Anulare act administrativ fiscal. Decizia 360/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR -

ROMANIA

CURTEA DE APEL

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 360

SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 8 FEBRUARIE 2010

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Cristina Petrovici

JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia

JUDECĂTOR 3: Stanisor Denisa

GREFIER:

*************

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2193 din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B

La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă, personal, și intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, reprezentată prin consilier juridic, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se depun concluzii scrise din partea recurentei - reclamante.

Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.

Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. In motivarea susținerilor arată tribunalul a încălcat principiul disponibilității, stabilind obligativitatea chemării in judecată in calitate de parat a beneficiarului actelor administrative care fac obiectul cererii de anulare. Consideră că este la latitudinea reclamantului chemarea in judecată a terțului cat timp aceasta obligație nu este prevăzută de legea contenciosului administrativ.

Intimata, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Arată că in mod corect a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, apreciindu-se că beneficiarul autorizațiilor are dreptul de a putea formula apărări in cauză.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 19411/3/CA/2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria Sectorului 2 B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea Autorizației de construire nr. 1699/183M/31.12.2007 emisă de pârâtă în beneficiul SC Com SRL B, pentru lucrări de amenajare interioară, anularea Autorizației de construire nr. 27/6M/18.02.2008 emisă de pârâtă în beneficiul aceleiași societăți comerciale cu privire la firma luminoasă montată pe balconul apartamentului proprietatea reclamantei, obligarea pârâtei la restabilirea situației anterioare și repararea pagubei produse, în sensul ca aceasta să înlăture firma instalată pe balconul său și să efectueze reparația necesară balconului pe cheltuiala ei, iar în cazul în care nu se conformează, să efectueze ea această lucrare, cu obligarea pârâtei să achite toate cheltuielile în acest sens, cu dobânzile legale aferente de la data când acestea au fost aplicate.

În drept, reclamanta invocat prevederile art. 1 alin. 1 și 2, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 12.06.2009, instanța pus în discuția părților necesitatea modificării cererii de chemare în judecată, în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, și a beneficiarei actelor administrative a căror anulare se solicită, respectiv SC Com SRL.

Reclamanta s- opus unei asemenea modificări cadrului procesual subiectiv, iar același termen de judecată, instanța pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința civilă nr. 2193/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal s- dispus admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:

Acțiunea în anularea unui act administrativ adresată altui subiect de drept, ipoteză vizată de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, trebuie promovată în contradictoriu și cu beneficiarul actului atacat, care are calitatea de pârât.

Soluția este logică și legală, având la bază art. 47 Cod procedură civilă privitor la coparticiparea procesuală în situațiile în care drepturile și obligațiile părților, ce fac obiectul judecății, au o cauză comună, precum și art. 28 din Legea nr. 554/2004, care prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului d procedură civilă.

Deși legea nu precizează în mod expres, se deduce, din logica internă a textului, că acțiunea se va formula atât împotriva autorității publice care a emis actul atacat, cât și împotriva beneficiarului actului, acesta din urmă având posibilitatea, în contradictoriu, să-și formuleze apărările, în raport de susținerile reclamantului.

În ipoteza în care reclamantul cheamă în judecată, în calitate de pârât, doar pe emitentul actului administrativ, pentru a respecta principiul contradictorialității și dreptul la apărare, instanța are obligația, în temeiul art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, să pună în dezbaterea părților această împrejurare.

În situația în care reclamantul nu înțelege să-și modifice acțiunea, în sensul introducerii în cauză și a beneficiarului actului administrativ dedus judecății, cererea de anulare a acestui act apare ca fiind inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 2193/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

În motivarea recursului, s-au invocat, în esență, următoarele motive de nelegalitate:

1. Instanța de fond invocat, din oficiu, fără temei legal, o excepție neprevăzută de Codul d procedură civilă și anume aceea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pe considerentul nechemării în judecată, în calitate de pârât, beneficiarului actelor administrative care fac obiectul acțiunii în anulare;

2. În mod nelegal s- pus în discuție, din oficiu, necesitatea modificării acțiunii, cu consecința încălcării drepturilor procesuale ale reclamantului;

3. În mod eronat instanța a reținut obligativitatea chemării în judecată beneficiarului actului administrativ, deși era obligată să se limiteze la ceea ce textul de lege prevede expres în ceea ce privește cadrul procesual;

4. Printr- interpretare greșită legii, instanța de fond încălcat principiul disponibilității, potrivit căruia reclamanta este în drept să fixeze obiectul cauzei și părțile din proces;

5. sau nechemarea în judecată a beneficiarului actului administrativ atacat, atâta timp cât nu este stipulată expres în lege, trebuie să rămână la latitudinea reclamantului, acesta asumându-și riscul nechemării în judecată și al inopozabilității hotărârii;

6. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond limitat accesul la justiție, drept recunoscut prin art. 21 din Constituția României și art. 6 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În susținerea recursului, recurenta a depus practică judiciară, respectiv decizia nr. 1143/25.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr-.

Prin întâmpinarea formulată la data de 04.11.2009, intimata solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând că sentința civilă recurată este legală și temeinică, întrucât reclamanta nu înțeles să-și modifice acțiunea, în sensul introducerii în cauză și a beneficiarului actului administrativ dedus judecății, situație în care acțiunea pe care promovat- este inadmisibilă.

Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Rolul activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, impune obligația acesteia de a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept care pot duce la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare.

O problemă de drept de natura acelora la care se referă aceste dispoziții legale este și aceea privitoare la necesitatea modificării cererii de chemare în judecată, sub aspectul cadrului procesual, în sensul citării, în calitate de pârât, și a beneficiarului actului administrativ a cărui anulare se solicită.

Dispoziții în acest sens se regăsesc și în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv art. 161, care are următorul conținut: "Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

În considerarea acestor dispoziții legale, în mod corect, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârâtă beneficiarei actelor administrative contestate, respectiv SC Com SRL, fără însă se restrânge drepturile procesuale ale părților ce decurg din principiul disponibilității.

Acest principiu lasă la aprecierea reclamantului fixarea cadrului procesual și limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și dispute obiectul procesului.

În condițiile în care poziția procesuală a reclamantei, exprimată la termenul de judecată din data de 12.06.2009, a fost în sensul menținerii acțiunii inițiale, în mod corect, instanța de fond invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în considerarea disp. art. 1 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, din interpretarea cărora rezultă că, dacă acțiunea în anulare privește un act administrativ adresat unui alt subiect de drept, atunci are calitatea de pârât în acest proces și beneficiarului actului atacat, asigurându-se astfel respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

În consecință, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă și urmează să dispună în baza disp. art. 312 alin. Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 2193 din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.IE

Tehnored.CB/ 2 ex.

03.03.2010

Tribunalul București -9

Judecător fond:

Președinte:Cristina Petrovici
Judecători:Cristina Petrovici, Ion Eugenia, Stanisor Denisa

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 360/2010. Curtea de Apel Bucuresti