Anulare act administrativ fiscal. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 51
Ședința publică din22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela- - -
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul în S,-,. 2.A,. Ap. 9, jud. S și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, împotriva sentințeinr. 2020 din 05.08.2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru reclamantul recurent și consilier juridic pentru pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, răspuns avocat, depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantului recurent, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond admiterea contestației și anularea actelor fiscale contestate ca fiind nelegale. În susținerea concluziilor sale arată că reclamantul nu datorează nici un impozit, atâta timp cât nu a realizat venituri, baza impozabilă fiind stabilită fără mijloace de probă. Este adevărat că reclamantul a împrumutat autoturismul circa 4 luni și nu 4 ani cum susține pârâta, dar nu a știut de activitatea efectuată de. Totodată mai arată că nu poate fi atrasă răspunderea civilă atâta timp cât nu a prejudiciat bugetul.
Referitor la recursul declarat de pârâta S, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Consilier juridic pentru pârâta recurentă, solicită respingerea recursului declarat de reclamantul și admiterea recursului declarat de pârâtă. În motivarea susținerilor sale arată că reclamantul a desfășurat activități de transport neautorizate în perioada 07.01.2000 - 07.10.2004, realizând venituri fără a vira către stat impozitul aferent.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a solicitat anularea procesului verbal nr. 12443 din 15 martie 2005 întocmit de pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în sarcina sa s-a stabilit obligația de plată față de bugetul de stat pentru perioada 07.01.2000-07.10.2004, organul de control stabilind că a desfășurat activitate de transport neautorizată în acest interval, realizând venituri, dar fără a vira impozitul aferent.
Arată că a formulat contestație împotriva acestuia proces verbal, nesoluționată încă, motiv pentru care s-a adresat instanței. De asemenea, reclamantul inserează că autovehiculul marca Mercedes, cu care organul de control a susținut că a desfășurat activități de transport, a fost achiziționat de acesta la 24.02.2003, neavând astfel cum să obțină venituri pentru perioada anterioară, iar după data achiziționării acesta a fost împrumutat numitului, care l-a folosit în interesul său propriu.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri și a invocat dispozițiile art. 43 alin.2 lit. "c" din nr.OG 92/2003 și art. 430 alin. 2 lit. "c" din Codul fiscal.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, arătând că obligațiile datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizie emisă de organul fiscal, iar reclamantul nu contestă deciziile nr. - din 15.03.2005, nr. - din 15.03.2005, nr. -/15.03.2005 și nr. -/15.03.2005 emise de PM. S, ci un act administrativ (procesul verbal nr. 12443/15.03.2005), care nu este generator de obligații de plată; de asemenea, nu este contestată nici decizia nr. 85/10.07.2007 emisă în soluționarea contestației formulate de contestator în cadrul procedurii administrative prealabile.
Pe fond arată că, urmare unui control efectuat de S, a fost depistat numitul la data de 07.10.2004 cu autovehiculul nr. -, proprietatea numitului, pentru care cel dintâi efectua transport de aproximativ 4 ani, 75% din costuri predându-i-se acestuia, 25% reprezentând remunerația șoferului.
Referitor la rezoluția nr. 3900/P/2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor și, se prezintă că nu are relevanță, penalul ținând în loc civilul numai cu privire la fapta, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia, neavând influență asupra prejudiciului creat bugetului de stat prin nerespectarea dispozițiilor financiar - contabile, iar faptul că s-a stabilit că faptele celor doi nu reprezintă infracțiuni, nu înseamnă că nu s-a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului.
Reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea deciziei nr. 85 din 10 iulie 2007 emisă de
Prin sentința nr. 3106 din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul iar prin decizia nr. 257 din 14.02.20087, Curtea de Apel Suceavaa admis recursul reclamantului și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță pentru atașarea dosarului penal și completarea probatoriului.
În rejudecare a fost atașat dosarul nr. 3900/P/2004 și s-au solicitat relații de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculări Autovehicule.
Prin sentința nr. 2020 din 5 august 2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte contestația formulată de și a anulat în parte decizia nr. 85 din 10 iulie 2007 emisă de S în ceea ce privește respingerea contestației împotriva deciziilor de impunere anuale nr. - din 15.03.2005 privind suma de 227 lei, nr. - din 15.03.2005 privind suma de 2201 lei și nr. - din 15.03.2005 privind suma de 1909 lei.
Totodată s-a anulat în parte procesul verbal nr. 12443 din 15.03.2005 încheiate de S privitor la plata sumei de 227 lei impozit pe profit aferent perioadei 07.01.2000 - 31.12.2000 pentru care s-a emis decizia de impunere nr. - din 15.03.2005, privitor la plata sumei de 2201 lei impozit pe profit aferent perioadei 01.01.2001 - 31.12.2001 pentru care s-a emis decizia de impunere - din 15.03.2005 și privitor la suma de 1909 lei impozit pe profit pentru perioada 01.01.2002-31.12.2002 pentru care s-a emis decizia de impunere - din 15.03.2008.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, întrucât reclamantul a devenit proprietar al autoturismului - abia la data de 24.02.2003, păstrând această calitate până la 14.04.2005, datorează impozit pentru veniturile obținute din activități independente, respectiv transport persoane, numai pentru această perioadă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul, cât și
Reclamantul, a arătat în motivarea recursului că, în mod eronat instanța de fond a admis contestația sa doar în parte, atâta timp cât din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubiu că autovehiculul - a fost împrumutat numitului, fără a cunoaște scopul în care acesta îl folosește. Or, atâta timp cât nu a realizat venituri, în mod nelegal a fost obligat la plata impozitului.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în motivarea recursului său, a arătat că în mod eronat instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului, întrucât faptul că reclamantul a devenit proprietarul autovehiculului marca Mercedes nr. - în cursul anului 2003 nu au nici o relevanță în condițiile în care, din declarația numitului reiese că reclamantul și-a însușit veniturile produse de acest autovehicul încă din anul 2000.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în cele două recursuri, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,Curteaconstată că recursurile sunt neîntemeiate pentru cele urmează:
În urma unui control efectuat la data de 07.10.2004 de inspectorii din cadrul Saf ost identificat autoturismul marca Mercedes, număr de înmatriculare - condus de, care desfășura activități de transport persoane, iar în urma declarațiilor persoanelor transportate cât și a numitului a rezultat că acesta efectua transport de persoane încă din anul 2000, câștigurile realizate fiind predate reclamantului.
În consecință, prin procesul verbal nr. 12443 din 15 martie 2005 încheiat de pârâtă s-au stabilit în sarcina acestuia obligații de plată a unor sume de bani cu titlu de impozit aferent veniturilor realizate din activități neautorizate de transport în perioada 07.10.2000 - 07.10.2004, baza de calcul fiind stabilită prin estimare.
Împotriva procesului verbal reclamantul a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 85 din 10 iulie 2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat plângere penală împotriva reclamantul cât și a numitului, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. a,c din Legea nr.87/1994 modificată, cu privire la care, prin rezoluția nr. 3900/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceavas -a confirmat propunerea organelor de cercetare penală.
Pe de altă parte, din adresa nr. 75350 din 11.06.2008 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de conducere și înmatriculări rezultă că, a avut în proprietate autovehicul cu numărul de înmatriculare - în perioada 24.02.2003-14.04.2005.
Față de această situație în mod just judecătorul fondului a reținut că numai pentru această perioadă reclamantul ar datora impozit pe veniturile realizate din activitățile de transport neautorizat de persoane, iar în consecință critica formulată în recurs de Direcția Generală a Finanțelor Publice S în sensul că acest aspect nu are relevanță sub aspectul stabilirii impozitului nu poate fi primită.
Pe de altă parte, având în vedere poziția oscilantă în declarații a reclamantului cât și a numitului, se formează convingerea instanței de recurs că, pentru perioada în care autoturismul a fost în proprietatea reclamantului, în mod legal s-a realizat impunerea reclamantului.
Față de aceste considerente, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge recursurile declarate de reclamantul cât și de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, cu domiciliul în S,-,. 2.A,. Ap. 9, jud. S și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, împotriva sentințeinr. 2020 din 05.08.2008 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/13.02.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
