Anulare act administrativ fiscal. Decizia 490/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 490
ȘEDINȚA DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER -- -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței nr. 108 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC C și intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 17 februarie 2010, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 108 din 19 ianuarie 2009, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA JUDEȚEANA PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE D, D și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR
Anulează decizia nr. 145 din 03.09.2008 DGFP D, precum și deciziile nr. 77/31.05.2008 și 144/07.07.2008 întocmite de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.145/2008 a DGFP D au fost respinse contestațiile formulate de reclamanta împotriva deciziilor nr. 77/2008 si 144/2008 referitoare la obligații de plata accesorii.
Obligațiile inițiale au fost stabilite prin actele de control 208-244/06.06.2000 si 243-244/29.06.2000.
Aceste acte au fost anulate prin sentința 674/2000 a Curții de Apel Craiova, sentința casata, insa, prin decizia nr.1024/2001 a Curții Supreme de Justiție.
In baza acestor acte administrativ fiscale a fost pornita executarea silita împotriva debitoarei-reclamante, aceasta formulând contestație la executare.
Prin sentința civila nr. 3940/21.05.2005 a Judecătoriei Craiova, definitiva si irevocabila prin decizia nr.1582/10.11.2008 a Tribunalului Dolj, a fost admisa contestația la executare si s-a constatat ca reclamanta datorează bugetului de stat drepturi vamale, dobânzi si penalități in cuantum de 258.196.209 lei.
Nu poate fi primit motivul invocat de organul administrativ, in sensul ca cele doua acte de control au fost menținute prin hotărâre judecătoreasca irevocabila, având in vedere ca o alta hotărâre judecătoreasca irevocabila, ulterioara acesteia, a statuat ca reclamanta mai are de plata suma de - lei, starea de fapt suferind modificări, debit care a fost achitat de reclamanta.
Nu prezintă astfel, relevanta juridica, faptul ca sentința ulterioara nu face referire la aceste acte de control, atâta vreme cat retine o suma fixa ca fiind datorata de debitoarea-reclamanta.
Instanța retine ca prin deciziile contestate de reclamanta, in baza OG 61/2002 si art.116 din OG 92/2003 s-au calculat accesorii drepturilor vamale stabilite prin cele doua acte de control mai sus amintite.
Din considerentele care au dus la admiterea contestației la executare prin sentința civila nr. 3940/2005 a Judecătoriei Craiova rezulta ca, in baza art.399 civ Cod Penal, instanța a analizat fondul cauzei, având in vedere ca cele doua acte de control nu proveneau de la o instanța de judecat, punându-se in discuție corectitudinea calculării debitului.
In urma efectuării unei expertize contabile in cauza, au fost restrânse limitele datoriei la suma arătata, astfel ca cele doua acte de control nu mai pot constitui titlu pentru calcularea de accesorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR.
În motivare s-a invocat incidența dispozițiilor art.304 pct.9 și 7, sentința Tribunalului Dolj fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar pe de altă parte nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurenta precizează că sentința nr.108/19.01.2009 nu indică motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea că se impune înlăturarea apărărilor invocate de C, iar judecătorul fondului nu și-a exercitat rolul activ pentru a asigura prin toate mijloacele stabilirea adevărului, ci s-a rezumat să își însușească apărările contestatoarei.
Soluționând cauza instanța de judecată nu a luat în considerare un document esențial pentru soluționarea contestației - Decizia nr.1024/15.03.2002.
La dosar s-au depus următoarele acte PROCES VERBAL DE CONTROL, ACTELE CONSTATATOARE CONTESTATE, Decizia nr. 2672/14 11 2000 emisa de catre -, rapoarte expertiza contabila si tehnica.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente dar și conform art.3041Cod Procedură Civilă sub toate aspectele reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta intimată a solicitat anularea Deciziei nr.145/03.09.2008 emisă de DGFP D și a Deciziei nr.77/31.05.2008 și 144/07.07.2008 emisă de
În fapt prin deciziile nr.77/31.05.2008 și 144/07.07.2008 întocmite de C s-au calculat și baza actelor de control nr.208 -244/06.06.2000 și 243-244/29.06.2000 majorări de întârziere în cuantum total de 25.931 lei.Prin urmare s-a pornit executarea silita.
Împotriva acestor două acte de control vamal intimata pârâtă SC Caf ormulat contestație, iar prin sentința civilă nr.674 din 08 decembrie 2000 admis acțiunea, a anulat actele administrative cu consecința exonerării de răspundere a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C, iar prin Decizia nr.1024 din 15.03.2002, pronunțată în dosarul nr.1485/2001. ICCJ a admis recursul, a casat sentința atacată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată.
Pe de altă parte, împotriva actelor de executare silită pornită în temeiul acelorași acte administrative - constatatoare 243-244/29.06.2000 și 208 -244/06.06.2000 intimata pârâtă a formulat contestație la executare. Contestația la executare vizând poprirea nr.19879/12.09.2003 a făcut obiectul dosarului nr.18876/2003 și s-a soluționat prin sentința nr.3940/21.04.2005.
Prin această sentință a fost admisă contestația la executare, a fost anulată adresa de înființare poprire și s-a constatat că petenta SC C datorează la data de 01.02.2005 bugetului statului drepturi vamale, dobânzi și penalități cu sume totale de 258.196.209 lei.
S-a reținut că ulterior întocmirii celor două acte constatatoare din 2000, între părți a intervenit o nouă înțelegere și negociere concretizată în procesele verbale încheiate la data de 14.12.2004, recurenta din dosarul de față fiind de acord cu încadrările tarifare și cu debitul stabilit prin Raportul de expertiză extrajudiciară.
Prin urmare, prin contestația la executare s-a redus debitul constând în majorări și penalități și acest debit fiind achitat în prezent.
Toate criticile recurentei referitoare la faptul că au fost formulate mai multe contestații la executare sunt nefondate, întrucât fiecare contestație a avut ca obiect un act diferit de executare și oricum toate sentințele fiind la acest moment irevocabile, nu mai pot fi puse in discutie sub nici un aspect.
Prin urmare,în mod corect a apreciat Tribunalul Dolj că numai puteau fi calculate accesorii la aceleași acte constatatoare, cât timp debitul fusese redus, cu acordul recurentei și achitat de către intimată.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că instanța de fond nu ar fi ținut cont de Decizia nr.1024/2002 a ICCJ, care a menținut ca valabile actele.
Prin Decizia nr.1024/2002 pronunțată de ICCJ s-au menținut ca legale și temeinice cele două acte constatatoare nr. 243-244/29.06.2000 și 208 -244/06.06.2000. ceea ce nu a impiedicat autoritatea vamala sa refaca incadrarea tarifara in acord cu contestatoarea printr-o expertiza tehnica, sa stabileasca un nou cuantum al datoriei vamale, acord statornicit printr-un proces verbal si sa incaseze suma astfel stabilita. Nu se poate ignora acest fapt al negocierii, intervenit ulterior Deciziei ICCJ si imputa noi penalitati si majorari dupa mai multi ani,perioada in care contestatoare cu buna credinta considera ca toate datoriile vamale rezultate din cele doua cate fusesera achitate definitiv.
Autoritatea publica nu se poate comporta arbitrar si nu poate adopta atitudini evazive, imputand apoi accesorii despre a caror curgere, contestatoarea nu mai avea cunostinta, incalcand principii fundamentale ca:certitudinea impunerii, echitatea fiscala si buna credinta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin.1 C pr. civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, împotriva sentinței nr. 108 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.2ex. LB
01 Martie 2010
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
