Anulare act administrativ fiscal. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 351
Ședința publică din data de 2 martie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantele și, ambele cu domiciliul în comuna Merei, str. -, Județul B, împotriva sentinței nr.1320 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂcu sediul în B, sector 4,--26
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanțelor nr. - și -/ 6.02.2009 și timbre judiciare de 0,5 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă personal, lipsind recurenta-reclamantă - și pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a depus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Recurenta-reclamantă depune la dosar timbru judiciar în valoare de 0,5 lei și la solicitarea curții, arată că sora sa - are cunoștință de proces, însă nu s-a putut prezenta, după care alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că nu se mai formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea în tot a sentinței recurate și acordarea de despăgubiri, precizând că este în imposibilitate de a lucra legal pe teritoriul României. Precizează că procesul verbal de control nu îndeplinește prevederile legale și vizează alți salariați.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, să se anuleze răspunsul
7910/R/22.03.2006, emis de către pârât și să-i fie acordate despăgubiri întrucât în acest răspuns nu s-a făcut referire la modul în care SC SRL respectă contractul individual de muncă, la legalitatea sau nelegalitatea sancțiunilor disciplinare, la legalitatea deciziei 1843/28.06.2005, nu a fost informată asupra sancțiunilor disciplinare și încheierea actului adițional cu privire la schimbarea locului de muncă.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată prin sentința 182/29.11.2007, reținându-se că excepția de nelegalitate nu este decât o susținere a reclamantei care consideră că nu a fost respectată Legea 108/1999 și OG 27/2002, nefiind întrunite condițiile unei astfel de excepții conform art. 4 din Legea 554/2004, hotărârea instanței a fost recurată de către reclamantă, a fost criticată sub aspectul soluționării cererii sale ce viza anularea răspunsurilor 7910/22.03.2006, 785/31.03.2006 și a procesului verbal de control încheiat de autoritățile publice ce nu fac referire la sesizarea pe care au înaintat-o pârâtei chemate în judecată.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de, prin decizia 1727/18.04.2008, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău, Secția de Contencios Administrativ, întrucât reclamanta a înțeles să cheme în judecată o instituție publică locală, iar conform art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, competența revine tribunalului d e la domiciliul reclamantului sau al pârâtului, alegerea revenind reclamantului, care în cauza de față locuiește în județul
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, iar după administrarea probei cu înscrisuri, această instanță a pronunțat sentința 1320/10.11.2008 prin care a respins acțiunea reclamantei, reținându-se că aceasta împreună cu - au fost angajate în cadrul societății SRL, pe parcursul derulării raporturilor de muncă au existat neînțelegeri între angajator și cele două surori, a formulat mai multe sesizări către Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, primind răspunsurile nr. 7910/22.03.2006 și 785/31.03.2006.
Prima instanță a analizat cele două acte contestate conform dispozițiilor deciziei 1727/2008 a ICCJ, reținându-se că răspunsul 785/31.03.2006 este adresat numitei - care nu a fost parte în cauză, iar răspunsul 790/22.03.2006 cuprinde referiri privind modalitatea în care a fost modificat raportul de muncă al reclamantei prin decizia 1843/28.06.2005, însă aceste înscrisuri nu pot fi contestate decât pe calea dreptul comun fiind emise în derularea raporturilor de muncă, și nu în temeiul art. 1 din Legea 554/2004, întrucât în actele în discuție nu este vorba de vătămarea unui drept sau interes legitim al reclamantei de către o autoritate publică, în sensul precizat de acest text de lege.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs - și, criticând sentința 1320/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, solicitându-se admiterea căii de atac, desființarea acestei hotărâri, iar pe fond anularea răspunsurilor 7910/2006 și 785/2006, a procesului verbal de control 29066/29.03.2006 și acordarea de despăgubiri.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a înțeles că se reclamă neregularități în cadrul desfășurării activității la SC SRL, în realitate se reclamă neregularități în activitatea Inspecției și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B ce trebuie să fie părți în prezenta acțiune, s-a invocat excepția de nelegalitate întrucât există două răspunsuri și un singur proces verbal de control, nici unul din răspunsuri nu corespunde cu datele din procesul verbal 29066/29.03.2006.
S-a mai susținut de recurente că instanța de fond nu a clarificat dacă procesul verbal 29066/29.03.20067 s-a efectuat pe baza vreunei sesizări a acestora, dacă cele două răspunsuri au fost emise pe baza vreunui proces verbal de control, dacă corespund sau nu cu realitatea, dacă sunt legale, dacă sunt îndeplinite prevederile OG 27/2002, nefiind lămurit nici aspectul cu privire la data la care se trimite sesizarea lui - către ITM spre soluționare, nici la data înregistrării la această instituție a sesizării.
De asemenea, s-a susținut că Tribunalul Buzău nu a avut în vedere faptul că până în prezent autoritățile publice nu știu cu exactitate ce este acela act administrativ, existând contradicții sub acest aspect și intre instanțele judecătorești, fiind necesar a se clarifica acest aspect pentru ca pe viitor astfel de situații să nu se mai repete.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civ. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea cu care a fost investită instanțele s-a solicitat de către, anularea răspunsurilor 7910/22.03.2006, 785/31.03.2006 și a procesului verbal de control încheiat de autoritățile publice, care nu fac referire la sesizarea pe care reclamanta a înaintat-o pârâtului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, acesta fiind obiectul cauzei așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 1727/18.04.2008, dispozițiile instanței superioare fiind obligatorii pentru instanța de fond conform art. 315 alin.1 pr.civ. cum corect s-a reținut și Tribunalul Buzău, care prin sentința recurată s-a pronunțat pe aceste aspecte.
Astfel, în mod corect prima instanță a concluzionat că răspunsul 785/31.03.2006, emis de Inspecția B, este adresat recurentei -, nici una din aceste persoane nu a fost parte în cauză, astfel că nu putea fi analizat actul contestat fără ca una dintre părțile pretins vătămate să fi investit instanța de judecată.
De asemenea, în mod corect a reținut Tribunalul Buzău că răspunsul 7910/22.03.2006 comunicat reclamantei de către ITM B cuprinde referiri la modalitatea în care a fost modificat raportul de muncă al acesteia cu societatea SC SRL, iar aceste aspecte nu pot fi contestate decât pe calea dreptului comun, respectiv de o instanță specializată în soluționarea litigiilor de muncă și nu de o instanță de contencios administrativ.
Tribunalul Buzău, în mod corect a concluzionat că reclamanta nu are calitatea de a solicita procesul verbal de control nr. 29066/29.03.2006, chiar dacă vizează aspecte privind derularea raporturilor de muncă din cadrul SC SRL, nefiind avute în vedere aspectele sesizate de aceasta, prin
respectivul proces verbal recurenta nefiind vătămată în drepturile sale de către o autoritate publică așa cum este definită de art. 1 din legea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește, motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a înțeles greșit obiectul acțiunii cu care a fost investită fiind reclamante neregularități in cadrul desfășurării activității Inspecției și ITM B, și nu neregularități în cadrul desfășurării activității SC SRL, Curtea constată este nefondat, Inspecția nu a fost parte în prezenta cauză, iar obiectul acțiunii este cel precizat de către Înalta Curte de Casației și Justiție prin decizia 1727/18.04.2008, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru instanța de fond.
De asemenea, nu este fondat nici motivul potrivit căruia nu s-a clarificat dacă procesul verbal de control s-a efectuat pe baza sesizării celor două recurente, dacă răspunsurile contestate 7910/2006 și 785/2006, au fost emise pe baza vreunui proces verbal de control, dacă corespund sau nu cu realitatea, dacă îndeplinesc prevederile OG 27/2008, în condițiile în care prima instanța a constat în mod corect că aceste înscrisuri privesc derularea raporturilor de muncă și nu pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ, iar procesul verbal 29066/29.03.2006, nu poate fi anulat la solicitarea lui.
Potrivit art. 1 din legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, actul administrativ fiind cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea executării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, conform art. 2 lit. c din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare, adresele răspuns 7910/2006 și 785/2006, precum și procesul verbal de control 29066/29.03.2006, neîndeplinind aceste condiții, nu sunt acte administrative, nu pot fi anulate în conformitate cu actul normativ precizat mai sus, insistând ca cererea pe care a promovat-o să fi soluționată conform legii contenciosului administrativ cum a constat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 1727/2008.
Nici motivul de recurs potrivit căruia autoritățile publice nu cunosc cu exactitate ce este un act administrativ, pe acest aspect existând contradicție și între instanțele de judecată, nu este întemeiat, în condițiile în care Legea 554/2004 cu modificările ulterioare definește expres atât termenul de autoritate publică cât și pe cel de act administrativ, acțiunile ce se circumscriu acestui act normativ vizează un act administrativ sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri, iar finalitatea este anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate, însă în prezenta cauză adresele răspuns contestate și procesul verbal de control nu sunt acte administrative, nefiind emise de intimata pârâta în regim de putere publică, în vederea executării legii, nu naște, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, sens în care s-a pronunțat și Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin sentința 182/29.11.2007, în ceea ce privește adresa 785/31.03.2006, contestată și în prezenta cauză.
În conformitate cu art. 19 alin.2 din Legea 108/1999, măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege, însă
cele doua adrese nu se încadrează în categoria actelor administrative așa cum sunt definite de art. 2 lit. c din legea contenciosului administrativ, iar procesul verbal de control poate fi contestat în fața instanțelor de drept comun așa cum statuează legea specială precizată mai sus.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Buzăua concluzionat că actele contestate de către nu sunt acte administrative, vizează derularea raporturilor de muncă, pot fi contestate pe cale dreptului comun și nu conform legii contenciosului administrativ, această reclamantă insistând ca cererea sa să fie soluționată conform Legii 554/2004, sentința recurată nu este afectată de nelegalitatea sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și, ambele cu domiciliul în comuna Merei, str. -, Județul B, împotriva sentinței nr.1320 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtulINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂcu sediul în B, sector 4,--26
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.MS
Tehnored.DL
11.03.2009/2 ex.
f- Tribunalul Buzău
.
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
