Anulare act administrativ fiscal. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIE NR. 535/R-CONT

Ședința publică din 15 Mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător

JUDECĂTOR 2: Gina Achim

JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții PRIMARIA MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul A, PRIMARUL MUNICIPIULUI P și DIRECTIA TEHNICA ȘI DE URBANISM - DIN CADRUL PRIMARIEI, împotriva sentinței civile nr. 668/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-chemate în garanție, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI și intimatul-reclamant, domiciliat în Pitești,-, -.B,.16, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenții-pârâți, în baza delegației de la dosar și intimatul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-au depus la dosar cerere din partea intimatei-chemate în garanție Administrația Finanțelor Publice Pitești prin care solicită comunicarea motivelor de recurs și a înscrisurilor pentru a formula apărare, iar din partea intimatului-reclamant întâmpinare.

Curtea întreabă pe reprezentanta recurenților-pârâți dacă Primăria Municipiului Pitești are calitate procesuală pasivă.

Reprezentanta recurenților-pârâți apreciază că, Primăria Municipiului Pitești are calitate procesuală pasivă.

Părțile prezente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate de intimata-chemată în garanție Pitești.

Curtea respinge cererea formulată de intimata-chemată în garanție Pitești, privind comunicarea motivelor de recurs și a înscrisurilor pentru a formula apărarea. Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.

Reprezentanta recurenților-pârâți, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.

Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și susținută oral în ședință.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată primăria Municipiului Pitești pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ nr.71371/24.01.2008, emis de Direcția Tehnică și de Urbanism din cadrul pârâtei, prin care i s-a reținut și retras autorizația taxi nr.0306, arătând următoarele:

Prin actul respectiv s-a dispus reținerea și retragerea autorizației taxi nr.0306, pe considerentul că a fost găsită neconformă cu prevederile Legii nr.38/2003, modificată, în sensul că memoria electronică a aparatului de taxat să fie fiscalizată.

A formulat contestația administrativă, respinsă de pârâtă potrivit răspunsului nr.25135/30.04.2008.

Măsura dispusă de pârâtă, de reținere și retragere a autorizației taxi, este nelegală, deoarece, în aplicarea Legii nr.38/2003, modificată, s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice A în vederea atribuirii unui număr de înregistrare în Registrul de evidență a aparatelor de marcat electronice fiscale - taxi, prin depunerea declarației de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal la data de 24.09.2007.

Deși îndeplinea condițiile în vederea fiscalizării, astfel cum rezultă din adresa A nr.3/8/926/15.01.2008, aprobarea s-a făcut la data de 21.09.2007, după intrarea în vigoare a modificărilor legislative care impuneau fiscalizarea și nu i s-a eliberat dovada fiscalizării.

A făcut în timp util demersurile pentru obținerea fiscalizării casei de marcat, iar vinovată de eliberarea fiscalizării cu întârzier, este A, astfel că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă.

Reclamantul, în dovedirea acțiunii, a depus înscrisuri(3-17).

Pârâta, prin întâmpinare(52-53), a solicitat respingerea acțiunii, invocând, cu titlu de excepție, lipsa calității procesuale pasive, motivată pe dispozițiile art.77 din Legea nr.215/2001, republicată, iar pe fond, că acțiunea este neîntemeiată, deoarece operațiunea de fiscalizare a aparatului de taxat electronic, s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.265/2007.

Pârâta, la rândul ei, a depus înscrisuri(54-73).

Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare formulat(75-76), și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să se judece, ca pârâți, cu primarul Municipiului Pitești și Direcția Tehnică și de urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Pitești. Totodată, a completat acțiunea introductivă, în sensul că a solicitat și obligarea pârâților la plata de despăgubiri, reprezentând veniturile nerealizate de la data retragerii autorizației, până la data executării sentinței și a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice A și împotriva Administrației Finanțelor Publice Pitești.

Instanța, prin Încheierea de ședință din 3.10.2008(77), a dispus introducerea pârâților și chemaților în garanție în cauză.

Chemata în garanție, Administrația Finanțelor Publice Pitești, prin întâmpinare(81-82), cu titlu de excepție a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție iar, pe fond, a susținut că acesta este neîntemeiată, deoarece fiscalizarea, s-a făcut în raport de data cererii formulată de reclamant, în acest sens.

În dovedirea susținerilor sale, a depus înscrisuri(83-85).

Chemata în garanție Direcția generală a Finanțelor Publice A, prin întâmpinare(87-88), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție pe considerentul, că fiscalizarea aparatului de taxa, s-a făcut la data la care reclamantul a depus documentația legală în acest sens, după intrarea în vigoare a Legii nr.265/2007.

Prin Sentința nr.668/CA/19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, s-a anulat adresa nr.71371/2401.2008, emisă de Direcția Tehnică de Urbanism din cadrul Primăriei Pitești și s-a dispus obligarea pârâților să-i elibereze autorizația reținută, nr.0306.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamant împotriva A și Administrația Finanțelor Publice Pitești și de asemenea, capătul de cerere referitor la despăgubiri, ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî în acest mod, în considerente, a reținut, următoarele:

1. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de Administrația Finanțelor Publice Pitești, a reținut că cererea de chemare în garanție este guvernată de dispozițiile art.60-63 proc.civ.

Potrivit art.60, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

La art.61, se reglementează că cererea de chemare în garanție poate fi formulată atât de pârât, cât și de reclamant.

În cauză, ne aflăm în prezența unei cereri de chemare în garanție formulată de reclamant.

Instanța a constat și reținut că excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, invocată de Administrația Finanțelor Publice Pitești, este întemeiată și urmează a fi admisă deoarece, în raport de obiectul cauzei, anularea actului administrativ, reclamantul nu a făcut dovada căderii sale în pretenții față de pârâți.

Instanța a constatat și reținut, că pârâții nu au formulat vreo cerere reconvențională împotriva reclamantului, de natură a atrage răspunderea sa, apărările formulate de aceștia privind respingerea acțiunii fiind neîntemeiate.

Susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare - cererea reconvențională sunt identice cu cele din acțiunea introductivă și urmăresc să dovedească lipsa sa de culpă pentru fiscalizarea cu întârziere a aparatului de taxat, după intrarea în vigoare a Legii nr.265/2007.

2. Pentru aceleași considerente respins și cererea de chemare în garanție formulată împotriva

3. Pe fond, a reținut, că reclamantul deține autorizația de funcționare nr.18/25.01.2007(15), ca persoană fizică independentă, în domeniul transporturilor, taxi, cod 6022, fiind înregistrat la. A sub nr./42/31.01.2007(17).

Ulterior, i s-a eliberat licența de taxi seria - nr.-/20.02.2007(16) și licența de execuție pentru vehicul pentru transport rutier public în regim de taxi seria - nr.-/20.02.2007(16), acte emise de Autoritatea Rutieră Română, Agenția ARR

Primarul Municipiului Pitești, a emis autorizația taxi nr.0306 /1.03.2007(56), valabilă 5 ani, până în anul 2012.

Reclamantul a depus la data de 21.02.2007 declarația de înregistrare fiscală nr.33299/21.02.2007(13-14).

Nu au existat obiecțiuni din partea organului fiscal, cu privire la lipsa aparatului electronic de marcat la bordul vehiculului autorizat pentru activitatea de taximetrie.

Din adresa nr.87432/15.04.2008(89), emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești, rezultă că, reclamantul la data de 26.-, cu factura nr.017/26.02.2007, a achiziționat de la firma SC AUTO SRL Pitești casa de marcat electronică fiscală, a intenționat fiscalizarea la momentul respectiv, dar această operațiune, s-a finalizat la data de 21.09.2007(92), în urma depunerii cererii și documentației pentru fiscalizarea casei de marcat, înregistrată sub nr.47549/17.09.2007(91).

Potrivit declarației de instalare nr.17/24.09.2007(90), firma care a instalat aparatul de marcat la data de 21.09.2007, este aceeași firmă de la care acest aparat a fost achiziționat la data de 26.02.2007, respectiv SC AUTO SRL Pitești.

Potrivit mențiunilor din cartea de intervenție a casei de marcat și raportului Z(59), încheiat de instalatorul aparatului de marcat, începerea activității de taximetrie, a fost data de 21.09.2007.

Reclamantul, la data de 2.06.2007 a încheiat contractul de prestării servicii dispecerat taximetrie cu firma SC " TAXI BUSINESS" SRL Pitești(67-68).

De asemenea, a obținut certificatul de agreare din 17.12.2007 din partea Registrului Auto Român(71).

Legea nr.38/2003, privind activitatea de taximetrie, a fost modificată și completată prin Legea nr.265/2007.

Prin acest act normativ, s-au introdus reglementări legate de fiscalizarea aparatului de marcat, forma și conținutul bonului fiscal și altele, precum și sancțiuni în cazul nerespectării lor.

Au fost introduse dispoziții tranzitorii.

La ART.VIII alin.1, s-a prevăzut că în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei legi, toți operatorii deținători ai autorizațiilor taxi obținute în conformitate cu prevederile Legii nr. 38/2003, în condițiile deținerii autovehiculelor respective, pe baza unui contract de închiriere, se vor prezenta cu aceste documente la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora. Autorizațiile taxi găsite neconforme sau care nu au fost prezentate pentru verificare în termenul stabilit vor fi reținute, obligatoriu, de autoritatea de autorizare.

Reclamantul, nu a depus în termenul de 30 zile documentația respectivă, ci abia la data de 27.12.2007, sub nr.71371(55), după emiterea Ordinului nr.356/2007.

La data depunerii cererii, memoria aparatului de taxat era fiscalizată din 21.09.2007.

Pârâții, au luat măsura reținerii autorizației nr.0306/2007 pe considerentul că memoria electronică a aparatului de taxat, nu era fiscalizată și au comunicat reclamantului luarea acesteia, cu adresa nr.71371/24.01.2008(3).

Măsura reținerii autorizației taxi nr.0306, a fost motivată pe dispozițiile art.44 din ordinul nr.356/2007, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.38/2003, modificată.

Ordinul a fost publicat în Monitorul oficial nr.820/3.12.2007 și de la acesta dată, a început să producă efecte.

La art.44 alin.1, din ordin, s-a prevăzut că "Autoritatea de autorizare va anunța public toți operatorii și taximetriștii independenți, deținători ai autorizațiilor taxi atribuite pentru autovehicule deținute de aceștia în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing, să se prezinte în termenul prevăzut de Legea nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru verificări privind modul de atribuire și de utilizare a acestor autorizații" iar la alin.2 că, pentru verificare, se vor prezenta pentru fiecare autorizație taxi următoarele documente, în copie:

a) autorizația de transport emisă de primărie, valabilă la 1 ianuarie 2007 sau la data verificării, dacă a fost emisă după 1 ianuarie 2007;

b) autorizația taxi respectivă, valabilă;

c) cartea de identitate a autovehiculului care este utilizat ca taxi, din care să rezulte că proprietarul autovehiculului este și deținătorul legal al autorizației taxi;

d) certificatul de agreare a autovehiculului respectiv, cu viza de valabilitate;

e) dovada că memoria electronică a aparatului de taxat este fiscalizată pe deținătorul legal al autorizației taxi;

f) dovada că taxiul respectiv este arondat unui dispecerat, care constă în copia autorizației dispeceratului propriu sau în contractul cu un dispecerat.

Reclamantul, la data depunerii cererii nr.71371/27.12.2007, îndeplinea cerințele prevăzute de ordin și, pe cale de consecință, putea desfășura legal activitatea de taximetrie.

Reținerea autorizației de taxi nr.0306, dispusă de pârâți este nelegală și urmează a fi anulată.

4. Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a făcut dovada existenței acestora, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu a făcut nici dovada exitenței raportului de cauzalitate dintre paguba pretinsă ca fiind cauzată și reținerea autorizației taxi.

Împotriva acestei soluții, a fost declarat recurs în termen legal de către Primăria Municipiului Pitești, Primarul Municipiului Pitești și Direcția Tehnică de Urbanism, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.1 Cod pr.civilă, în sensul că, instanța de fond, a pronunțat soluția, fără a ține cont că dispozițiile art.VIII alin.1 din Legea nr.265/2007, cum prevăd, cu titlu de obligativitate, că documentația să fie prezentată de către deținătorii autorizației de taxe, pentru verificarea valabilității, în termenul de o lună, de la data intrării în vigoare a acestei legi și nu, de la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 356/2007 care aprobă normele metodologice de aplicare ale Legii nr.38/2003, cum în mod greșit s-a procedat.

A mai susținut, că legea sancționează cu reținerea autorizației, atunci când nu se prezintă dovada fiscalizării aparatului de taxat.

Din analiza acestor critici prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.304/1 Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va detalia în considerentele ce vor urma.

Astfel, reclamantul a depus la data de 21.02.2007, declarația de înregistrare fiscală, iar la această dată, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.38/2003, modificată, privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, precum și Ordinul nr.356/2007, publicat în, la data de 03.12.2007, privind normele metodologice de aprobare a acestei legi.

Aparatul de marca, a fost achiziționat la data de 21.07.2007.

Legea nr.265/2007 care a introdus noi reglementări legate de fiscalizarea aparatului de marcat, a intrat în vigoare la data de 06.08.2007, ulterior depunerii cererii de către reclamant.

Prin urmare, instanța de fond, avea obligația să verifice, dacă la data depunerii cererii de înregistrare fiscală, reclamantul îndeplinea condițiile impuse prin dispozițiile legale în vigoare, iar în speță, acestea erau îndeplinite, nefiind negate, nici de către recurente.

Art.VIII (6) din Legea nr.269/2007, prevede ca atribuirea autorizațiilor taxei, prevăzută la alin.4 și 5 se face cu respectarea prevederilor art. 9 alin.(1) lit.b din Legea nr.23/2003.

Aceasta înseamnă, că această lege, nu a abrogat dispozițiile legii anterioare și nici ale Ordinului nr.365/2007, care detaliază documentația necesară și cu atât mai mult, nu poate retroactiva.

Prin urmare, instanța de fond, a pronunțat o soluție legală și temeinică și astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții PRIMARIA MUNICIPIULUI, cu sediul în-, județul A, PRIMARUL MUNICIPIULUI P și DIRECTIA TEHNICA ȘI DE URBANISM - DIN CADRUL PRIMARIEI, împotriva Sentinței civile nr. 668/CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-chemate în garanție, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI și intimatul-reclamant, domiciliat în Pitești,-, -.B,.16, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Grefier,

Red.

TC/2 ex.

28.05.2009

Jud fond.

Președinte:Constantina Duțescu
Judecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Pitesti