Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4614/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4614
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.840 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SRL și COMUNALĂ NR.1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat lipsind intimatele pârâte SC SRL și COMUNALĂ NR.1.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant arată că semnătura de pe confirmarea AR nu aparține reclamantului, decizia nr.8552 din 21 aprilie 2008 nefiind deci comunicată acestuia solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.840 din 16 aprilie 2009a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul COMUNALĂ NR. 1
S-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții SC SRL și COMUNALĂ NR 1.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din analiza excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de COMUNALĂ NR. 1 C, instanța a apăreciat că potrivit art. 11 alin.1 lit. a din 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Prin decizia nr. 8552 din 21.04.2008, a fost soluționată contestația formulată de către reclamant, contestație efectuată ca procedură prealabilă în prezenta cauză, decizia fiind comunicată reclamantului la data de 23.04.2008, conform ștampilei aplicate de Poșta Română pe recipisa de comunicare. Prin urmare, termenul de 6 luni de introducere a cererii de chemare în judecată ce are ca obiect anularea actului administrativ fiscal a început să curgă la data de 23.04.2008, data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă și s-a împlinit la data de 23.10.2008. Înregistrarea cererii de chemare în judecată la data de 12.11.2008 s-a făcut după expirarea termenului de prescripție de 6 luni, iar în cauză nu au fost invocate motive de suspendare sau întrerupere a acestuia.
În acest context, instanța a apreciat că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică.
Într-un prim motiv de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția dreptului la acțiune întrucât termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă a trecut.
Recurentul precizează că semnătura aflată pe recipisa confirmării de primire depusă de reprezentantul în ședința publică din 16 aprilie 2009, nu îi aparține, nefiind a destinatarului care a primit înscrisul.
A solicitat recurentul verificarea de scripte prevăzută de art.177 CPC în situația în care instanța apreciază recipisa ca fiind înscris sub semnătură privată, pentru a putea constata că semnătura nu îi aparține, pentru a face dovada că decizia la care se face trimitere nu i-a fost comunicată la data de 23 aprilie 2008.
Recurentul a solicitat, ca în situația în care instanța apreciază recipisa ca fiind act autentic sau un act de procedură în sensul art.100 CPC, ca în raport de dispozițiile art.180 CPC să se constate că semnătura sa pe acel înscris precum și mențiunea că a fost destinatarul ce a primit acel înscris și să se realizeze procedura prevăzută de art.180-183 CPC.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea este nelegală în ceea ce privește practica Tribunalului Dolj, cu privire la realitatea scrierii, semnătura pe recipisă precum și comunicarea actului administrativ.
În final, recurentul învederează faptul că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.11 din Lg.554/2004 în condițiile în care punctul 2 al acestui articol permite ca termenul de 6 luni să fie depășit în cazul în care există motive temeinice.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
În recurs, s-au depus următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat la nr.228 din 22 ianuarie 2004 la BNP -C, contract de vânzare-cumpărare autentificat la nr.2036 din 23 decembrie 2005 la BNP -M C, act adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.824 din 30 iunie 2009 la BNP -
Examinând recursul potrivit art.304CPC dar și potrivit art.3041CPC, Curtea reține:
Instanța de fond a respins cererea reclamantului având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, apreciind că dreptul la acțiune s-a prescris, întrucât comunicarea deciziei prin care i s-a respins contestația efectuată ca procedură prealabilă s-a făcut la data de 23 aprilie 2008, conform ștampilei aplicate de Poșta Română, iar cererea de chemare în judecată s-a făcut la 12 2008, adică după expirarea termenului prevăzut de art.11 alin.1, lit.a din Lg.554/2004.
Actul administrativ fiscal a fost comunicat reclamantului în conformitate cu dispozițiile art.42 alin.2, lit.c din OG 92/2003, respectiv prin poștă, la domiciliu fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Dispozițiile Codului d e procedură fiscală se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă privind comunicarea citațiilor, cererilor și a actelor de procedură.
Ori, potrivit art.92 alin.3, lit.c CPC, comunicarea citațiilor, cererilor și a actelor de procedură se face prin înmânarea respectivelor acte personal titularului sau unei alte persoane legitimate, având același domiciliu sau reședință.
Susținerea recurentului în sensul că nu îi aparține semnătura de pe recipisă și că nu a fost destinatarul care a primit actul, nu poate fi primită deoarece Codul d e procedură civilă nu prevede în mod expres și imperativ că înmânarea actelor de procedură să se facă doar titularului acestuia, ci chiar reglementează în art.92 situațiile ce pot apărea la înmânarea actului de procedură precum și persoanele ce pot primi aceste acte.
De altfel, Curtea constată că reclamantul nu a semnat nici atunci când i-a fost comunicată decizia nr.1861/2008 privind răspunderea în solidar, însă această decizie a fost contestată în termen la DGFP.
Mai mult, instanța de fond a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune iar reclamantul nu a făcut nicio probă prin care să dovedească întreruperea sau suspendarea termenului de prescripție.
Cu privire la verificarea de scripte și procedura falsului, Curtea apreciază că instanța de recurs poate folosi aceste proceduri numai în cazul înscrisurilor care nu au fost înfățișate la judecata în primă instanță, fiind depuse direct în recurs.
La instanța de recurs nu se va putea recurge la verificarea de scripte sau la procedura falsului a înscrisurilor depuse la judecata în prima instanță și necontestate în fața acesteia de cel căruia i-au fost opuse, deoarece este vorba de o recunoaștere asupra căreia nu se mai poate reveni.
În consecință, apreciind că în mod corect instanța de fond a constatat excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea, în temeiul art.312 CPC va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.840 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehnored.
16 decembrie 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Robert Emanoil Condurat, Laura
