Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 353

Ședința publică din data de 2 martie 2009

PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica

JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C, domiciliat în Târgoviște, str. - C,. 4.. B,. 2,. 53, Județ D, împotriva sentinței nr. 1074 din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în Târgoviște,-, 13, Județ D, domiciliat în Târgoviște,-, Județ

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns mandatar C reprezentând reclamanta C potrivit procurii speciale autentificată sub nr. 2674/04.09.2008, lipsă fiind intimații pârâți Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului D,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură s-au depus la dosar întâmpinări din partea intimaților IGPR B și Inspectoratul de Poliție a jud. D și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Având cuvântul mandatar C pentru reclamanta C, depune la dosar procura specială autentificată sub nr. 2674/04.09.2008, după care solicită a se lua act că renunță la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin.3 pr.civ.

Curtea ia act de declarația mandatarului că renunță la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin.3 pr.civ. după care înmânează reprezentantului recurentei copia întâmpinării formulată de Inspectoratul General al Poliției Române.

Mandatar C pentru reclamanta C, solicită amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării și a-și formula apărarea.

Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea mandatarului să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării.

După reluare cauzei, mandatar C pentru reclamanta C, arată că a luat la cunoștință de întâmpinare, dar solicită amânarea cauzei pentru a depune înscrisuri în combaterea excepțiilor invocate prin întâmpinare.

Curtea față de cererea reprezentantului recurentei privind amânarea cauzei, o respinge neexistând există temei legal, după care pune în discuție excepția tardivității declarării recursului, invocată de pârâți.

Având cuvântul mandatar C pentru reclamanta C, solicită respingerea excepției privind tardivitatea declarării recursului, precizând că sentința nu s-a pronunțat în ședință publică ci în camera de consiliu, termenul curgând de la comunicare, în acest sens depune la dosar comunicarea hotărârii civile nr. 1074/27.10.2008, confirmarea de primire a recursului declarat și factura nr.-.

Pe fond, solicită recursului așa cum a fost formulat.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3934/120/25.06.2008, reclamanta C, a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), Inspectoratul de Poliție al Județului D (IPJ D) și comisarul șef al Poliției Municipiului Târgoviște -, pentru refuzul de a-i răspunde la cererile formulate și a-i elibera copii de pe actele solicitate, sub sancțiunea plății de daune de întârziere; obligarea pârâtului, în solidar cu IGPR și IPJ D, la plata de daune morale în sumă de 2 lei pe zi, începând cu data de 21.02.2008 și până la primirea copiilor de pe actele solicitate; anularea adreselor nr. -/21.02.2008, nr. -/16.04.2008 și nr. -/11.06.2008 ca fiind nelegale și obligarea pârâților în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, actualizate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 04.02.2008 s-a adresat cu o cerere Poliției Municipiului Târgoviște prin care ia solicitat să-i elibereze o copie de pe reclamația (plângerea) formulată împotriva sa de vecina de balcon, de pe declarațiile martorilor din dosar și soluția pronunțată, revenind pe data de 05.02.2008 cu o nouă cerere adresată și comandantului Poliției Municipiului Târgoviște, pe care a înregistrat-o sub nr. 1674/05.02.2008, la care a primit răspuns cu adresa nr. -/21.02.2008.

Reclamanta a menționat că, fiind nemulțumită de răspunsul primit, a depus cererea înregistrată sub nr. 663/03.04.2008 la IPJ D, prin care a solicitat revocarea răspunsului negativ emis de Poliția Municipiului Târgoviște cu adresa nr. -/16.04.2008 de la Poliția Municipiului Târgoviște.

Ulterior, reclamanta s-a adresat cu o cerere IGPR, înregistrată sub nr. 97632/15.05.2008, prin care a solicitat revocarea răspunsului negativ emis de IPJ D prin adresa nr. -/16.04.2008 și obligarea pârâtelor să-i elibereze copii de pe actele solicitate, la care a primit răspunsul înregistrat sub nr. -/11.06.2008 de la Poliția Municipiului Târgoviște și nu de la IGPR, fiindu-i refuzată eliberarea copiilor solicitate.

În drept, reclamanta a invocat Convenția Europeană a Drepturilor Omului: art. 6 paragraful 1, art. 8 paragraful 1, art. 13; Constituția României: art. 21 alin. 1 și alin. 3, art. 1 alin. 3, art. 52 alin. 1; Codul Civil: art. 998; 999 și 1000 alin. 3, Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 lit. e și f; Legea nr. 230/2002, Legea nr. 360/2002 și art. 175 Cod procedură civilă.

Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Daf ormulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, întrucât nu se poate constata refuzul său de a răspunde la cererile adresate, iar necomunicarea copiilor de pe actele solicitate, respectiv de pe plângerea adresată de numita, este motivat de faptul că s-ar încălca prevederile Legii nr. 677/21.11.2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, art. 81lit. a, în memoriu fiind înserate date cu caracter personal în sensul articolului invocat, date care nu pot fi comunicate decât cu consimțământul expres al persoanei în cauză.

A mai arătat pârâtul, faptul că a răspuns la cererile adresate de reclamantă, iar solicitarea de anulare a acestor răspunsuri nu are temei legal, întrucât nu sunt acte administrative supuse controlului judiciar în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale potrivit art. 998 și art. 999 Cod Civil, pârâtul a solicitat a se constata că această cerere este inadmisibilă, întrucât nu s-a cauzat nici un prejudiciu reclamantei.

La termenul de judecată din 27 octombrie 2008, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ invocată de pârâtul IGPR, privitor la acest capăt de cerere, potrivit art. 137 Cod pr. Civilă.

Prin sentința civilă nr.1074/27.10.2008, Tribunalul Dâmbovițaa disjuns capetele de cerere privind pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului D și - Comisar șef al Poliției Municipiului Târgoviște, a format un nou dosar și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cauza fiind înregistrată sub nr-.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta a formulat mai multe capete de cerere, printre care și obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române de a-i răspunde la cererea înregistrată la pârât sub nr. 97632/15.05.2008, precum și obligarea acestuia la plata de daune morale, în solidar cu IPJ D și - comisarul șef al Poliției Municipiului Târgoviște.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, astfel, raportat la art. 10 alin. (1) teza a II-a din legea anterior enunțată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea specială nu se prevede altfel. Având în vedere că reclamanta a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române, autoritate publică centrală, conform art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, de a-i soluționa cererea înregistrată sub nr. 97632/15.05.2008 și de a-i comunica răspuns la aceasta, competența materială în fond aparține Curții de APEL PLOIEȘTI.

Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs reclamanta C, cerere care a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.

În motivarea recursului, sus-numita a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a încălcat legea, deoarece a aplicat dispozițiile tezei a II-a și nu pe cele ale tezei a II-a din art. 10 alin.1 al Legii 554/2004, precum și dispozițiile Legii speciale 544/2001, care impuneau că tribunalul este competent să soluționeze în primă instanță și capetele de cerere privind pe pârâtul IGPR.

Un al doilea motiv de recurs este faptul că, deși la sfârșitul ședinței de judecată din data de 27.10.2008, judecătorul investit a anunțat că rămâne în pronunțare, aceasta nu a făcut pronunțarea în ședință publică, încălcând disp.art. 104 alin.20 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, întrucât nu a anunțat ora și, eventual ziua în care va face pronunțarea. Procedând în acest mod, prima instanță a produs o vătămare gravă a intereselor sale procesuale, întrucât l-a lipsit de dreptul de a declara recurs în interiorul termenului prevăzut de art. 158 alin.3 pr.civilă.

În termen legal, intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Daf ormulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care s-a dezinvestit prin declinarea competenței, precum și respingerea pe fond a cererii, ca fiind netemeinică și nelegală.

La rândul său, intimata Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, pe calea căreia a invocat excepția tardivității recursului, care a fost promovat peste termenul legal, și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.

La termenul e judecată din data de 02.03.2009, Curtea a suspus dezbaterii contradictorii a părților, excepția invocată și în temeiul art. 137 pr.civilă, a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Examinând recursul de față, prin prisma excepției invocate, raportat la actele și lucrările dosarului, dar și la textele de lege incidente, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 158 alin.3 pr.civilă, dacă instanța sesizată cu cererea se declară necompetentă, împotriva hotărârii de dezinvestire se poate promova recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare. Această reglementare specială este derogatorie de la prevederile art. 301 pr.civilă, care instituie termenul general de recurs de 15 zile de la comunicare. Rațiunea acestei derogări este aceea a celerității soluționării cauzei, care în mod obiectiv este întârziată prin sesizarea unei instanțe necompetente și prin pronunțarea de către aceasta a dezinvestirii sale, respectiv prin atacabilitatea hotărârii de dezinvestire. Acest raționament, precum și caracterul derogatoriu al termenului nu împietează asupra imperativității textului care îl prevede și care îi acordă același caracter de termen absolut, legal asupra cărora părțile nu pot deroga, ca și în cazul termenului general al recursului.

Fiind vorba despre un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac, afară de cazul în care legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, în condițiile art. 103 alin.1 pr.civilă.

Pe de altă parte, sentința recurată a fost pronunțată la data de 27.10.2008, situație în care, ultima zi în care se putea promova calea de atac a fost data de 2.11.2008; cum prezentul recurs a fost promovat la data de 27.11.2008, deci, cu mult după expirarea termenului de recurs, aceasta face ca, la data exercitării lui, titularul cererii să fi fost decăzut din dreptul de a mai promova calea de atac.

În contextul expus, Curtea nu poate reține susținerea recurentei, în sensul că pronunțarea hotărârii nu s-a făcut în ședință publică, atâta vreme cât, pe de o parte, nu a dovedit în nici un fel această afirmație, iar pe de altă parte, nu există nicio dispoziție legală care să deroge de la aplicabilitatea sancțiunii decăderii, cu excepția cazului împiedicării părții de o împrejurare mai presus de voința ei, în care partea trebuie să formuleze o cerere de repunere în termenul de recurs, lucru pe care recurenta nu l-a făcut.

Datorită acestor argumente, instanța de control judiciar nu va acorda eficiență probei cu înscrisuri administrată de către recurentă în recurs, respectiv dovada datei la care i-a fost comunicată sentința și a datei la care a trimis recursul prin expediere poștală, atâta vreme cât, așa cum am menționat, în cazul hotărârii de declinare a competenței, termenul de 5 zile în care se poate promova recursul curge de la pronunțarea hotărârii și nu de la comunicarea ei.

În consecință, în baza art. 158 alin.3 coroborat cu art. 103 alin.1 pr.civilă, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 137 pr.civilă, Curtea va admite excepția analizată și va respinge prezentul recurs, ca fiind tardiv formulat, fără a mai analiza fondul cererii de recurs, având în vedere caracterul peremptoriu și absolut al excepției de procedură ce urmează a fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția tardivității recursului, invocată de intimata Inspectoratul General al Poliției Române.

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta C, domiciliat în Târgoviște, str. - C,. 4.. B,. 2,. 53, Județ D, împotriva sentinței nr. 1074 din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în Târgoviște,-, 13, Județ D, domiciliat în Târgoviște,-, Județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu

- - - - - -

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

red.TR

Tehnored.DL

3934/120/25.06.2008 Tribunalul Dâmbovița

03.03.2009/2 ex.

Președinte:Duboșaru Rodica
Judecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Ploiesti