Anulare act administrativ fiscal. Decizia 477/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 477/
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanta Cabinet de Avocat " " în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, având ca obiect anulare act administrativ - fond după casare (decizia nr. 613/ din 15 octombrie 2007 Curții de APEL IAȘI ).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 noiembrie 2008.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la nr. 119/c/08.11.2004 reclamantul Cabinetul de avocatură, cu sediul în C,-, jud. C, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Fiscală a Municipiului V, anularea raportului de inspecție fiscală nr. 16043/29.03.2004, a deciziilor de impunere emise pentru anii 2000, 2001, 2002 și a deciziei nr. 36/28.09.2004.
În motivarea cererii s-a arătat că organele fiscale nu au stabilit corect obligațiile fiscale.
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 21/C/11.04.2005, a respins acțiunea, precum și cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate.
Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr186//24.10.2005, a admis recursul introdus de reclamantul Cabinetul de avocatură împotriva sentinței civile nr. 21/C/11.04.2005 a Tribunalului Vaslui, sentință pa care a casat-o, și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instață.
2. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la nr. 107/C/02.12.2005.
La data de 16.01.2006, reclamantul și-a modificat și completat acțiunea,în sensul că a solicitat instanței:
- anularea deciziilor nr. 36/28.09.2004 și nr. 19/23.05.2005, emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V;
- anularea parțială a raportului de inspecție fiscală nr. 16043/29.03.2004 și a deciziilor de impunere anuală pentru anii 2000, 2001, 2002 și 2003, cu anexele nota de calcul și dispoziția de măsuri aferentă;
- anularea totală a rapoartelor de inspecție fiscală, deciziilor de impunere, dispozițiilor de măsuri și a deciziilor de impunere și a dispozițiilor de măsuri completate cu numerele de înregistrare 8559/16.03.2005 și nr. 16952/17.05.2005;
- stabilirea cuantumului impozitului global aferent anilor 2000, 2001, 2002 și 2003 ca fiind zero lei;
- constatarea nelegalității obligării la plata sumei de 4504 lei cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate și a accesoriilor;
- compensarea obligațiilor fiscale de plată cu cele de restituit;
- obligarea la restituirea sumei rezultate ca diferență rămasă după compensare din suma totală achitată de 12007 lei în baza Convenției nr. 440/31.03.2005 și a graficului de eșalonare aferent;
- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de despăgubiri materiale și morale pentru nerespectarea secretului fiscal și a obligațiilor incidente;
- obligarea pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Fiscală a Municipiului V, în solidar, la plata de daune pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu.
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 21/CA/27.02.2006, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 1099/18.05.2006 Curtea de Apel București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vaslui.
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3263/04.10.2006, a stabilit că instanța competentă să judece cauza este Tribunalul Vaslui.
3. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la nr. 3814/89/02.11.2006.
Prin sentința civilă nr. 141//28.05.2007, Tribunalul Vasluia disjuns capătul de cerere privind daunele morale, a admis contestația formulată împotriva deciziei de impunere, a dispoziției nr. 8559/13.03.2005, a raportului de inspecție fiscală din 16.03.2005 și a deciziei de impunere nr. 16952/17.05.2005, acte pe care le-a desființat pentru diferența de impozit și obligațiile accesorii calculate pentru neînregistrarea veniturilor rezultate din vânzarea imobilului din, municipiul
Tribunalul a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 36/28.09.2004, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în luna martie 2004, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Vae mis raportul de inspecție fiscală - procesul-verbal de control nr. 16/43 din 30.03.2004, decizie de impunere pe anii 2000, 2001, 2002, 2003, notă de calcul aferentă fiecărui an și planul de măsuri, împotriva cărora s-a formulat contestație, ce a fost soluționată prin decizia nr. 36 din 29.09.2004, act a cărui anulare s-a solicitat prin acțiunea depusă la data de 04.11.2004.
S-a mai reținut că, în luna martie 2005, s-a completat controlul anterior și s-au emis decizia de impunere nr. 8559 din 16.03.2005 și dispoziția nr. 8559 din 16.03.2005, împotriva cărora contribuabilul a făcut plângere la data de 03.05.2005, că, în luna mai 2005, s-a emis decizia de impunere nr. 16952/17.05.2005, prin care se fac unele rectificări formale, că împotriva actelor administrative fiscale menționate s-a făcut plângere prealabilă, precum și o acțiune în contencios administrativ, la data de 24.06.2005, completată în decembrie 2005 și 2006, conform art. 132 din Codul d e procedură civilă, solicitându-se anularea deciziei nr. 56/28.09.2004, a deciziilor de impunere anuală din perioada 2000-2003 și a raportului de inspecție fiscală din 29.03.2004, pentru motive formale și de fond, și acordarea de daune morale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, prima instanță, reținând că el necesită administrarea de probe și că acest fapt ar duce la întârzierea soluționării cauzei, a făcut aplicațiunea art. 165 din Codul d e procedură civilă, disjungând acest capăt de cerere pentru a-l judeca separat.
Cu privire la nulitățile actelor contestate, prima instanță a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, reținând că însăși organele fiscale le-au recunoscut și au încercat să le asaneze în cea mai mare parte prin decizia nr. 16952 din 17.05.2005, fiind considerată importantă semnalarea de fond că în veniturile anului 2002, provenind din onorarii avocat, s-a luat în calcul și contravaloarea spațiului vândut, concluzionându-se că în mod incorect s-a stabilit impozitul cuvenit pe anul respectiv, raportat la împrejurarea că activitatea cabinetului de avocatură nu a încetat, ci doar a fost transferată într-o altă localitate, unde și-a achiziționat sediul corespunzător.
Referitor la decizia nr. 36 din 8.09.2004 a Biroului de contestații Direcția Generală a Finanțelor Publice V, s-a reținut că aceasta nu a făcut obiectul acțiunii și poate fi atacată în cadrul prevăzut de Codul d e procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V, care au criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a observat că modificarea acțiunii nu putea fi făcută decât până la primul termen de judecată și nu în rejudecare, după casare, că, admițând acțiunea de anulare a raportului de inspecție fiscală nr. 8559/16.03.2005 și a deciziilor de impunere nr. 8559/16.03.2005, s-a pronunțat asupra unui fapt intrat în puterea lucrului judecat, ca urmare a dării sentinței civile nr. 20/CA din 27 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, că, socotindu-se legal investită cu soluționarea cererii modificatoare din 16.01.2006, instanța a omis a se pronunța cu privire la decizia nr. 19 din 23.06.2005, că în ceea ce privește decizia nr. 36/28.09.2004, aceasta a făcut obiectul acțiunii, că nu s-a pronunțat cu privire la raportul de inspecție fiscală nr. 16043/30.03.2004 și deciziile de impunere anuale emise în baza actului de control pentru anii 2000, 2001, 2002, că s-a ignorat lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală invocată prin întâmpinarea depusă în dosarul nr- al Curții de Apel București și că, în aceste condiții, se impune casarea sentinței recurate și reținerea cauzei în vederea rejudecării ei în fond.
Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 613/CA/15.10.2007, a admis recursul introdus de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Fiscală a Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 141/CA/28.05.2007 a Tribunalului Vaslui, a casat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că Tribunalul Vaslui nu a soluționat acțiunea așa cum a fost modificată de reclamant la data de 16.01.2006, că nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, că nu a făcut distincție între actele emise de Administrația Finanțelor Publice V și cele emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice
A mai constatat instanța de recurs că Tribunalul a omis să verifice legalitatea și temeinicia deciziei nr. 36/28.09.2004 și că nu a verificat dacă extinderea acțiunii la actele administrativ fiscale emise în cursul lunilor martie și mai ale anului 2005 îndeplinea cerințele art. 188 din Codul d e procedură fiscală, respectiv ale actualului art. 218 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
4. Examinând cauza în limitele determinate prin decizia de casare cu reținere spre rejudecare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocată prin întâmpinarea depusă în dosarul nr- al Curții de Apel București, instanța constată că actele administrativ fiscale atacate nu au fost emise de către această pârâtă, împrejurare din care rezultă că Agenția nu răspunde de legalitatea lor și, deci, nu are calitate procesuală pasivă.
Așa fiind, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta.
În ceea ce privește raportul de inspecție fiscală nr. 16043/30.03.2004 (filele 12-16 din dosarul nr. 119/c/2004 al Tribunalului Vaslui ), emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, Curtea reține că inspecția fiscală a avut ca obiect modul de evidențiere, declarare și virare de către Cabinetul individual de avocatură a obligațiilor fiscale față de bugetul de stat și a contribuțiilor sociale pentru perioada 01.01.2000-31.12.2003.
În urma controlului fiscal încheiat cu întocmirea raportului de inspecției fiscală nr. 16043/30.03.2004 au fost emise de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Vdeciziile de impunere pentru anii 2000, 2001 și 2002(filele 63-65, 69-70 din dosarul nr. 119/c/2004 al Tribunalului Vaslui ).
Împotriva măsurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscală nr. 16043/30.03.2004 și a deciziilor de impunere pentru anii 2000, 2001 și 2002 formulat contestație, în termenul prevăzut de lege, reclamantul Cabinetul individual de avocatură.
Direcția Generală a Finanțelor Publice V, prin decizia nr. 36/28.09.2004, a desființat raportul de inspecție fiscală indicat mai sus, dispunând ca organele de control să refacă verificarea fiscală.
Având în vedere că deciziile de impunere pentru anii 2000, 2001 și 2002 au fost emise pentru obligații stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 16043/30.03.2004, act administrativ fiscal lipsit de efecte juridice ca urmare a desființării lui obținute de reclamant prin decizia nr. 36/28.09.2004, instanța, nemaiavând ce cenzura, consideră că cererea reclamantului de anulare a actelor respective a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Cu privire la cererea de anulare adeciziei nr. 36/28.09.2004emisă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Curtea consideră că este nefondată, urmând aor espinge, având în vedere că, într-adevăr, la întocmirea raportului de inspecție nr. 16043/30.03.2004 nu s-au menționat dispozițiile legale considerate ca fiind încălcate, iar suma din anexa CASS pentru anul 2003 nu corespunde cu cea din raportul atacat, ținând seama și de faptul că soluția de desființare a procesului-verbal de inspecție (raport) și de efectuare a unei noi verificări pentru aceeași perioadă nu îl vatămă pe reclamant într-un drept recunoscut de lege, fiindu-i favorabilă.
În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei nr. 19/23.05.2005, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, instanța de rejudecare constată că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1201 din Codul civil potrivit cărora este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Incidența dispozițiilor art. 1201 din Codul civil referitoare la autoritatea de lucru judecat este determinată de împrejurarea că prin sentința civilă nr. 20/CA/27.02.2006, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Vasluia admis acțiunea formulată de Cabinetul individual de avocatură în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V și a anulat decizia nr. 19/23.05.2005.
În aceste condiții, Curtea va admite excepția autorității de lucru judecat în cererea de anulare a deciziei nr. 19/23.05.2005.
După cum s-a menționat mai sus, reclamantul și-a modificat acțiunea în cursul lunii ianuarie a anului 2006,extinzându-și cererea de anularela decizia de impunere anuală pentru anul 2003, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 15.03.2005, decizia de impunere nr. 8559/16.03.2005, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 8559/16.03.2005, decizia de impunere nr. 16962/17.05.2005, dispoziția nr. 8559/2005 completată prin actul nr. 16952/17.05.2005, precum și la actele anexă la acestea.
În privința acestor acte, instanța reține că reclamantul Cabinetul individual de avocatură avea obligația de a urma procedura prealabilă prevăzută de art. 174 și următoarele din Codul d e procedură fiscală (în prezent art. 205 și următoarele din același act normativ).
Instanța de judecată nu se poate substitui organului administrativ cu atribuții expres conferite de lege în această materie, astfel încât, sesizarea instanței mai înainte ca acest organ să se pronunțe prin decizie motivată nu este legală.
Având în vedere, deci, că nu a fost urmată procedura prealabilă indicată mai sus, Curtea va admite excepția neparcurgerii procedurii prevăzute de art. 205 din Codul d e procedură fiscală, republicat, în cererile de anulare a actelor administrativ fiscale emise ulterior deciziei nr. 36/28.09.2004.
Tot pentru aceleași motive, privind neurmarea căii prealabile administrative, instanța va respinge cererea reclamantului de a se stabili cuantumul venitului net impozabil și a venitului pe venitul global aferent anilor 2000, 2001, 2002 și 2003, cererea de constatare a nelegalității obligării la plata sumei de 4504 lei cu titlu de contribuție CASS și a accesoriilor, cererea de compensare a obligațiilor fiscale, cererea de restituire a diferenței rămasă după compensare și de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice V să modifice deciziile de impunere anuală pentru anii 2000, 2001, 2002 și 2003.
Având în vedere că în prezenta cauză nu există elemente bazate pe probe din care să rezulte că reclamantului i s-a cauzat vreun prejudiciu, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare, în solidar, a pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V la plata de despăgubiri, daune materiale și daune morale.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată, ținând cont de soluția care urmează a fi pronunțată în prezenta cauză, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, și cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Rejudecând cauza în fond, după casare:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul Cabinetul individual de avocatură, cu sediul în C,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5.
Respinge cererea de anulare a raportului de inspecție fiscală/proces-verbal de control încheiat la 29.03.2004 și a deciziilor de impunere anuală pe anul 2000, 2001 și 2002, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, cu sediul în-, ca fiind lipsită de obiect.
Respinge cererea de anulare a deciziei nr. 36/28.09.204, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, cu sediul în-, ca fiind neîntemeiată.
Admite excepția autorității de lucru judecat în cererea de anulare a deciziei nr. 19/23.05.2005.
Respinge cererea de anulare a deciziei nr. 19/23.05.2005, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Admite excepția neparcurgerii procedurii prevăzute de art. 205 din Codul d e procedură fiscală, republicat, în cererile de anulare a actelor administrativ fiscale emise ulterior deciziei nr. 36/28.09.2004.
Respinge cererile de anulare formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, vizând decizia de impunere anuală pentru anul 2003, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 15.03.2005, decizia de impunere nr. 8559/16.03.2005, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 8559/16.03.2005, decizia de impunere nr. 16952/17.05.2005 și dispoziția nr. 8559/2005 completată prin actul nr. 16952/17.05.2005, precum actele anexă la acestea.
Respinge cererea reclamantului de a se stabili cuantumul venitului net impozabil și a venitului pe venitul global aferent anilor 2000, 2001, 2002 și 2003, cererea de constatare a nelegalității obligării la plata sumei de 4504 lei cu titlu de contribuție CASS și a accesoriilor, cererea de compensare a obligațiilor fiscale, cererea de restituire a diferenței rămasă după compensare și de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice V să modifice deciziile de impunere anuală pentru anii 2000, 2001, 2002 și 2003.
Respinge cererea reclamantului de obligare, în solidar, a pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V la plata de despăgubiri, daune materiale și daune morale, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2008.
Președinte judecător judecător
- G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. fond: G -
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
