Anulare act administrativ fiscal. Decizia 355/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 355
ȘEDINȚA DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER -- -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 1334 din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 27 ianuarie 2010, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului declarat se constată următoarele;
Prin sentința nr. 1334 din data de 16 iulie 2009, Tribunalul Dolj, a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, procedura de eliberare din funcție a reclamantei a fost în mod legal parcursă de către primarul comunei, ca urmare a calificativului obținut de către reclamantă.
În ce privește aspectele invocate de către reclamantă privind faptul că prin HCL nr. 1 din 31.01.2009 a fost propus calificativul nesatisfăcător în scopul evaluării performanțelor profesionale individuale ale reclamantei, demers a cărui legalitate reclamanta îl contestă, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 107 alin. 2 lit. d din HG 611/2008 pentru secretarul comunei, funcție publică pe care o ocupă reclamanta, evaluarea performanțelor profesionale individuale se face de către primar la propunerea consiliului local. Prin urmare Consiliul Local a procedat în conformitate cu dispozițiile legale sus menționate prin propunerea calificativului, evaluarea propriu-zisă a performanțelor profesionale revenindu-i primarului.
În ce privește parcurgerea celor trei etape ale procedurii de evaluare stabilite de art. 114 din HG 611/2008 respectiv completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare, instanța de fond a reținut că potrivit procesului verbal încheiat la data de 03.02.2009 în ședința de lucru din cadrul Primăriei convocată de primarul comunei că reclamanta a refuzat de mai multe ori să colaboreze cu evaluatorul în vederea evaluării performanțelor profesionale, în ce privește parcurgerea etapei de interviu și etapei de contrasemnare a raportului de evaluare a performanțelor profesionale.
În ședința sus menționată, așa cum reiese din procesul verbal, s-a încercat din nou parcurgerea celor două etape, însă reclamanta a refuzat categoric și fără justificare să colaboreze în acest sens, semnând doar de primire pe prima pagină a raportului de evaluare, mențiune care se regăsește pe înscrisul depus la dosar.
Prin urmare, evaluatorul a depus diligențele necesare în vederea parcurgerii etapelor obligatorii ale evaluării profesionale, lipsa efectuării acestora datorându-se culpei reclamatei, culpă pe care nu o poate invoca în favoarea sa, ca motiv al încălcării dispozițiilor legale privind evaluarea.
În ce privește argumentele aduse de reclamantă în sprijinul dovedirii competenței sale de secretar al comunei, instanța de fond a reținut că aprecierea competenței este atributul exclusiv al organului administrativ însărcinat cu evaluarea performanțelor profesionale și excede controlului de legalitate al instanței, control ce vizează numai legalitatea procedurii și competența unei astfel de evaluări. Prin urmare, instanța nu poate cenzura calificativul acordat de organul administrativ și nu poate schimba calificativul nesatisfăcător obținut la evaluare cu un altul.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut in mod greșit faptul ca s-a procedat în conformitate cu dispozițiile legale de către Consiliul local prin propunerea calificativului nesatisfăcator, potrivit art. 107, alin. 2, lit. d din nr.HG 611/2008.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 107, alin. 2 lit. d din nr.HG 611/2008, cu modificările si completările ulterioare, consiliul local stabilește doar evaluatorul nu si calificativul ce urmează a fi acordat secretarului comunei, aspect reținut și în referatul de legalitate nr. 1681/2009 întocmit de către Prefectul județului
S-a susținut și că raportul de evaluare a fost întocmit anterior formulării propunerii de către consiliul local, care la rândul său și-a depășit atribuțiile acordând calificativul în baza acestuia.
Astfel, raportul de evaluare este înregistrat la data de 30.01.2009, fiind întocmit de către primar, iar Consiliul local propune acordarea calificativului "nesatisfăcător" prin hotărârea nr. 1/31.01.2009.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul ca au fost parcurse cele 3 etape obligatorii ale procedurii de evaluare prevăzute de art. 114 din nr.HG 611/2008, respectiv completarea raportului de evaluare de către primar, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare, considerând că recurenta a refuzat de mai multe ori colaborarea cu primarul pentru parcurgerea ultimelor două etape.
În acest sens s-a arătat că singurul act avut în vedere de instanța de fond este procesul-verbal datat 03.02.2009, al unei ședințe de lucru din cadrul Primăriei comunei. S-a susținut că respectivul proces-verbal este fals și nu poate avea nici o legătură cu evaluarea performantelor sale profesionale. Astfel: procesul-verbal datat 03.02.2009 nu este înregistrat la Primăria comunei și nu face, astfel, dovada desfășurării ședinței în ziua respectivă; persoanele menționate ca participante la ședința nu reprezintă întregul personal al Primăriei, iar unele dintre acestea nici măcar nu s-au aflat la serviciu în ziua respectivă; inspectorul de la compartimentul impozite si taxe locale, despre care se menționează că i-a fost atrasă atenția de către primar referitor la încasarea impozitelor și taxelor locale, nici măcar nu este consemnat ca participant la ședință; desi se consemnează că se încearcă parcurgerea celor două etape în cadrul ședinței, recurenta nu figurează printre persoanele participante la ședință; interviul, ca etapă a procedurii de evaluare, se realizează în mod direct între evaluator și evaluat, nicidecum în ședințe de lucru cu personalul Primăriei.
În cel de-al treilea motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate al Dispoziției nr. 267/2009 referitor la perioada avută în vedere la evaluarea performantelor profesionale, aceasta trebuind să includă, conform art. 159 din nr.HG 611/2008 si perioada 1-31 decembrie 2007.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
La data de 20.11.2009 intimatul - pârât a formulat întâmpinare solicitând respingeți recursul formulat în cauză.
În acest sens s-a arătat că evaluarea performantelor profesionale ale recurentei - reclamante a fost făcută conform legislației in vigoare, respectiv art. 107, alin. 2, lit. d din nr.HG 611/2009.
În motivarea recursului recurenta nu atacă nelegalitatea sentinței ci introduce ca motiv de recurs interpretarea proprie a procesului verbal din data de 03.02.2009 al unei ședințe de lucru din cadrul primăriei pe care îl atacă ca fiind fals, lucru ce nu l-a susținut in fata instanței de fond (deși acest proces verbal a fost depus și se află la dosar).
Susținerea că recurenta nu figurează printre persoanele participante la ședința de lucru, este infirmată de semnătura acesteia în coltul din dreapta sus a calificativului, precum și data de luare la cunoștință, dată care coincide cu data la care a avut loc ședința de lucru.
Susținerile recurentei cum că anumiți colegi nu ar fi participat la ședință sunt nereale.
În cazul în care recurenta era de acord cu etapa de interviu, aceasta avea loc conform procedurii legale în vigoare.
S-a susținut că dispoziția nr. 267/2009 a fost emisă de primarul comunei în baza Raportului de evaluare nr. 442/30.01.2009 și a primit aviz favorabil de la Instituția Prefectului Județului
Raportul de evaluare nu a fost contestat de către reclamanta - recurentă în termenul legal prevăzut de art. 120, alin 2 si 5 din nr.HG 611/2008.
Ca urmare, în această fază a procesului este tardivă orice contestație cu privire la raportul de evaluare.
S-a arătat și că raportul de evaluare nr. 442/30.01.2009 a fost întocmit după ce a fost adoptată Hotărârea nr. 1/2009 a Consiliului Local în ședința extraordinară din data de 30.01.2009.
Recurenta - reclamantă și-a procurat o copie neoficială (o ciornă) a hotărârii nr. 1/2009 a care a fost redactă greșit în sensul că la data adoptării în loc de 30.01.2009, eronat a fost trecut 31.01.2009 (așa cum rezultă și din referatul de legalitate al Instituției Prefectului Județului D) și a depus-o la dosar. Ședința extraordinară aaa vut loc în data de 30.01.2009, așa cum reiese din celelalte acte ale ședinței cum ar fi dispoziția de convocare a consiliului local, convocatorul și procesul verbal al ședinței extraordinare. Mai mult, s-a arătat că ședința a avut loc în ziua de vineri 30.01.2009 și nu sâmbăta 31.01.2009 (zi liberă).
Indiferent de propunerea consiliului local, primarul nu are obligația să țină cont de calificativul propus de consiliul local.
Și în lipsa propunerii consiliului local primarul tot calificativul nesatisfăcător l-ar fi acordat având in vedere proasta colaborare cu recurenta, cât și neîndeplinirea și îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, (falsificarea actelor de stare civila, distrugerea și falsificarea actelor de ședință etc.).
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-119 Cod procedura civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, nr.HG 611/2008, nr.OUG 6/2007.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 alin. 4 - 6 cod procedură civilă:
"Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății."
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, o îndatorire esențială a instanței este aceea ca împreună cu părțile să delimiteze în mod clar obiectul litigiului, deoarece numai într-un cadru procesual cu un obiect al litigiului clar stabilit părțile vor putea fi în măsură să-și formuleze toate susținerile și apărările care prin analiza lor să poată conduce la soluționarea legală și temeinică a cauzei.
În speța dedusă judecății se reține că acțiunea introductivă a fost formulată imprecis în sensul că deși în mod expres prin aceasta se solicită numai anularea Dispoziției nr. 267/06.03.2009 a Primarului comunei prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei, încă din preambulul acțiunii se face vorbire despre faptul că dispoziția a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale nr. 442/30.01.2009.
De altfel, motivele invocate de reclamantă în prezentarea argumentelor de fapt aduse în susținerea acțiunii privesc mai mult nelegalitatea raportului de evaluare în temeiul căreia a fost emisă dispoziția decât dispoziția în sine.
În acest context, instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 120 din HG 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici prin care se reglementează procedura potrivit căreia se poate contesta raportul de evaluare și să pună în vedere reclamantei să arate în mod expres dacă înțelege să conteste și raportul de evaluare în temeiul căruia s-a emis dispoziția a cărei anulare se solicită.
Acest lucru era esențial în cauză și în raport de dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. d din Legea 188/1999 care arată că eliberarea din funcția publică intervine automat ca urmare a obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale.
Numai punând în discuție împrejurarea mai sus arătată și calificând acțiunea potrivit voinței interne exprimată de reclamantă prin aceasta în sensul că, în mod evident cererea introductivă pune în discuție și raportul de evaluare, instanța era în măsură să pună părțile în situația de a indica toate susținerile și apărările privind raportul de evaluare și ulterior să cerceteze aceste aspecte în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
Neprocedând în acest mod și nestabilind în mod clar cadrul procesual în care se desfășoară litigiul în raport de obiectul acestuia, instanța de fond, deși a făcut în cuprinsul hotărârii recurate referiri la raportul de evaluare nu a analizat toate aspectele legate de legalitatea acestuia și a pus părțile în situația de a nu-și putea arăta toate susținerile și apărările formulate în raport de obiectul cauzei încălcând astfel dreptul părților la dublul grad de jurisdicție.
În acest sens se reține că instanța de fond nu a avut în vedere susținerea reclamantei cu privire la perioada pentru care evaluarea putea fi făcută de primarul localității.
De asemenea nu s-au avut în vedere apărările pârâtului în sensul necontestării de către reclamantă în termenele și condițiile prescrise de lege a raportului de evaluare.
De altfel, și celelalte susțineri și apărări ale părților referitoare la raportul de evaluare, actul determinat în cauză, au fost analizate de prima instanță în mod lapidar fără o analiză completă a probatoriului administrat.
În aceste condiții, reținându-se că prin sentința recurată în fapt nu s-a analizat fondul cauzei, se constată ca fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3 și 5 din codul d e procedură civilă urmând a se admite recursul și a se casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, prima instanță va pune în discuția părților problema obiectului acțiunii și în raport de susținerile acestora și mai ales ale reclamantei ce are obligația de a determina exact cadrul procesual prin acțiunea formulată, va cerceta toate susținerile și apărările formulate de părți în raport de obiectul litigiului și în concordanță cu probatoriul administrat în cauză sau care se va mai reține ca necesar a se administra față de obiectul cererii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 1334 din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
Jud.fond.
2 ex.
11 Februarie 2010
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
