Anulare act administrativ fiscal. Sentința 3804/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVIL NR.3804
ȘEDINȚA PUBLIC DIN DATA DE 10.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecat formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRMINRII.
La apelul nominal fcut în ședinț public au lipsit prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care a învederat instanței faptul c, prin serviciul registratur la data de 09.11.2009 aprtorului ales al reclamantului a depus la dosar dovada imposibilitții de prezentare pentru termenul din 16.06.2009, astfel cum i s-a pus în vedere de instanț.
Curtea acord cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin aprtor, solicit încuviințarea probei cu înscrisuri, care au fost deja depuse la dosar.
Curtea încuviințeaz pentru reclamant proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Reclamantul, prin aprtor, arat c nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin aprtor, solicit admiterea acțiunii așa cum a fost formulat și precizat, cu cheltuieli de judecat. Depune la dosar note scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faț, constat c prin cererea înregistrat pe rolul Curții de Apel Bucure ști - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 9.04.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRMINRII, anularea în totalitate a Hotrârii nr.136 din 26.02.2009, emis de pârât și obligarea acestuia la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei, datorate ca urmare a nesoluționrii cererii și a necomunicrii într-un termen rezonabil a rspunsului în cadrul procedurii administrative.
În motivarea în fapt a cererii, s-a artat c hotrârea a fost adoptat cu înclcarea termenului de 90 de zile de la sesizare, prevzut de art.20 alin.7 din OG 137/2000 și termenului de 15 zile de la adoptare, în care hotrârea trebuia comunicat, termen prevzut de art.20 alin.8 din OG 137/2000.
Se susține c prin hotrârea contestat pârâtul nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele de discriminare sesizate, respectiv cu privire la faptul c situația reclamantului la locul de munc nu s-a schimbat ulterior hotrârii CNCD nr.1457 din 2.04.2007, hotrâre prin care s-a stabilit c faptele prezentate de ctre petent sunt fapte de discriminare, potrivit art.2 alin.1, 4,5,7 și art.15 din OG 137/2000 și prin care a fost sancționat contravențional angajatorul reclamantului.
Deși echipa de investigație din cadrul pârâtului s-a deplasat la locul de munc al petentului, Colegiul director nu s-a pronunțat cu privire la menținerea faptelor de discriminare constatate prin hotrârea menționat, în perioada ulterioar adoptrii acesteia și cu privire la faptul c societatea nu a dispus adoptarea msurilor necesare pentru a asigura implementarea principiului tratamentului egal între persoane.
Hotrârea contestat a fost adoptat cu nerespectarea dispozițiilor art.26 alin.3 din OG 137/2000, întrucât probatoriul insuficient administrat în cauz, este o consecinț a vinei exclusive a agenților constatatori CNCD, care nu au solicitat societții la care lucreaz reclamantul actele care ar fi putut clarifica obiectivele controlului, inclusiv eliberarea unor copii de pe documentele solicitate în vederea clarificrii tuturor aspectelor. Astfel, numai prin aplicarea art.26 alin.3, probele cu privire la creșterile salariale erau suficiente pentru calificarea acestor fapte ca fiind discriminatorii.
De asemenea Hotrârea nr.136/26.02.2009 este nelegal, întrucât a fost dat cu înclcarea art.20 pct.7 din OG 137/2000, respectiv cu depșirea duratei rezonabile a procedurii administrative, care a fost finalizat la 26.02.2009.
În lipsa soluționrii și comunicrii într-un termen legal și rezonabil a petiției nr.17785 din 4.12.2007, reclamantul s-a aflat într-un stres permanent generat de incertitudinea prelungit și de persistența tratamentului discriminator, în comparație cu ceilalți colegi și atmosferei încordate de la serviciu, din cauza disprețului angajatorului, a neîncrederii altor persoane, precum și a autoritților.
Pentru nesoluționarea culpabil a cererii și pentru necomunicarea rspunsului într-un termen rezonabil, reclamantul solicit acordarea de despgubiri sub forma daunelor morale, în cuantum de 50.000 lei.
În drept, cererea fost întemeiat pe dispozițiile Legii 554/2005, OG 137/2000, art.998 Cod civil, art.16 și 41 din Constituția României, art.41 din CEDO.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei hotrârea contestat, hotrârea nr.147 din 2.04.2007 a CNCD, raport psihologic din 7.02.2008, copia crții de munc, alte înscrisuri.
Pârâtul a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat și a depus la dosarul cauzei actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Analizând actele și lucrrile dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecat și de temeiurile de drept incidente în cauz, Curtea reține urmtoarele:
Prin Hotrârea nr.136 din 26.02.2009, a CNCD, s-a hotrât c faptele sesizate de ctre petent cu privire la un tratament de izolare la locul de munc nu sunt susținute de probe suficiente, pentru a fi calificate drept fapte de discriminare, ca aspectele sesizate cu privire la faptul c petentul nu primește drepturile salariale pe card, nu constituie fapte de discriminare, iar cele cu privire la creșterile salariale nu sunt susținute de probe suficiente, dispunându-se clasarea dosarului.
Reclamantul s-a adresat CNCD solicitând constatarea înclcrii grave a drepturilor salariale de ctre angajatorul SC SA, iar prin hotrârea nr.147 din 2.04.2007, pârâtul a constatat c faptele sesizate reprezint fapte de discriminare, dispunând sancționarea contravențional a autorului faptei de discriminare.
La 4.12.2007, reclamantul s-a adresat din nou CNCD, artând c situația constatat în cuprinsul hotrârii anterior menționate nu s-a schimbat, din dispoziția conducerii SC fiind izolat de restul colectivului, fiind singurul angajat care își primește banii pe card și c nu a beneficiat de mriri salariale, din anul 2003.
Pârâtul a dispus efectuarea unor investigații la sediul societții angajatoare, audierea conducerii acesteia și a altor persoane propuse de ctre reclamant și de ctre pârât.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate ale hotrârii invocate de ctre reclamant, respectiv înclcarea dispozițiilor art.20 alin.7 și alin.8 din OG 137/2000, în ceea ce privește termenul în care trebuia adoptat hotrârea de ctre pârâtul CNCD și respectiv comunicat, Curtea reține c, din economia de ansamblu a OG 137/2000, reiese c acest termene sunt termene de recomandare, a cror depșire nu atrage nulitatea actului în condițiile în care legiuitorul nu a prevzut expres aceast sancțiune.
Pe fondul cauzei, Curtea reține c pârâtul a reținut în mod corect c în cauz reclamantul nu a dovedit existența unor fapte de discriminare, derivând din tratamentul de izolare la locul de munc, ulterior pronunțrii hotrârii nr. 147 din 2.04.2007 a CNCD și îndeplinirea condițiilor prevzute de dispozițiile art.2 alin.1 din OG 137/2000.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.19 alin.6 din OG 137/2000, persoana interesat are obligația de a dovedi existența unor fapte de discriminare, directe sau indirecte.
Declarațiile martorilor audiați în cauz, propuși de ctre contestator, colegi ai acestuia nu confirm susținerile pârâtului în sensul existenței unei atitudini de izolare a acestuia la locul de munc, impuse de ctre angajator, artând doar c scderea anumitor venituri, datorate de ctre angajator s-ar justifica prin faptul c societatea a pierdut cauzele civile în care calitatea de reclamant a avut-o numitul.
Pe de alt parte, doar doi dintre colegii reclamantului de la locul su de munc, susțin parțial existența unor atitudini care ar putea fi calificate drept fapte de discriminare, majoritatea angajaților aceleiași societți remarcând existența unui alt tratament dup pronunțarea hotrârii CNCD nr.147/2007.
În ceea ce privește discriminarea produs prin depunerea salariului petentului pe card în raport de conținutul cererii formulate de reclamant la 12.06.2006, Curtea reține c aceast modalitate de plat a salariului a fost solicitat chiar de ctre reclamant, astfel încât în mod legal a reținut pârâtul c aceasta nu poate fi apreciat drept fapt de discriminare, potrivit art.2 din OG 137/2000.
De asemenea, susținerea contestatorului referitoare la faptul c a fost singurul salariat care nu a beneficiat de creșteri salariale în anul 2003, este infirmat de probele administrate în cauz din care reiese c salariile tuturor angajaților firmei, inclusiv al petentului au fost majorate, începând cu 1.11.2004.
În consecinț, Curtea apreciaz c în cauz nu s-a fcut dovada existenței de ctre petent a unui tratament diferențiat, care s urmreasc sau s aib ca efect restrângerea sau înlturarea recunoașterii folosinței sau exercitrii, în condiții de egalitate a drepturilor sale, astfel încât s poat fi reținut în cauz incidența dispozițiilor art.2 alin.1 din OG 137/2000, modificat și completat.
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea daunelor morale, în raport de cele reținute anterior, instanța reține c în sarcina pârâtului nu poate fi reținut existența unei fapte culpabile de natur s aduc atingere onoarei reputației sau demnitții reclamantului, urmând respinge ca neîntemeiat și acest capt de cerere.
În considerarea celor reținute mai sus, în baza art.2 alin.1 din Legea 137/2000, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTRȘTE:
Respinge contestația formulat de reclamantul cu domiciliul ales la în B, sector 6, Intrarea nr.5, -6,.1,.3,.12, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRMINRII cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, ca neîntemeiat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public azi 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./5 ex.
19.01.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
