Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3792/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3792
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 1825 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns administrator și procurator G pentru contestatoarea și consilier juridic pentru intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, lipsind intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că au fost depuse înscrisuri și concluzii scrise de către contestatoare.
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Reprezentantul contestatoarei, administrator, solicită admiterea contestației, anularea deciziei, rejudecarea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra contestatiei in anulare de;
Prin sentinta nr. 359 din 26 02 3008 pronuntata de Tribunalul Gorj -Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a fost admisa contestatia formulata de reclamant - SRL impotriva Deciziei nr.88 din 15 nov. 2007 emisa de Directia Finantelor Publice A fost anulata aceasta Decizie emisa in baza Raportului de Inspectie Fiscala nr. 69 705/11 05 2007. fost exonerata petenta de plata sumei de 36413 lei reprezentand TVA si majorari de intarziere aferente.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Directia Generala a Finantelor Publice G criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. A sustinut ca solutia se bazeaza pe probe extrajudiciare.
Prin Decizia nr.1441 din 19 iunie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Craiova a fost admis recursul declarat de DGFP A fost casata sentinta nr. 359 din 26 02 2008 pronuntata de Tribunalul Gorj si s -a trimis cauza spre rejudecare la aceiasi instanta de fond.
Pentru a adopta aceasta solutie s -a retinut ca in mod gresit prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la actele administrative initiale, premergatoare, contestate si anliazate in procedura prealbila prin Decizia nr. 86/2007. Pe de alta parte instanta de fond a solutionat pricina fara a dispune citarea TG. J,organul emitent al Deciziei de impunere, astfel incat in temeiul aret. 304 pct.5 rap. la art. 312 alin.5 C pr. Civila admis recursul.
In rejudecare, a fost introdusa in cauza si citata Tg.
Prin Decizia nr. 2188 din 03 nov. 2008 pronuntata de Tribunalul Gorj, a fost admisa contestatia formulata de reclamantul - SRL, a fost anulata Decizia nr. 88/15 nov.2007 emisa de DGFP in baza Raportului de inspectie fiscala nr. 69705/11 05 2007 si a exonerata petenta de plata sumei de 36413 lei reprezentand TVA si majorari de intarziere aferente.
Pentru a se pronunta astfel Tribunalul Gorja retinut ca organele de inspecție fiscală au constatat că cifra de afaceri realizată de reclamantă de 232.619 lei a dus la depășirea plafonului de scutire de plata TVA de 200.000 lei fără a se înregistra ca plătitoare de TVA conform art. 152 din Legea nr. 571/2001 dar nu a luat în calcul suma de 37.743 lei la deducere sumă rezultată datorită achizițiilor efectuate de societate în anul 2006.
Din verificarea actelor depuse la dosar a reieșit că pentru perioada mai - iunie 2007 nu există diferențe de TVA adăugată, colectată și deductibilă stabilită de agentul economic și organele de inspecție fiscală.
Inspecția fiscală a stabilit obligațiile de plată în mod greșit, interpretând eronat normele de aplicare a Codului fiscal când nu acceptat la deducere suma de 37.743 lei, reclamanta a calculat în mod corect și a înregistrat în contabilitate TVA deductibilă în sumă de 46.165 lei.
Referitor la suma de 274 lei aceasta nu poate fi considerată ca datorată deoarece înaintea efectuării controlului a fost contabilizată și plătită la buget.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia Generala a Finantelor Publice G criticand -o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare recurenta a invederat ca instanta de fond si -a intemeiat solutia doar pe expertiza extrajudiciara fara analiza prevederile legale aplicabile spetei. A invederat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 145 alin.11 art. 152 alin.1 si alin.3 din Legea nr.571/2003 si pct.56 alin.4 din HG nr.44/2004 si pct. 61 alin.4 lit.a alin.5,6 din HG nr.1861/2006.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 ind1 C pr. Civila si art. 20 din Legea nr.554/2004.
La data de 25 08 2009 intimata -reclamant - SRL a formulat,Intampinare, invederand ca sentinta nr. 2188/2008 pronuntata de tribunalul Gorj este legal si temeinica. Precizeaza ca DGFP solicita o dubla plata a sumei de 37743 reprezentand TVA, suma incasata deja de Vama Tg J, conform chitantei aflate la dosar.
Prin decizia nr. 1825 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis recursul formulat de parata DGFP G, a modificat sentinta recurata si a respins actiunea reclamantei - SRL.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a retinut ca, in fapt, prin nr. 69705/11 09 2007 s -a retinut de catre organele de control fiscal din cadrul TG., la cap. 3 ca obligatie suplimentara TVA in suma de 30.934 lei si 5479 lei majorari de intarziere. In consecinta, s-a emis Decizia de impunere nr. 402/11 09 2007
Aceste obligatii au fost contestate de catre reclamanta, afirmandu-se ca, desi nu s-a inregistrat in termen legal ca platitor de TVA, a achitat TVA pentru importurile de masini second hand efectuate din Europa beneficiind, prin urmare, de un drept de deducere.
Contestatia a fost respinsa prin Decizia nr. 88 din 15 nov. 2007 emisa de catre DGFP G, fiind astfel parcursa procedura prealabila obligatorie prevazuta de art.206 si urmat. Cod procedura fiscala.
Din probele administrate rezulta ca reclamantul a depasit in luna octombrie 2006 plafonul maxim al cifrei de afaceri de 2 miliarde pana la care se acorda scutirea pentru plata TVA in consens cu dispozitiile art. 151 alin.1 din Legea nr. 571/2003 in vigoare in octombrie 2006. Prin urmare, reclamantul era obligat sa indeplineasca formalitatiile prev. de art. 152 alin.3 din Legea nr.571/2003 referitoare la solicitarea inregistrarii ca platitor de TVA in termen de 10 zile de la data depasirii, respectiv 10 nov. 2006, urmand sa treaca la regimul normal de platitor TVA incepand cu data de 01 dec. 2006. Reclamantul nu si-a respectat aceste obligatii legale, fapt necontestat de altfel, de catre acesta, inregistrandu-se ca platitor de TVA in evidenta Tg. la data de 01 04 2007, cu depasirea termenului legal.
In consecinta, pentru perioada 01 dec.2006 -31 03 2007, anterior depunerii primului decont TVA aferent lunii aprilie 2007, organele fiscale au calculat TVA colectata in suma de 31 107 de 37 916 lei declarat de contribuabil si un TVA deductibil aferent doar lunii aprilie 2007 in suma de 8422 lei, neluand in considerare TVA deductibil de 37 743 lei declarat de reclamant, inclus in primul decont pe luna aprile,aferent stocului de marfa la data de 31 dec.2006.
Organele fiscale au procedat in conformitate cu dispozitiile art. 152 alin.6 coroborate cu art. 153 Cod procedura fiscala, in vigoare la data controlului coroborate cu pct. 56 alin.4 lit.b din HG nr.44/2004 privind aprobarea normelor de aplicare ale Codului Fiscal. In acest sens, normele enuntate dispun ca in situatia in care contribuabilul a solicitat cu intarziere inregistrarea ca platitor de TVA au dreptul sa calculeze obligatii privind taxa de plata si majorari aferente de la data la care ar fi trebuit sa se inregistreze in termen legal ca platitor TVA si pana data la care s-a inregistrat cu intarziere.
Nu au fost contestate aceste retineri ale organului fiscal, referitoare la TVA de plata pe perioada 1 dec.2006-30 04 2007, ci faptul ca nu s-a acceptat si TVA deductibil aferent stocului de marfa la 31 dec.2006.
Este adevarat ca, potrivit art.145 alin.11 din Legea nr.571/2003, reclmanta avea un drept de deducere, de principiu, a TVA ului aferent stocului existent la data inregistrarii ca platitor de TVA, insa deducerea nu opereaza automat ci trebuia parcursa procedura de ajustare prevazuta de pct.61 alin.4,5,6 din HG nr.44/2004 modificata prin HG nr.1861/2006, la data la care contribuabilul devine si este obligat sa se inregistreze ca platitor de TVA.
Cu alte cuvinte, pentru a opera dreptul de deducere TVA aferent stocului anterior primului decont TVA, dupa inregistrarea ca platitor TVA, contribuabilul era obligat sa -si exercite acest drept, in termenul legal in care ar fi trebuit sa se inregistreze ca platitor de TVA si nu dupa 4 luni intarziere,era obligat sa comunice lista cu bunurile aflate in stoc si serviciile neutilizate si poate inscrie taxa ajustata doar dupa primirea acordului din partea organului fiscal competent.
Reclamanta nu se poate prevala de un drept drept de deducere, retroactiv, pentru exercitarea caruia nu a indeplinit conditiile prevazute de lege.
In plus, trebuia indeplinita si conditia prevazuta de art. 145 alin.12 din Legea nr.571/2003 referitoare la dovada ca aceste bunuri urmeaza sa fie folosite in scopul efectuarii unor operatiuni taxabile, chiar daca reclamantul face dovada achitarii TVA- ului in vama.
In ceea ce priveste suma de 274 lei reprezentand drepturi salariale, din analiza plangerii formulate in procedura prealabila administrativa si a Deciziei nr. 88/2007 emisa de DGFP rezulta ca reclamantul nu a contestat si aceste obligatii stabilite de organul fiscal, decat direct prin cererea de chemare in judecata, ceea ce este inadmisibil.Cu toate ca instanta de fond stabileste ca nu este datorata aceasta suma,in dispozitiv nu este reluata concluzia si, mai mult, se omite din nou a se pronunta cu privire la Decizia de impunere nr.402 /2007 insa, potrivit art. 20 din Legea nr.554/2004, nu se impune oad oua casare cu rejudecare.
Impotriva acestei decizii a formulat, la data de 10.06.2009, contestatie in anulare reclamanta - SRL, intemeiata pe dispozitiile art. 317.civ.
Cod PenalIn fapt, contestatoarea a sustinut ca argumentul determinant pentru instanta de recurs in pronuntarea deciziei contestate l-a constituit faptul ca autoturismele pentru care s-a platit TVA in suma de 37.743 lei la Vama Tg.J au existat in stoc la data cand societatea trebuia sa se inregistreze ca platitoare de TVA, respectiv la 1 noiembrie 2006.
Nici tribunalul si nici Curtea de Apel nu a solicitat insa reclamantei lamuriri sau documente privitoare la acest aspect, astfel ca a fost lipsita de posibilitatea de a se apara.
Concluzionand, contestatoarea a sustinut ca autoturismele pentru care s-a platit TVA in cuantum de 37.743 lei nu au figurat in stoc la data de 31.10.2006, dupa cum in mod gresit a retinut instanta de recurs in decizia contestata.
In probatiune, contestatoarea a depus la dosar raport de expertiza contabila extrajudiciara, decontul de TVA pe lunile aprilie, mai, iunie, iulie si august 2007, nr. 69705 din 11.09.2007, decizia nr. 402/2007.
Contestatia in anulare este nefondata.
Potrivit legii, constestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ prevazute de lege, sediul materiei constituindu-l dispozitiile art. 317 si 318.civ.Cod Penal, textele legale fiind de stricta interpretare.
Prin contestatia promovata, contestatoarea - SRL a invocat dispozitiile art. 317.civ.Cod Penal, care se refera la imprejurarea cand procedura de citare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost legal indeplinita si la situtia in care hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica referitoare la competenta si art. 318 teza I civ.Cod Penal, care reglementeaza ipoteza savarsirii de greseli materiale.
de motivarea in fapt a cererii, criticile formulate de contestatoare ar putea fi incluse in prima ipoteza a art. 318.civ.Cod Penal, vizand situatia in care dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale.
Dispozitiile legale ale art. 318.civ.Cod Penal au insa un camp limitat de aplicatie, astfel ca ele trebuie sa fie interpretate, in toate cazurile, in mod restrictiv, pentru a nu deschide in ultima instanta calea unui veritabil recurs. Textul vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Pentru a putea fi admisa o contestatie in anulare indreptata impotriva deciziei pronuntate de o instanta de recurs, este necesar ca eroarea materiala, invocata de o parte, sa priveasca o problema de procedura. O atare eroare trebuie sa fie evidenta, in legatura cu aspectele formale ale judecatii in recurs, pentru verificarea careia sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor. Aceasta cale de atac tinde la anularea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege.
Asa fiind, criticile formulate de contestatoare vizand modul de apreciere a probelor si interpretarea unor prevederi legale exced motivelor de contestatie in anulare expres prevazute de lege.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 320.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondata contestatia in anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestatia in anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 1825 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/18.10.2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Daniela Vijloi
