Anulare act administrativ fiscal. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 407/CA
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentele: Direcția Generală Finanțelor Publice Județului I, Direcția Generală Finanțelor Publice Județului B, în contradictoriu cu intimata SC " HOUSE " SRL I, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 401/CA/18.03.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 septembrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 septembrie 2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 401/CA/ din 18 martie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta "Computer House" SRL I în contradictoriu cu pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și a dispus anularea deciziei nr. 229 din 28 iunie 2007, obligând pe I la rambursarea sumei de 166.785 lei reprezentând
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 229 din 28 iunie 2007, emisă de intimată s-a respins contestația formulată de reclamantă, în condițiile în care această sumă a fost înregistrată în contul 4428, fără a fi dedusă, reclamanta exercitându-și dreptul de deducere în luna februarie 2006, când a fost achitată a doua din factura nr. -/16.04.2001, conform actului adițional nr.01 la contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 620 din 6 aprilie 2001.
S-a mai reținut că, potrivit actului adițional nr. 722 din 25.04.2001 și a încheierii de autentificare nr. 2415/21.06.2001, Computer House SRL aduce ca aport la capitalul social al SC SA spațiul cu destinația de hală industrială, compus din construcție și teren, și că la data efectuării celor două operațiuni economice, respectiv luna iunie 2001, TVA trebuia înregistrată conform dispozițiilor OUG nr. 17/2000, act normativ potrivit căruia aportul la capitalul social se încadrează în categoria operațiunilor scutite de TVA, fără drept de deducere, apreciindu-se că actul adițional nr. 1 la contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 620 din 6.04.2001 este inopozabil față de terți, având putere doar între părțile contractante.
Prima instanță a mai apreciat că dreptul de deducere a TVA nu este condiționat în nici o dispoziție legală de destinația pe care o acordă societatea bunului achiziționat, ori dacă este utilizat în folosul său sau al altuia și că, în aceste condiții, reclamanta are drept de deducere a întregului TVA pentru bunul cumpărat de la SC Construcții SA, în baza facturii nr. - din 7 iunie 2001, drept pe care îl poate exercita în momentul plății și că faptul ulterior, de a aduce bunul ca aport social într-o altă societate, nu este în măsură a afecta dreptul de deducere, cele două operațiuni fiind distincte și independente din punct de vedere financiar și fiscal.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a apreciat că operațiunea este scutită de plata TVA, neacordarea dreptului de deducere fiind motivată de faptul că bunul achiziționat a fost transferat către SA și că dreptul de deducere se determină în raport cu participarea bunurilor și serviciilor achiziționate, convenția părților neputând avea nici o valoare juridică asupra obligațiilor izvorâte direct din lege, cum este cazul celor referitoare la plata taxei pe valoare adăugată.
Intimata a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, și având în vedere că art. 3041Cod procedură civilă permite instanței de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că cererile pârâtelor sunt întemeiate, sens în care reține următoarele:
Deși, prin cererea introductivă, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe Direcția Generală a Finanțelor Publice I, ulterior ea a precizat să înțelege să se judece și cu Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului
Chiar dacă reclamanta nu a precizat în mod explicit dacă cererea de anulare a deciziei nr. 229 din 28 iunie 2007 fost formulată doar în contradictoriu cu I, ori în contradictor cu B, sau în contradictoriu cu ambele pârâte, prima instanță era obligată să soluționeze cererea în raport cu ambele structuri administrative chemate în judecată.
Faptul că I și B fac parte din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu are nici o relevanță juridică, din moment ce ele au competențe și responsabilități diferite, menționarea autorității administrative cu personalitate juridică, respectiv a, nefiind de natură să angajeze răspunderea acesteia din urmă pentru structurile sale teritoriale și nici răspunderea I pentru actele emise de B, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste unități au emis acte administrativ -fiscale ce au dat naștere la raporturi obligaționale diferite în raport cu reclamanta.
Astfel, în condițiile în care s-a dovedit că raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală au fost emise de structurile I, decizia de soluționare a contestației a fost emisă de B, cele două structuri administrative având drept urmare responsabilități proprii, distincte, pentru legalitatea actelor emise, în limita competențelor acordate fără posibilitatea vreunei confuzii între ele.
Întrucât decizia a cărei anulare se solicită prin acțiune a fost emisă de B, față de care acțiunea nu a fost soluționată de prima instanță, nu există suport pentru a se obliga I să ramburseze în sumă de 166.785 lei, cu atât mai mult cu cât nu s-a stabilit cu exactitate dacă reclamanta a contestat toate actele administrativ fiscale emise în baza raportului de inspecție și dacă s-a solicitat de către reclamantă anularea acestora, în procedura consacrată de art. 218(2) Cod procedură fiscală, anularea deciziei de soluționare a contestației nesemnificând, de drept, anularea tuturor actelor administrativ -fiscale premergătoare, acte prin care obligația fiscală a fost în mod efectiv stabilită.
Ca atare, constatând că s-a făcut confuzie între diferite structuri administrative de control, că sentința atacată nu s-a dat în contradictoriu cu toate structurile administrative chemate în judecată, că nu s-au cercetat eventualele implicații decurgând din neatacarea în instanță a actelor administrativ -fiscale prin care obligația fiscală a fost stabilită și că actul a cărui anulare s-a dispus a fost emis de o altă structură administrativă decât cea menționată în dispozitivul hotărârii, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtelor, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va cere reclamantei să precizeze care sunt suportul și finalitatea chemării în judecată pentru fiecare pârâtă în parte, care sunt în mod explicit actele administrativ -fiscale pe care înțelege să le conteste în mod distinct pentru fiecare dintre pârâte, și se va verifica dacă cererea reclamantei, astfel cum era ea formulată la data sesizării instanței, răspunde exigențelor art. 205 alin. 3 Cod procedură fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererile de recurs introduse de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, împotriva sentinței civile nr. 401/CA/ din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTGOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.09.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
