Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 476/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 476/
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 154/E din 18 ianuarie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 154/E/18.02.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge ca inadmisibilă excepția privind nelegalitatea Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000, invocată de pârâții Consiliul Local I, Primăria I și Primarul Municipiului
Respinge excepția litispendenței, invocată de pârâți.
Admite excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local I și lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei
Admite acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Județeană -Canal I, cu sediul în I, str. - nr. 6, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 79.766,69 RON, reprezentând diferență preț, conform facturii nr. - din 30.09.2003, suma de 27.878,82 RON, reprezentând penalități aferente facturii nr. -/31.08.2003 și suma de 3405,11 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond, cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean nr. 28/2000 că, raportat la data adoptării hotărârii, excepția este inadmisibilă.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004, cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Este o reluare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de disp. art. 15 alin. 2 din Constituție.
Rezultă așadar că excepția de nelegalitate a unui act administrativ poate fi invocată doar pentru actele administrative emise după data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, respectiv 7 ianuarie 2005.
Față de această situație, instanța va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate privind Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/20.03.2000, excepție invocată de pârâți.
Neîntemeiată este și excepția litispendenței, invocată tot de către pârâți.
Din înscrisul aflat la fila 43 dosar, rezultă că, în cauza ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata c/val serviciilor prestate în luna august 2003 și penalități calculate la această factură, ori în prezenta cauză, obiectul cererii îl reprezintă c/val serviciilor prestate în luna septembrie 2003.
De asemenea, întrucât Consiliul Local I, nu este parte în contractul invocat de reclamantă, va fi admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți.
În ceea ce privește poziția pârâtei Primăria I, în prezenta cauză, instanța reține că, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, reactualizată, primăria reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, alcătuită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniul propriu.
Așa fiind, primăria nu reprezintă o instituție distinctă, capabilă de a-și asuma drepturi și obligații, astfel încât aceasta nu are capacitate procesuală de folosință, motiv pentru care va fi admisă și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestei pârâte.
Cu privire la fondul cauzei:
Între reclamanta I și pârâtul Primarul Municipiului I, ca reprezentant al Primăriei, s-a încheiat contractul nr. 2500/15.03.2002, în baza căruia reclamanta se obliga să furnizeze pârâtului potabilă și industrială, să evacueze apele uzate și meteorice și să epureze apele uzate (art. 2).
În baza acestui contract, s-au emis facturi lunare, pârâtul achitând din factura aferentă lunii septembrie 2003, doar suma de 2625,98 RON, rămânând de achitat suma de 79766,69 RON.
Potrivit art. 969 și 970 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună-credință. De asemenea, potrivit art. 1361 Cod civil, principala obligație a cumpărătorului este aceea de a plăti prețul în ziua și la locul stabilit prin contract.
Tot astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, debitorul poate fi obligat la plata de daune interese, fie pentru neexecutarea obligației, fie pentru executarea acesteia cu întârziere, chiar dacă nu este rea credință din partea sa, afară numai dacă nu se va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu îi poate fi imputată.
În speță, potrivit art. 6 contractul încheiat între părți, neachitarea facturii în termen de 30 zile de la înmânarea actului de plată atrage majorări de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâtul nu contestă întârzierea la plată, ci susține, pe de o parte, că serviciile prestate de către reclamantă s-au desfășurat în lipsa unui contract valabil, iar pe de altă parte, că suma a fost achitată prin ordinul de plată nr. 510/26.02.2004.
În ceea ce privește lipsa unui contract valabil, instanța reține că reclamanta a facturat serviciile prestate, către pârât, conform facturii fiscale nr. -/30.09.2003 ( 48), iar pârâta nu a contestat nici faptul prestării serviciilor, nici faptul primirii facturii.
Cum, potrivit art. 46 Cod comercial, dovada obligațiunilor comerciale, se poate face și cu facturi acceptate, instanța reține ca fiind dovedită prestarea serviciilor de către reclamantă, către pârâtă, cât și faptul acceptării acestor servicii de către pârât, între părți intervenind un contract comercial în formă simplificată, în conformitate cu dispozițiile art. 35 și următoarele Cod Comercial.
În ceea ce privește faptul achitării prețului facturilor prin ordinul de plată nr. 510/2004 din înscrisurile aflate la filele 88 - 89 dosar, rezultă că prin ordonanțarea nr. 113 din 24.02.2004, s-a aprobat plata unei părți din facturile emise în perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2004, respectiv suma de 10.265.540 lei, în condițiile în care, chiar suma datorată pentru factura aferentă lunii septembrie 2003, este de 823.926.729 lei.
Ca urmare, constatând că acțiunea reclamantei este dovedită, instanța va dispune admiterea acțiunii cu consecința obligării pârâtului la plata sumelor solicitate și a cheltuielilor de judecată.
Apelul promovat de Primarul municipiului a fost respins prin decizia 64/4 iunie 2007 a Curții de Apel Iași - Secția comercială.
A reținut instanța de apel, în motivarea acestei soluții, că referitor la excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean nr. 28/2000, în mod legal, instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă, reținând că potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004 cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței, fiind o reluare a principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Rezultă astfel că excepția de nelegalitate a unui act administrativ poate fi invocată doar pentru actele administrative emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 544/2004, respectiv 7 ianuarie 2005. Astfel, apare ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/20 martie 2000.
Pe fondul cauzei, soluția dată de prima instanță apare ca fiind legală și temeinică, prin faptul că din facturile aflate la dosar rezultă că serviciile și plățile efectuate de părți au avut loc în baza contractului 2500/15 martie 2002, dar din factura lunii septembrie rezultă că pârâta a achitat doar suma de 2.625,98 RON rămânând de achitat suma de 79.766,69 RON.
Corect prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 969 și 970 Cod civil, care reglementează convențiile legal încheiate, acestea urmând a fi executate cu bună credință, făcându-se și aplicarea temeinică a dispozițiilor art. 1361 și 1082 cod civil, privind obligațiile cumpărătorului - debitor privind debitul datorat și eventual plata de daune - interese.
Legal și temeinic instanța de fond a reținut că pârâtul-apelant nu a contestat întârzierea la plată și că reclamanta-intimată a facturat serviciile prestate, către pârât, conform facturii fiscale nr. -/30 septembrie 2003 (fila 48), iar pârâta-apelantă nu a contestat nici faptul prestării serviciilor nici al primirii facturii.
Așa cum a reținut și prima instanță, potrivit art. 46 din Cod comercial, dovada obligațiilor comerciale se poate face și cu facturi acceptate, existând dovada serviciilor prestate de către reclamantă către pârâtă, cât și faptul acceptării acestor servicii de către pârât, considerându-se că între părți a intervenit un contract comercial în formă simplificată, conform art. 35 și următoarele Cod comercial.
Recursul Primarului Municipiului I îndreptat împotriva deciziei 64/2007 a Curții de Apel Iași și a sentinței civile 154/E/2007 a Tribunalului Iașia fost admis prin decizia 214/29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială, care a procedat la casarea deciziei 64/2007 a Curții de Apel, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, întrucât instanța de apel era obligată a se pronunța prioritar asupra excepțiilor de procedură, în speță cea privind lipsa calității procesuale recurentei, și doar în ipoteza respingerii acesteia, putea proceda la abordarea fondului cauzei.
Cu ocazia rejudecării cauzei de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin încheierea de ședință din 16 iunie 2008, Curtea a procedat la sesizarea secției de contencios administrativ privind soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii 28/2000 a Consiliului Județean I, cu suspendarea soluționării apelului, până la soluționarea acestei excepții.
În dosarul - al secției contencios administrativ, Curtea a pus în discuția părților respectarea termenului de recurs prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în ce privește promovarea cererii de recurs, împotriva capătului de cerere vizând excepția de nelegalitate a 28/2000.
Prin precizările depuse la dosar, intimata I solicită admiterea excepției de tardivitate invocată din oficiu de instanță.
Curtea verificând prioritar această excepție dirimantă constată că se impune admiterea acesteia, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, excepția de nelegalitate a unui act administrativ este reglementată de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, fiind expusă doar căii de atac a recursului, specifică procedurii speciale a contenciosului administrativ, recurs ce poate fi promovat în termenul special de "5 zile de la comunicare" prevăzut de alin. 3 al art. 4 sus-menționat.
Este adevărat că incidența acestui termen special nu a fost prevăzută expres în dispozitivul sentinței civile 154/E/18 ianuarie 2007 Tribunalului Iași însă acest aspect nu poate conduce la nerespectarea prevederilor procedurale incidente, a căror necunoaștere nu poate fi invocată de părți.
În acest context, verificând respectarea termenului de 5 zile de la comunicarea sentinței civile 154/E/18 ianuarie 2007 de pârâtul Primarul municipiului I, Curtea constată că acesta nu a fost respectat, întrucât sentința i-a fost comunicată la 12 martie 2007, iar cererea de apel, cuprinzând și motivele de recurs în capătul de cerere având ca obiect excepția de nelegalitate, a fost expediată la 26 martie 2007, peste termenul prevăzut expres de legiuitor în procedura excepției de nelegalitate a unui act administrativ.
Așa fiind, Curtea va proceda la respingerea, ca tardiv formulată, a cererii de recurs promovată împotriva modului de soluționare a capătului de cerere vizând excepția de nelegalitate 28/2000, prin sentința civilă 154/E/2007 a Tribunalului Iași, cu trimiterea cauzei secției comercială a Curții de Apel Iași, în vederea soluționării fondului apelului declarat împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul introdus de pârâtul Primarul Municipiului I și Primăria I împotriva sentinței civile nr. 154/E din 18 ianuarie 2007, în partea referitore la respingerea ca inadmisibilă a excepției privind nelegalitatea Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000, invocată de pârâți în dosarul nr- al Tribunalului Iași.
Trimite dosarul cauzei Curții de Apel Iași - Secția comercială, în vederea soluționării apelului declarat împotriva sentinței nr. 154/E din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în partea referitoare la acțiunea în pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex./28.11.2008
Tribunalul Iași - Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
