Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 3791/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3791
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G împotriva deciziei nr.2498 din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL SĂNĂTĂȚII,.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatoarea DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G și intimații MINISTERUL SĂNĂTĂȚII,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr.222 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare aferente începând cu luna 01 ianuarie 2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea de acordare a drepturilor pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții, funcționari publici, nu au primit suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
S-a apreciat că în baza art.29 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
S-a avut în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr.2/2006 nu a mai fost menținută și potrivit art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai reținut și incidența prevederilor art.1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Referitor la cererea reclamanților de acordare a acestor suplimente pe viitor, instanța a constatat că, în speță, creanța pretinsă nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții - de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind deci născută, și putând fi influențată ulterior fie de modificări legislative, fie de modificări ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice.
Prin decizia nr. 2498 din 19.05.2009 Curtea de Apel Craiovaa admis recursurile, a modificat în parte sentința în sensul că cele două suplimente se vor acorda începând cu 26 noiembrie 2005.
A respins acțiunea față de Ministerul Sănătății și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței
La pronunțarea acestei decizii, instanța de recurs a reținut că în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea a reținut că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea a reținut că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanții ar fi putut să aibă în patrimoniul lor în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanții au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
S-a constatat că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul Protocol Adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Curtea a apreciat însă că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamantei privind acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare începând cu 01 ianuarie 2004, având în vedere că a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea a constatat că față de data introducerii acțiunii, 26 noiembrie 2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada ianuarie 2004- noiembrie 2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamanții nefiind în nici unul din aceste cazuri.
La 10.06.2009, contestatoarea Direcția de Sănătate Publică a județului Gaf ormulat în contradictoriu cu intimații MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, contestație în anulare împotriva deciziei nr.2498/19.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Contestatoarea arată că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei erori materiale ce a constat în acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare începând cu data de 26.11.2005 unor intimați reclamanți, deși a făcut dovada că aceștia nu erau funcționari publici la acea dată, ci au dobândit această calitate la date ulterioare.
Mai arată contestatoarea că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs invocat prin cererea nr.3867/2009 și în mod ilegal a dispus ca unii intimați să beneficieze de cele două suplimente deși la data de 26.11.2005 nu erau încadrați la.
Intimații nu au depus întâmpinare deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând contestația în anulare, Curtea o apreciază întemeiată, instanța de recurs omițând să cerceteze un motiv care ar fi determinat modificarea sentinței.
Astfel, prin completarea la motivele de recurs din 13.05.2009, recurenta a invocat pe lângă excepția prescripției dreptului la acțiune și faptul că anumiți reclamanți erau funcționari începând cu alte date decât cea la care instanța de fond o obligase să le plătească cele două suplimente.
Astfel, în recurs s-a arătat că este funcționar public din data de 02.07.2007, din 12.01.2007, din 11.05.2007, începând cu 19.09.2007 și că în ceea ce îl privește pe,acesta a fost funcționar public în perioadele 18.08.2006-10.04.2007 și 18.09.2007- până în prezent.
Această stare de fapt reală a fost dovedită de contestatoare cu adresa nr.41/07.05.2009 și n-a fost contestată de către intimați.
Cum contestația în anulare prevăzută de art.318 proc. civ. privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare și cum instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost investită, respectiv data de la care intimații mai sus enumerați au dobândit calitatea de funcționari publici ai contestatoarei, Curtea apreciază admisibilă contestația în anulare.
În consecință, Curtea va admite contestația în anulare, va anula în parte decizia nr.2498/19.05.2009 a Curții de Apel Craiova în sensul că cele două suplimente vor fi acordate astfel: pentru reclamanta începând cu 02.07.2007, pentru reclamanta începând cu 12.01.2007, pentru reclamanta începând cu 11.05.2007, pentru reclamantul începând cu 19.09.2007 și pentru reclamantul pentru perioadele 18.08.2006-10.04.2007 și 18.09.2007-19.05.2009. Vor fi menținute restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G împotriva deciziei nr.2498 din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Anulează în parte decizia nr.2498/19.05.2009 a Curții de Apel Craiova în sensul că cele două suplimente vor fi acordate astfel: pentru reclamanta începând cu 02.07.2007, pentru reclamanta începând cu 12.01.2007, pentru reclamanta începând cu 11.05.2007, pentru reclamantul începând cu 19.09.2007 și pentru reclamantul pentru perioadele 18.08.2006-10.04.2007 și 18.09.2007-19.05.2009.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn.2ex/06.11.2009
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Daniela Vijloi
