Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4032/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4032
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
XXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 07 octombrie 2009, privind recursurile declarate de pârâții Consiliul Local și, împotriva sentinței numărul 608 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 07 octombrie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 09 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 608 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL și fiind anulare hotărârile nr. 28 și 29 din 31.10.2008 emise de Consiliul Local al comunei.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 28/31.10.2008 a Consiliului Local s-a dispus schimbarea din funcție a viceprimarului comunei, jud. D, doamna, începând cu data de 31.10.2008, iar prin Hotărârea nr. 29/31.10.2008 Consiliul Local al comunei a ales în funcția de viceprimar pe domnul.
Verificând dacă la adoptarea actelor administrative contestate au fost respectate dispozițiile Legii nr. 215/2001, s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile procedurale stabilite de actul normativ menționat.
Astfel, în ceea ce privește convocarea consiliului local, art. 39 alin. 3 din 215/2001 stabilește că aceasta se face în scris, prin intermediul secretarului unității administrativ teritoriale, cu cel puțin 5 zile înaintea ședințelor ordinare. În privința ședinței în care au fost adoptate hotărârile contestate, s-a constatat că nu s-a făcut dovada convocării consilierilor locali. Astfel, prin Dispoziția nr. 1782/17.10.2008 Primarul comunei a convocat Consiliul Local pentru data de 27.10.2008, orele 10.00, în localul Primăriei comunei, în ședință ordinară. Ulterior, prin Dispoziția nr. 1815/29.10.2008, Primarul comunei a modificat dispoziția anterioară de convocare, dispunând convocarea Consiliului Local pentru data de 31.10.2008, convocatorul anexat dispoziției nefiind semnat de consilierii locali ( 50 fond). Astfel s-a apreciat că, ședința ordinară a Consiliului Local din 31.10.2008 s-a desfășurat cu nesocotirea dispozițiilor legale ce privesc convocarea consilierilor, neexistând dovada convocării în scris a acestora, în termenul prevăzut de lege.
Totodată s-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 39 alin. 6 din 215/2001 care stabilesc obligația de publicitate a ordinei de zi a ședinței consiliului local, pârâta nefăcând dovada aducerii la cunoștința publică a punctelor înscrise pe ordinea de zi a ședinței din 31.10.2008.
În ce privește respectarea dispozițiilor art. 44 din 215/2001, s-a reținut că Raportul de avizare al Proiectului de hotărâre privind schimbarea din funcție a viceprimarului comunei, proiect întocmit în ședința din 31.10.2008 de către Comisia economico-financiară și juridică al cărei președinte era reclamanta, poartă semnătura acesteia ( 52 fond), cu toate că reclamanta a lipsit de la ședință conform mențiunilor din procesul-verbal și recunoașterii pârâtei din cuprinsul întâmpinării. Prin urmare, s-a apreciat că raportul de avizare a fost întocmit "pro causa", îndepărtându-l din materialul probator administrat de pârâtă, reținând că proiectul de hotărâre privind înlocuirea din funcție a viceprimarului nu a fost însoțit de raportul comisiei de specialitate a consiliului, fiind nesocotite dispozițiile art. 44 alin. 1 din 215/2001.
Cu privire la motivul de nelegalitate ce privește motivarea în fapt a hotărârilor contestate, a reținut următoarele:
Motivarea în fapt este o condiție procedurală a emiterii actului administrativ, necesitatea acesteia fiind subliniată de doctrină și subînțeleasă de textele Constituției, fiind o obligație corelativă a autorităților administrației publice la unul din drepturile fundamentale, respectiv dreptul la informare prevăzut de art. 31 din Constituție.
În acest context, s-a apreciat că organul administrativ emitent al hotărârilor contestate nu a arătat în cuprinsul acestora considerente pentru care a fost schimbat din funcție viceprimarul și a fost ales un alt consilier local să îndeplinească această funcție, rezumându-se să indice doar temeiurile de drept ale hotărârii. Procedând în această manieră, Consiliul Local a încălcat obligația de motivare a actelor administrative adoptate.
În ce privește motivele de netemeinicie invocate de reclamantă privind îndeplinirea atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de viceprimar, instanța a reținut că aprecierea privind modalitatea în care au fost la îndeplinire revine organului administrativ și exced competenței instanței, făcând obiectul marjei de apreciere de care se bucură autoritățile publice.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat recurs pârâții Consiliul Local și criticând-o pentru nelegaliatate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul Consiliul Local a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea hotărârilor Consiliului Local nr. 28 și 29 din 31.10.2008.
Cu toate că instanța s-a pronunțat prin dispozitiv asupra ambelor capete de cerere, nu a motivat decât decizia de anulare a hotărârii nr. 28, fără să facă vorbire în considerente despre hotărârea nr. 29/31.10.2008 de alegere în funcția de viceprimar a pârâtului. Față de această împrejurare s-a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru cercetarea fondului și cu privire la capătul de cerere vizând anularea hotărârii nr. 29/31.10.2008 a Consiliului Local.
Referitor la hot. nr. 28/31.10.2008, s-a arătat că sentința recurată este netemeinică deoarece, în ceea ce privește convocarea și publicitatea ordinii de zi a Consiliului Local, obligațiile legale au fost respectate întrucât s-a făcut convocarea pentru ședința în care au fost adoptate hotărârile.
Astfel, s-a întocmit procesul-verbal nr. 6505/21.10.2008 de afișare a convocării Consiliului Local, acesta fiind și unul de afișare a ordinii de zi a respectivei ședințe. Acest act a fost întocmit în urma dispoziției Primarului nr. 1815 din aceeași dată, termenul inițial al ședinței, 27.10.2008, neputând fi respectat din cauza lipsei documentelor privind rectificarea bugetară pe care ar fi trebuit să le comunice Consiliul Județean.
S-a susținut că în realitate, reclamanta a avut cunoștință despre ședința din 31.10.2008, amânată în ultima zi a lunii pentru a se putea hotărî cu privire la rectificarea bugetară. A existat și raportul de avizare a comisiei de specialitate, dar președinte al comisiei de specialitate era chiar persoana vizată prin raport, așa încât acesta a fost semnat de altă persoană pentru președinte, fapt ce rezultă din observarea semnăturii și a semnului cu semnificația "pentru" ce o precede.
S-a arătat că esențial cu privire la aceste aspecte este faptul că legea nu prevede sancțiunea nulității absolute pentru situația încălcării obligațiilor privind convocarea, publicitatea și avizarea, iar nulitatea relativă ar putea interveni numai în situația în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Ori, conform legii, reclamanta nu putea lua parte nici la deliberări și nici la adoptarea hotărârii dat fiind interesul său personal și patrimonial și în conformitate cu art. 46 alin. (1) din 215/2001.
Considerentele privind nemotivarea în fapt a hotărârii - s-a argumentat că - nu sunt suficiente pentru a răspunde apărărilor făcute la instanța de fond deoarece, în legătură cu această chestiune, problema era a calificării deciziei Consiliului Local ca fiind una de eliberare sau de revocare din funcție a viceprimarului.
În acest sens s-a susținut că după modificarea 215/2001 și în conformitate cu 393/2004, actul administrativ prin care viceprimarul pierde această funcție poate fi fie unul de eliberare din funcție fie de revocare, nemaifiind necesară propunerea motivată a primarului sau a unei treimi din consilierii locali. Distincția între aceste acte este mai mult formală întrucât nu este nevoie de motivare, ambele instituții fiind cuprinse în termenul generic "schimbare din funcție" folosit în redactarea art. 57 alin. (4) din 215/2001 - art. 61 alin. (4) din 286/2006 de modificare și completare a 215/2001.
În concluzie, s-a susținut că propunerea de schimbare din funcție nu trebuie să fie motivată ceea ce conduce implicit la nemotivarea hotărârii de schimbare din funcție, fiind suficient votul consilierilor locali care, în speță, a fost dat cu unanimitate.
Instanța de fond nu a calificat însă hotărârea sub acest aspect, lăsând să se înțeleagă că hotărârea trebuie motivată și adăugând astfel la lege. Cum tot instanța reține că nu ar putea face obiectul cenzurii modalitățile în care și-a îndeplinit atribuțiile, cu alte cuvinte, nu ar putea face obiectul cenzurii temeinicia motivării în fapt, este evident că singurul argument rămâne cel privind respectarea dreptului la informare prevăzut în Constituție, însă acesta este respectat prin comunicarea hotărârii către reclamantă și prin posibilitatea pe care o are aceasta de a lua cunoștință despre celelalte documente în legătură cu hotărârile atacate. Dreptul la informare nu trebuie înțeles în sensul că actul administrativ trebuie să cuprindă motivele ce au stat la baza exprimării într-un anumit fel a votului pentru că nu trebuie explicată voința celor care constituie organul administrativ emitent Această problemă depinde de calificarea actului administrativ ca unul sancționator sau ca unul ce exprimă voința Consiliului Local fără să aibă caracterul sancțiunii la adresa părții pe care actul o vizează. Cum legea nu face această distincție, hotărârea atacată îndeplinește toate condițiile de legalitate.
În motivele de recurs formulate de pârâtul s-a reiterat susținerea privind nemotivarea soluției de anulare a Hotărârii nr. 29 care viza alegerea pârâtului in funcția de viceprimar.
Cu privire la Hotărârea nr. 28, s-a învederat că instanța de fond în mod greșit nu a reținut relevanța Raportului de avizare a proiectului de hotărâre privind schimbarea din funcție a viceprimarului.
S-a arătat că ședința de Consiliu din data de 31.10.2008, avea pe ordinea de zi rectificarea bugetară funcție de cifrele comunicate de Consiliul Județean. Deoarece consiliul local a fost înștiințat că sumele vor fi transmise pe data de 31.10.2008 s-a convocat Comisia de specialitate Economico - Financiară și Juridică din cadrul Consiliului Local pentru ziua de 31.10.2008 în vederea avizării acestui proiect. La întrunirea comisiei s-a solicitat de către un consilier local să fie analizat, respectiv avizat si proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcție a viceprimarului, proiect inițiat de acesta si semnat de alți 5 consilieri locali. Procesul - verbal de ședință al comisiei din data de 31.10.2008, arată ca s-au dezbătut ambele proiecte si au fost avizate favorabil urmând sa fie redactate în scris rapoartele de avizare. Din această comisie face parte și reclamanta în calitate de președintă de comisie, însă acesta a absentat de la lucrările comisiei. Recurentul, în calitate de secretar de comisie a preluat conducerea lucrărilor acestei comisii, deoarece proiectul de hotărâre privind rectificarea bugetară era de maximă importanță și trebuia adoptat prioritar. În aceste condiții sarcinile de secretar de comisie au fost preluate de un alt consilier, care a redactat personal procesul verbal de ședință al acestei comisii. ce a fost semnat de pârât pentru președintele de comisie și consilierul ce s-a ocupat cu redactarea acestuia, pentru secretar de comisie. Aceleași persoane în aceleași calități au semnat și rapoartele de avizare a celor două proiecte.
Ca urmare este netemeinică aprecierea instanței că Raportul de avizare a proiectului de schimbarea a viceprimarului fost făcut pro cauza. De asemenea, arătat că în condițiile în care există înscrisurile semnate si susținute de toți membrii comisiei prezenți la ședința de lucru, aprecierea instanței ca s-au încălcat dispozițiile art. 44 alin 1, din Legea 215/2001 republicată este nelegală.
S-a susținut și că în condițiile existentei unui proiect de hotărâre motivat, după ce în prealabil au avut loc deliberări în plenul ședinței pe marginea motivației acestui proiect, aprecierea instanței precum ca hotărârea de schimbare din funcție a viceprimarului nu a fost motivată în fapt, privând în acest sens pe reclamanta de dreptul constituțional la informare, este de asemenea neintemeiată.
Astfel s-a arătat că hotărârea a fost motivată și au fost susținute și probate motivele acestei hotărâri inclusiv prin probele administrate în instanță.
Într-o altă teză s-a susținut dreptul exclusiv al consiliul local avea de a aprecia activitatea și conduita viceprimarilor, numirea si schimbarea din funcție a acestora înscriindu-se în limitele puterii discreționare a consiliilor locale, instanța de judecată verificând doar dacă hotărârea a fost adoptată cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 57 alin 4 din Legea 215/2001 republicată.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului și în principal casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În recurs s-au depus la dosarul cauzei adresa nr. 117/05.09.2009 a Partidului Democrat Liberal D - biroul permanent județean și Hotărârea nr. 32/16.09.2009 a Consiliului Local.
Analizându-se recursurile formulate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă se reține că acestea sunt fondate însă numai cu privire la unele dintre motivele acestora.
În acest sens se constată că nu poate fi reținut ca fondat motivul de recurs de ordine publică ce pune în discuție faptul că acțiunea formulată în prezenta cauză ar fi rămas fără obiect ca urmare a adoptării de către Consiliului Local a Hotărârii nr. 32/16.09.2009 prin care s-a luat act de încetarea de drept a calității de consilier local a reclamantei, deoarece această împrejurare intervenită pe parcursul judecării recursului în prezenta cauză nu poate conduce la concluzia ce se susține prin motivul de recurs.
Astfel, este de principiu în dreptul procesual civil ce are aplicabilitate și în materia contenciosului administrativ ca drept procesual comun, că acțiunea se analizează în raport de starea de fapt existentă la momentul promovării acesteia, eventualele schimbări ale situației de fapt pe parcursul soluționării cauzei neputând avea influență asupra soluției ce se va pronunța asupra fondului cauzei decât ca excepție.
Mai mult, în speță, obiectul acțiunii, respectiv anularea hotărârilor nr. 28 și 29 din 31.10.2008 ale Consiliului Local, ceea ce pune în discuție legalitatea acestor acte administrative, anterioare Hotărârii nr. 32/16.09.2009 a Consiliului Local nu poate fi analizat în raport de această hotărâre ulterioară a consiliului local, deoarece cauzele de nulitate sau anulare a unui act nu pot fi decât anterioare sau concomitente acestuia iar nu ulterioare.
Nu va fi reținut ca fondat nici motivul de recurs privind necercetarea fondului cauzei de către prima instanță referitor la Hotărârea nr. 29/31.10.2008 emisă de Consiliul Local.
În acest sens Curtea reamintește că problema motivării hotărârii judecătorești nu este una cantitativă ci calitativă, esențial fiind ca instanța în cuprinsul hotărârii să arate motivele de fapt și de drept ce au format convingerea acesteia, precum și cele pentru care s-au înlăturat convingerile părților potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 cod procedură civilă.
Analizându-se în baza acestor premise hotărârea supusă controlului judiciar în prezenta cauză se reține că aceasta cuprinde motivele ce au condus instanța de fond la pronunțarea soluției adoptate și reflectate în dispozitivul sentinței.
Astfel, se constată că argumentele aduse de instanța de fond privind desfășurarea ședinței consiliului local cu nesocotirea dispozițiilor ce privesc convocarea consilierilor, încălcarea obligației de publicitate a ordinii de zi a ședinței consiliului local, precum și nemotivarea actelor administrative supuse controlului judecătoresc sunt comune ambelor hotărâri ale consiliului local analizate în cauză.
Or, nimic nu oprește instanța ca să analizeze legalitatea mai multor acte administrative printr-un considerent comun, în condițiile în care actele supuse analizei au fost adoptate în condiții similare.
Însă cu privire la argumentele aduse prin motivele de recurs cu privire la fondul cauzei se va reține temeinicia acestora avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 39 alin. 3 și 4 din Legea 215/2001, convocare consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale cu cel puțin 5 zile înaintea ședințelor ordinale. În caz de maximă urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, convocarea consiliului local se poate face deîndată.
În speță, din probatoriul administrat în cauză se reține că prin dispoziția nr. 1782/17.10.2008 a primarului comunei s-a convocat Consiliul Local în ședință ordinară, în data de 27.10.2008, orele 10,00, având pe ordinea de zi la primul punct, proiectul de hotărâre privind rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli al comunei, județul D, pe anul 2008 iar la punctul doi diverse.
Ulterior, la data de 29.10.2008, din dispoziția nr. 1815 din aceeași dată a fost convocat consiliul local pentru data de 31.10.2008, orele 10,00, cu aceeași ordine de zi ca și cea menționată pentru data de 27.10.2008, în cuprinsul aceste dispoziții făcându-se mențiunea că aceasta modifică dispoziția de convocare a consiliului local anterioară.
Împrejurările mai sus reținute din probatoriul administrat confirmă apărările pârâtului Consiliul Local în sensul că termenul inițial al ședinței, 27.10.2008, nu a putut fi respectat din cauza lipsei documentelor privind rectificarea bugetară ce urmau să fie comunicate de consiliul județean.
Această împrejurare, respectiv rectificarea bugetară, poate fi asimilată unei situații de maximă urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei în sensul alin. 4 al art. 39 din Legea 215/2001.
Mai mult, chiar dacă s-ar reține că termenul de 5 zile prevăzut de alin. 3 al art. 39 din Legea 215/2001 nu a fost respectat, această împrejurare nu poate atrage anularea hotărârilor adoptate în ședința Consiliului Local din 31.10.2008, deoarece este evident că despre această ședință consilierii locali au fost încunoștințați fapt dovedit prin procesul verbal al ședinței consiliului local din această dată precum și cu procesul verbal de constatare a votului pentru alegerea viceprimarului în care se consemnează prezența a 12 consilieri locali din totalul de 13, singurul consilier care a lipsit de la ședință fiind reclamanta.
Astfel nu se poate reține o vătămare a dreptului la informare al consilierilor locali cu privire la ordinea de zi a ședinței la care aceștia au participat și și-au exprimat votul fără a avea vreo obiecțiune cu privire la ordinea de zi precum și cu privire la problematica dezbătută în cadrul ședinței.
De asemenea, în contextul probator mai sus arătat nu se poate reține că s-ar fi produs reclamantei vreo vătămare prin încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. 6 din Legea 215/2001, ce reglementează dreptul la informare al cetățenilor unității administrativ teritoriale asupra ordinii de zi a ședinței consiliului local, deoarece nu se poate argumenta logic faptul că dacă dreptul cetățenilor unității administrativ teritoriale la informare asupra ordinii de zi a ședinței consiliului local ar fi fost respectat, rezultatul votului consilierilor locali exprimat în ședința din 31.10.2008 ar fi fost altul sau favorabil reclamantei.
Nu se poate reține nici că încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. 3 și 6 din Legea 215/2001 ar atrage nulitatea absolută a hotărârilor consiliului local adoptate în aceste condiții deoarece este evident că normele analizate nu au fost edictate în vederea apărării unui interes general ci în vederea apărării unor interese particulare, respectiv dreptul consilierilor locali la informare sau dreptul cetățenilor comunității locale priviți individual sau în diverse forme de asociere de a lua cunoștință de măsurile ce urmează a se adopta de consiliul local.
Pe de altă parte, în speță, nulitatea relativă invocată este una virtuală, neprevăzută expres de textul legal analizat, astfel că reclamanta, care invocă această nulitate era ținută să facă dovada vătămării drepturilor sale prin încălcarea dispozițiilor legale analizate, dovadă care în speță nu a fost făcută în condițiile în care schimbarea din funcția de viceprimar a reclamantei și alegerea unui nou viceprimar nu poate fi analizată ca o consecință directă a încălcării acestor dispoziții legale.
Dintr-un alt punct de vedere se reține că potrivit art. 18 alin. 4 din Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, mandatul de viceprimar poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție în condițiile Legii nr. 215/2001 republicată.
Art. 69 alin. 1 lit. d din Legea 393/2004 arată că sancțiunea ce se poate aplica viceprimarului cu procedura prevăzută de această dispoziție legală, pentru abateri grave și repetate în exercitarea mandatului, este aceea a eliberării din funcție.
Pe de altă parte art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001 reglementează schimbarea din funcție a viceprimarului, care se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție.
În consecință, pentru încetarea înainte de termen a mandatului de viceprimar legea reglementează două modalități, eliberarea din funcție, ce constituie o sancțiune, și revocarea (schimbarea) din funcție, ce constituie un act unilateral de voință al consiliului local, adoptat în forma prescrisă de art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001, constituind o aplicație a principiului simetriei actului juridic raportat la modalitatea de alegere a viceprimarului prevăzută de art. 57 alin. 3 din Legea 215/2001.
În speță, prin raportul la proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcție a viceprimarului și procesul verbal al ședinței consiliului local rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru revocarea (schimbarea) din funcție a viceprimarului prevăzute de art. 57 alin. 4 din Legea 215/2001, respectiv proiectul de hotărâre a fost propus de 6 consilieri din totalul de 13 consilieri iar propunerea de revocare din funcție a viceprimarului a întrunit un număr de 12 voturi.
Nu pot fi reținute nici cele prezentate de instanța de fond cu privire la nemotivarea în fapt celor două hotărâri supuse controlului judecătoresc, deoarece dată fiind natura hotărârii de numire sau revocare din funcție a viceprimarului mai sus analizată în raport de dispozițiile art. 57 alin. 3 și 4 din Legea 215/2001, aceste hotărâri se înscriu în dreptul discreționar al consiliului local de a numi sau revoca viceprimarul în condițiile și cu majoritatea prevăzută de lege, fără ca acest aspect să poată fi cenzurat de instanța de judecată.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat în cauză de pârâții Consiliul Local și și a se modifica sentința în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Consiliul Local și, împotriva sentinței numărul 608 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie
