Contestație act administrativ fiscal. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 405/CA
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice I, cu sediul în I, str. -, nr.26, județul I, pe intimata - recurentă Direcția Generală Finanțelor Publice B, cu sediul în B,--3, județul B, și pe intimata SC " CONSTRUCȚII " SA I, cu sediul în I,-, județul I, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal ( decizia nr.228/28.06.2007), recursuri împotriva sentinței nr.402/CA din 18.03.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 septembrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 septembrie 2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 402/CA/ din 18 martie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta " Construcții" SA I în contradictor cu pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și a dispus anularea deciziei nr. 228 din 28 iunie 2007, emisă de, obligând pe intimată la rambursarea sumei de 204.032 lei reprezentând TVA.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, precum și pe Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pentru anularea deciziei nr.228 din 28 iunie 2007, și pe Direcția Generală a Finanțelor Publice I pentru rambursarea TVA, în sumă de 204.032 lei, întrucât, în urma verificărilor efectuate, organele de inspecție fiscală au apreciat în mod greșit asupra înregistrării sumei de 173.386 lei în contul TVA neexigibilă, contestându-se totodată plata sumelor stabilite cu titlu de dobânzi și penalități.
Prima instanță a reținut de asemenea că faptul că actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr.620 din 5.04.2001, încheiat de SC Construcții SA I cu SC House SRL I, nu este autentificat și nici înregistrat la registratura societății nu impietează asupra valabilității acestuia, întrucât nici un organ al statului nu poate considera nul un contract, atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă în acest sens, considerând actul neautentificat ca fiind opozabil organelor de inspecție fiscală, din moment ce este înregistrat în contabilitatea reclamantei.
Apreciind că reclamanta a procedat în mod corect la calcularea TVA aferentă ratelor lunare scadente, în perioada iunie 2001 - iunie 2006, și că nu se justifică calcularea de dobânzi și penalități atâta timp cât nici debitul principal nu există, instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea de anulare a deciziei nr.228 din 28 iunie 2007 și de obligare a I la rambursarea TVA în sumă de 204.032 lei.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a apreciat că, prin acordul lor de voință, părțile pot deroga de la forma solemnă a unor contracte, că reclamanta nu avea obligația să înregistreze în contabilitate veniturile și cheltuielile aferente vânzării din luna iunie 2001, în chiar momentul realizării transferului dreptului de proprietate, și că ea nu s-a pronunțat asupra legalității deciziei de impunere nr.23485 din 16.10.2006.
Intimata a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, și având în vedere că art. 3041Cod procedură civilă permite instanței de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că cererile pârâtelor sunt întemeiate, sens în care reține următoarele:
Deși, prin cererea introductivă, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe Direcția Generală a Finanțelor Publice I, ulterior ea a precizat că înțelege să se judece și cu Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului
Chiar dacă reclamanta nu a precizat în mod explicit dacă cererea de anulare a decizieinr. 228 din 28 iunie 2007 fost formulată doar în contradictor cu I, ori în contradictor cu B, sau în contradictor cu ambele pârâte, prima instanță era obligată să soluționeze cererea în raport cu ambele structuri administrative chemate în judecată.
Faptul că I și B fac parte din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu are nici o relevanță juridică, din moment ce ele au competențe și responsabilități diferite, menționarea autorității administrative cu personalitate juridică, respectiv a, nefiind de natură să angajeze răspunderea acesteia din urmă pentru structurile sale teritoriale și nici răspunderea I pentru actele emise de B, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste unități au emis acte administrativ -fiscale ce au dat naștere la raporturi obligaționale diferite, în raport cu reclamanta.
Astfel, în condițiile în care s-a dovedit că raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală au fost emise de structurile I, decizia de soluționare a contestației a fost emisă de B, cele două structuri administrative având, drept urmare, responsabilități proprii, distincte, pentru legalitatea actelor emise, în limita competențelor acordate, fără posibilitatea vreunei confuziuni între ele.
Întrucât decizia a cărei anulare se solicită prin acțiune a fost emisă de B, față de care acțiunea nu a fost soluționată de prima instanță, nu exista suport pentru a se obliga I să ramburseze TVA în sumă de 204.532 lei, cu atât mai mult cu cât nu s-a stabilit cu exactitate dacă reclamanta a contestat toate actele administrativ fiscale emise în baza raportului de inspecție și dacă s-a solicitat de către reclamantă anularea acestora, în procedura consacrată de art. 218(2) Cod procedură fiscală, anularea deciziei de soluționare a contestației nesemnificând, de drept, anularea tuturor actelor administrativ-fiscale premergătoare, acte prin care obligația fiscală a fost în mod efectiv stabilită.
Ca atare, constatând că s-a făcut confuzie între diferitele structuri administrative de control, că sentința atacată nu s-a dat în contradictor cu toate structurile administrative chemate în judecată, că nu s-au cercetat eventualele implicații decurgând din neatacarea în instanță a actelor administrativ-fiscale prin care obligația fiscală a fost stabilită și că actul a cărui anulare s-a dispus a fost emis de o altă structură administrativă decât cea menționată în dispozitivul hotărârii, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtelor, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va cere reclamantei să precizeze care sunt suportul și finalitatea chemării în judecată pentru fiecare pârâtă în parte, care sunt în mod explicit actele administrativ-fiscale pe care înțelege să le conteste, în mod distinct pentru fiecare dintre pârâte, și se va verifica dacă cererea reclamantei, astfel cum era ea formulată la data sesizării instanței, răspunde exigențelor art. 205 alin. 3 Cod procedură fiscală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite cererile de recurs introduse de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, împotriva sentinței civile nr. 402/CA/ din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
26.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
