Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 477/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 477
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - -- Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Romsilva - Direcția Silvică G, împotriva sentinței nr. 2024 din data de 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru intimatul pârât și consilier juridic pentru recurenta reclamantă Romsilva - Direcția Silvică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru intimatul pârât depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Se comunică întâmpinarea reprezentantei recurentei reclamante.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă Romsilva - Direcția Silvică G nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă Romsilva - Direcția Silvică G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2024 din data de 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Romsilva - Direcția Silvică G, împotriva pârâtului.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2.988,90 lei către reclamantă.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâtul este angajatul G -, în funcția de pădurar, iar cu ocazia unui control de fond efectuat în perioada 07-03-21.04 2008 în cantonul nr. 16, canton aflat în gestiunea sa, s-a constatat lipsa unui volum de 208,264 mc masă lemnoasă, cu o valoare totală de 32.602,33. Prejudiciul a fost constatat prin actele de control înregistrate la Tg-J -, sub nr. 1838 din 24.04.2008, înscrisurile doveditoare enunțate fiind depuse la dosarul nr- al Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Instanța de fond a reținut că art. 270 al. 1 din Codul Muncii prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, răspunderea fiind condiționată așadar de existența raportului juridic de muncă dintre salariatul răspunzător și angajatorul păgubit, de vinovăția, culpa, celui în cauză și care vizează o răspundere integrală, atât pentru dauna efectivă cât și pentru foloasele nerealizate. Condițiile răspunderii patrimoniale presupun deci îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate și nu în ultimul rând vinovăția. Aceste dispoziții speciale se coroborează cu normele prevăzute de Legea nr. 188/08.12.1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici, aplicabile în speța de față, prin raportare la statutul de funcționar public, pârâtul făcând parte din personalul contractual de specialitate, așa cum este definit de dispozițiile nr.OUG 59/26.05.2000 privind Statutul personalului silvic.
Conform art. 55 din Statutul personalului silvic, prevederile ordonanței menționate se aplică personalului silvic și membrilor Corpului silvic, cărora le sunt aplicabile, în conformitate cu art. 58 al. 1 din același act normativ, dispozițiile nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public angajându-se pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează. Repararea pagubelor potrivit art. 84 lit. a și art. 85 al. 1 din nr. 188/1999 se dispune prin emiterea unui ordin sau decizie de imputare, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, în speță, reclamanta procedând la luarea angajamentului de plată asumat de persoana în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Romsilva - Direcția Silvică G, în termen și motivat criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a susținut că la controlul de fond executat la cantonul nr. 16, aflat în gestiunea pârâtului s-a constatat lipsa unui volum de 208,264 mc masă lemnoasă, cu valoare totală de 32.602,33 lei.
Lipsa masei lemnoase reiese din actul de control de fond existent la dosarul cauzei.
Din acest act de control rezultă și că intimatul nu a încheiat acte justificative (contravenții sau infracțiuni silvice) pentru volumul de masă lemnoasă tăiat ilegal.
Astfel, instanța de fond, în mod eronat a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză întrucât recurenta, în baza prevederilor OG85/2006 a aprobat și limitarea răspunderii patrimoniale de la suma de 32.602,33 lei la suma de 29.086,74 lei (fără TVA) conform Hotărârii de Comitet Director nr. 10/18.06.2008.
În consecință s-a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 270 din Codul Muncii pentru întreaga sumă solicitată prin cererea de chemare în judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 cod procedură civilă solicitându-se și judecarea în lipsă.
La termenul la care au avut loc dezbaterile intimatul pârât a formulat întâmpinare susținând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în primă instanță, la baza căreia a stat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, la care părțile nu au avut obiecțiuni și care a constatat, ca după identificarea pe teren a cioatelor rezultate din tăieri de arbori în mod ilegal, anulate și marcate, pădurarul, în raport de perioada în care a funcționat la cantonul silvic nr. 16, nu poate răspunde decât pentru suma de 2.988,90 lei.
În acest sens s-a întocmit fișa de calcul, anexă la raportul de expertiză, privind evaluarea pagubei, cu ocazia preluării-predării cantonului silvic 16.
S-a susținut și că răspunderea materială a personalului silvic, se face cu respectarea condițiilor de formă și de drept substanțial din Codul Muncii, în sensul că unitatea este obligată sa dovedească fapta ilicită a angajatului, săvârșirea cu vinovăție a acesteia și legătura de cauzalitate cu prejudiciul cert, real și actual în cond. art. 269-271 muncii.
Instanța de fond a constatat în raport de perioada în care a funcționat ca pădurar intimatul, cu delegație respectiv 2005-2008 că nu poate răspunde decât pentru suma stabilită de expertiză, restul pagubei nu privește perioada de funcționare a acestuia.
De asemenea, ca trebuia avut în vedere, că pe lângă cantonul nr. 16, pădurarul a mai avut de gestionat și cantonul nr. 15 Scrada, totalizând peste 900 ha teren forestier, imposibil de gestionat.
Cantonul nr. 16, este înconjurat de proprietățile locuitorilor din 7 sate, dispersate pe raza comunelor, Tg și, care și-au revendicat terenul în zona de pădure, în cond. 1/2000.
Prin aplicarea legilor funciare, Primăria, a procedat la delimitarea suprafețelor solicitate de persoanele fizice deposedate incluse amenajistic în cantonul nr. 16, și a întocmit procese verbale de punere în posesie.
Considerându-se proprietari, o parte din locuitori au tăiat arborii, care ulterior s-au imputat pădurarului.
De altfel, prin însăși actul de constatare a pagubei se recunoaște corectitudinea intimatului în gestionarea materialului lemnos, iar prin actul de control se precizează ca majoritatea populației din vecinătate este de etnie rommă care nu respectă legislația în vigoare.
Recurenta a fost mulțumită de activitatea pădurarului, care s-a preocupat de reîmpădurirea suprafeței forestiere, și nu i s-a imputat niciodată săvârșirea cu intenție a vreunei fapte contrare disciplinei muncii.
Intimatul, în aceste condiții, după ce a prezentat situația în care a funcționat, a refuzat să semneze filele de inventar ale actului de control.
Expertiza a constatat, că pe teren s-a putut identifica numai un nr. de 116 cioate ca reper, pe care s-a observat conturul mărcii pentagonale, aplicat pe vopsea albastră, care au fost analizate - măsurate și în funcție de aspectul lor și starea lor naturală, s-a stabilit proveniența și vechimea după care se determină:
- un procent de 17,6% reprezintă 136 cioate de la arborii tăiați și sustrași cu o vechime mai mică de 6 luni pentru care trebuie să răspundă material pădurarul.
- diferența de 82,4% respectiv 635 cioate provin de la arborii tăiați legal sau justificați în controalele anterioare, și care nu se mai pot imputa în prezent pădurarului.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod pe deplin justificat a reținut și instanța de fond, răspunderea patrimonială a intimatului se poate angaja numai în condițiile art. 270 din Codul Muncii care statuează că:
"Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau dealte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin expertiza întocmită în cauză, ce constituie singura probă concludentă în determinarea întinderii prejudiciului patrimonial produs de intimat recurentei s-a arătat că pentru perioada controlată, în funcție de actele puse la dispoziție expertului și a situației din teren, intimatul nu se poate face răspunzător decât de pentru tăierea și sustragerea de către persoane necunoscute din canton a unui număr de 136 arbori pentru care paguba este de 2988,90 lei fără TVA.
Împotriva expertizei efectuate în cauză părțile nu au formulat obiecțiuni.
Ca urmare, susținerile recurentei că intimatul nu a întocmit acte justificative (contravenții sau infracțiuni silvice) este justificată însă numai cu privire la prejudiciul mai sus arătat, ce deja a fost reținut și acordat recurentei de către instanța de fond.
De asemenea, este irelevant în raport de prejudiciul patrimonial cauzat de intimat recurentei din vina sa așa cum a fost determinat prin probele administrate în cauză, faptul că și recurenta a aprobat inițial limitarea răspunderii patrimoniale a intimatului potrivit OG 85/2006, dimpotrivă acesta constituie un argument în susținerea concluziei instanței de fond că pârâtul nu se face integral vinovat de lipsa masei lemnoase constatată de reclamantă.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Romsilva - Direcția Silvică G, împotriva sentinței nr. 2024 din data de 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex.
03 Martie 2010
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriel Viziru
