Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3973/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3973
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL CRAIOVA, împotriva sentinței nr.726 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata reclamantă, lipsind recurentul pârât PENITENCIARUL CRAIOVA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimata reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Solicită respingerea recursului formulat de pârât, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 726 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a fost admisă cererea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul PENITENCIARUL CRAIOVA și s-a dispus anularea deciziei nr. 112/13.10.2008, emisă de Directorul Penitenciarului Craiova din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
rin decizia nr. 112 din 13.10.2008 a Directorului Penitenciarului Craiova din a fost sancționată cu "mustrare scrisă" comisarul de penitenciar, medic specialist medicină de familie, în temeiul art. 62 lit. a din 293/2004.
Sancțiunea a fost aplicată pentru că în data de 24.07.2008 în jurul orei 10.30, la Cabinetul medical de infirmerie, medicul i-a adresat expresii jignitoare asistentului medical pe fondul lipsei la acea oră a medicamentelor necesare consultării, precum și a altor discuții anterioare între cei doi.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin decizia contestată a fost sancționată cu mustrare scrisă, deoarece în ziua de 24 iulie 2008 ar fi adresat expresii jignitoare asistentului medical, ceea ce însă nu corespunde adevărului.
Arată că, de fapt, reclamanta a sesizat comisia de disciplină la data de 27 august 2008 cu privire la nerespectarea obligațiilor de serviciu de către asistentul medical.
Potrivit art. 18 alin. 1 lit. a din Ordinul 2856/C din 29.08.2004 al ministrului justiției prin care a fost aprobat Regulamentul ce reglementează activitatea comisiilor de disciplină, comisia cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată. Ori în speță sancționând-o pe reclamantă, comisia și-a depășit limitele învestirii sale prevăzute de textul legal menționat.
Analizând legalitatea actului administrativ contestat, respectiv conformitatea acestuia cu actele normative cu forță juridică superioară, instanța reține că emiterea acestuia nu s-a conformat dispozițiilor art. 18 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiției, dispoziții potrivit cărora Comisia de Disciplină cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată.
Prin urmare, Comisia de Disciplină nu este competentă să facă cercetări și nu se poate dispune sancționarea unei persoane în urma efectuării acestor cercetări, dacă nu a fost investită cu soluționarea unei cereri, definită de actul normativ sus menționat "sesizare".
În cuprinsul Ordinului nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiției se face trimitere în repetate rânduri la noțiunea de "sesizare", respectiv la art. 22 stabilind că "sesizarea se poate face în termen de .", iar art. 23 alin.1 stabilește că "la primirea sesizării comisia de disciplină .".
Prin urmare, sesizarea Comisiei de Disciplină cu săvârșirea unei fapte de natură a atrage răspunderea disciplinară este o condiție fără de care o persoană, chiar vinovată de săvârșirea unei anumite fapte, nu poate fi cercetată și sancționată.
Verificând dacă în ceea ce privește presupusa faptă săvârșită de reclamantă există o asemenea sesizare, instanța reține că, din actele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat nu rezultă că organul abilitat cu cercetarea abaterilor disciplinare ar fi fost investit cu o astfel de cerere. De altfel nici pârâta în cuprinsul întâmpinării nu arată că ar exista o astfel de sesizare.
În acest context, reținând că nu s-a formulat o sesizare în sensul art. 18 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiției pentru fapta presupus săvârșită de reclamantă, aceasta fiind sancționată prin decizia contestată în lipsa investirii Comisiei de Disciplină, instanța apreciază că Decizia nr. 112/13.10.2008 a Directorului Penitenciarului Craiova din este nelegală, aducând reclamantei o vătămare a drepturilor sale profesionale, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia.
Din aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 1 alin. 1 din 554/2004 tribunalul va admite cererea și va dispune anularea deciziei contestate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
S-a susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită a legii în sensul că a aplicat regulile referitoare la învestirea instanței de judecată la organele cu activitate jurisdicțională. Astfel, instanța de judecată este ținută a se pronunța numai cu privire la cererea de investire, pe când organele cu activitate jurisdicțională - comisia de disciplină - cercetează abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată sub toate aspectele.
Totodată, s-a arătat că pe parcursul cercetărilor comisia de disciplină, a reținut și vinovăția reclamantei și că la individualizarea sancțiunii disciplinare pentru fiecare funcționar public cu statut special participant la abaterea disciplinară, a ținut cont de existența cumulativă a elementelor esențiale ale răspunderii disciplinare, pronunțând o decizie cu aplicarea prevederilor legale.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
În cuprinsul întâmpinării, s-a susținut că prin referatul întocmit comisia de disciplină și-a depășit limitele investirii, mai precis a cercetat o faptă și a stabilit o sancțiune disciplinară, fără ca inițial să fi fost sesizată cu privire la o faptă socialmente periculoasă, săvârșită de intimata-reclamantă.
De asemenea, s-a susținut că intimata-reclamantă nu a avut posibilitatea să formuleze vreo apărare în fața comisiei de disciplină, întrucât nu a avut nici cel mai mic indiciu că ar fi fost persoana cercetată.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate și care vor fi expuse în continuare:
Soluția adoptată de către instanța de fond, se întemeiază, în esență, pe constatarea nelegalității Deciziei nr. 112/13.10.2008 a Directorului Penitenciarului Craiova din P, motivată de inexistența unei sesizări cu privire la fapta funcționarului public cu statut special, și prin urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 18 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiției.
În opinia instanței de fond, sesizarea prevăzută de art. 18 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiției, trebuie să se refere în mod necesar la un funcționar public cu statut special determinat, adică să indice în mod precis persoana care s-ar face vinovată de săvârșirea unei abateri disciplinare, în absența unui astfel de conținut, neputându-se discuta despre sesizare.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiției Comisia de disciplină poate fi sesizată de:
a) conducătorul unității;
b) conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată;
c) orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public.
(2) Sesizarea trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, domiciliul și, după caz, locul de muncă și funcția deținută de persoana care a formulat sesizarea;
b) numele, prenumele și, dacă este posibil, compartimentul în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată;
c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;
d) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
e) data și semnătura.
(3) Sesizarea se formulează în scris și este însoțită, atunci când este posibil, de înscrisurile care o susțin.
(4) Sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de 60 de zile de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.
Curtea apreciază, în acord cu dispozițiile art. 22 din actul normativ susmenționat, că noțiunea de sesizare se referă la înscrisul semnat, emanând de la o persoană, prin care se aduce la cunoștința organelor abilitate o stare de fapt, iar atunci când este posibil și persoana sau persoanele presupuse a fi autorul sau autorii faptei, precum și dovezile pe care se sprijină aceasta.
Faptul că această interpretare este corectă, rezultă și din dispozițiile art. 23 privind clasarea unde se arată că "În cazul în care comisia de disciplină constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. a), c) și e) sau alin. (4), sesizarea este clasată."
În realitate, sesizarea constituie singurul mod prin care poate fi investită Comisia de Disciplină, ceea ce înseamnă că legiuitorul a dorit să excludă posibilitatea autoinvestirii Comisiei de Disciplină prin modalitatea "din oficiu" sau prin anonime.
O altă interpretare, ar conduce la concluzia, inacceptabilă, că persoana care participă la o faptă ce ar putea fi calificată ca abatere disciplinară, dacă a sesizat Comisia de disciplină, susținând că vinovăția aparține celuilalt ori celorlalți participanți, nu mai poate fi subiect al cercetării disciplinare.
În mod cert, comisia de disciplină a fost sesizată de către intimata-reclamantă, această sesizare constituind temeiul cercetării disciplinare a faptei asistentului medical, îndreptată împotriva intimatei-reclamante.
Ca atare, în cauză a existat sesizare, astfel că soluția adoptată de către instanța de fond, care a admis contestația în baza unei excepții, respectiv cea a lipsei sesizării, apare ca fiind greșită, astfel că, sentința va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe care va proceda la analizarea pe fond a contestației.
În rejudecare se vor verifica susținerile intimatei-reclamante, referitoare la respectarea procedurii de desfășurare a cercetării disciplinare, prin prisma încunoștințării sale și a respectării dreptului la apărare.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL CRAIOVA, împotriva sentinței nr.726 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond
Tehnored. -
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
