a pus în mișcare acțiunea în oricare dintre formele sale procedurale, în cazul de față, de către reclamantul.
Tot conform literaturii de specialitate, interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
- să fie legitim;
- să fie născut si actual;
- să fie personal și direct.
Condiția ca interesul să fie personal și direct presupune ca folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la această forma procedurală și nu pe altcineva.
Instanța subliniază că prin impunerea condiției interesului, se urmărește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp, menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului, astfel încât rolul instanțelor s nu fie încărcat cu astfel de pricini.
Raportându-se la aceste considerente teoretice, instanța reamintește că în prezenta cauză reclamantul solicită anularea unei adeverințe eliberate de Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității cu privire la o altă persoană decât domnia sa, respectiv domnului, în condițiile în care în adeverința respectivă nu se face nici o referire la reclamantul.
Motivul invocat de reclamantul în promovarea prezentei acțiuni este reprezentat de existența unui litigiu penal în care beneficiarul adeverinței contestate de reclamant a folosit adeverința respectivă. în privința acestui aspect, instanța observă că nici una din instanțele care au soluționat cauza penală respectivă nu au luat în considerare adeverința respectivă, întrucât nu au analizat fondul pricinii, respingând acuzațiile penale formulate de reclamant pe considerentul tardivității acestora.
Așadar, în condițiile în care depunerea adeverinței respective în dosarul penal nu a avut nici o înrâurire asupra soluției pronunțate de instanța de judecată, este lipsită de interes contestarea legalității actului respectiv.
Pe de altă parte, instanța observă că adeverința respectivă face referire la faptul că domnul nu a fost agent / colaborator al securității ca poliție politică, astfel încât acest act nu atestă lipsa oricărei informări făcute de domnul la Securitate, ci numai lipsa caracterului politic al acestei informări.
În al treilea rând, instanța observă că reclamantul are posibilitatea contestării conținutului probelor respective, inclusiv conținutul adeverinței în cauză, în fața instanței penale învestite cu soluționarea acuzațiilor formulate de domnul împotriva pârâtului.
Cât privește împrejurarea că beneficiarul adeverinței contestate ar fi candidat în alegerile locale și a obținut funcția de consilier local, în baza acestei adeverințe, instanța subliniază că dreptul de a sesiza instanța de contencios administrativ aparține numai persoanelor fizice sau juridice vătămate prin actul administrativ contestat, astfel cum prevede art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text conform căruia "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
În aceste condiții, invocarea eventualei colaborări a domnului cu Securitatea ar conduce la pierderea de către acesta a statutului de consilier local, însă interesul promovării unei astfel de acțiuni nu aparține reclamantului, ca persoană fizică, fiind în discuție un interesul legitim public, iar nu unul privat.
Astfel, conform art. 2 alin. 1 lit. a din Legea contenciosului administrativ, prin persoană vătămată se înțelege"orice persoanătitulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private,precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
Totodată, conform art. 2 alin. 1 lit. r) din Legea contenciosului administrativ, prin interes legitim public se înțelege"interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice".
În raport cu aceste reglementări, domnul nu poate invoca un interes legitim public, rezultând din înlăturarea din funcția de consilier local a domnului ca urmare a colaborării acestuia cu Securitatea, întrucât reclamantul nu poate promova o acțiune prin care să protejeze un interes legitim public, ci numai o acțiune prin care se aduce atingere intereselor personale ale domniei sale. O acțiune în justiție prin care se tinde la protejarea unui interes legitim public poate fi promovată de organismele sociale interesate, respectiv de acele structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative.
Având în vedere aceste aspecte instanța consideră că prezenta acțiune în justiție este lipsită de interes, fiind promovată de domnul în contestarea unui act referitor la o altă persoană și care nu aduce atingere drepturilor reclamantului - în condițiile în care acest act nu face referire la reclamant și nu a influențat în nici un fel soarta litigiului penal în care sunt implicate părțile, litigiu care nu are ca obiect stabilirea calității domnului de fost colaborator al Securității ca poliție politică.
Având în vedere cele menționate anterior, instanța constată că reclamantul nu are interesul de a solicita anularea adeverinței cu nr. 1124/30.01.2006 emisă de Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei de interes și va respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității () și.
Cu privire la calea de atac împotriva hotărârii, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea prezentei acțiuni.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul. domiciliat în satul (comuna ) județ O, în contradictoriu cu pârâțiiConsiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității(), cu sediul în municipiul B,--57, sector 3, cod - și, domiciliat în localitatea, strada -, - scara B, etaj 3,. 13, județ
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -, domiciliat în satul (comuna ) județ O,
- pârâtului - Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității (), cu sediul în municipiul B,--57, sector 3, cod -
- pârâtului -, domiciliat în localitatea, strada -, - scara B, etaj 3,. 13, județ
Red./11.11.2009
Tehnored. / 25.11.2009/ 5 ex.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
