Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 543/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 543/R-COM
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul ales - LA CABINET AVOCAT din Râmnicu V, str. - -, -.A,.1, județul V, împotriva deciziei nr. 129/R-C din 13 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatorul asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și consilier juridic - pentru intimat, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea intimatului întâmpinare.
Apărătoarea contestatorului solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Reprezentanta intimatului arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.
Curtea respinge cererea formulată de apărătoarea contestatorului, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă în termenul prevăzut de lege. Constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătoarea contestatorului, având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată. Arată că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare sau de casare invocate prin cerere, referindu-se la cu totul altceva. Astfel, eronat s-a reținut că există raport juridic. Raportul juridic nu putea să ia naștere, în aceste condiții, intimatul nu avea calitate de terț poprit.
Reprezentanta intimatului, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și susținută oral în ședință.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23.05.2006 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție V solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îndeplinească obligațiile stabilite de lege, iar dacă ajutoarele au fost folosite în alte scopuri, să se constate nelegalitatea utilizării lor, cu plata de despăgubiri și penalități aferente.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 31.12.2005 au încetat raporturile sale de serviciu cu Ministerul Administrației și Internelor, încetare care s-a bazat pe prevederile art.69 lit.a și c din Legea nr.360/2002.
În drept au fost invocate disp.art.27 alin.1 pct.8 și alin.2 din OG nr.38/2003.
La filele 161-163 dosar reclamantul și-a întregit cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută a popririlor executate de IPJ V asupra ajutoarelor care i se cuveneau de la data încetării raporturilor de serviciu, să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 20.950 lei plus suma de reactualizare de 3784,10 lei și să fie obligat la plata de daune morale în sumă de 20.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 1108/7 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale și cererea de obligare la plata daunelor morale.
A fost disjunsă cererea de la fila 163, de constatare a nulității popririlor și trimisă cauza spre repartizarea aleatorie a cauzei.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârât, motivată prin susținerea că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă, reclamantul a îndeplinit această procedură adresată conducătorului IPJ la 6.04.2006 și primită la data de 8.04.2006, conform înscrisurilor existente la dosar.
Față de neregularitatea întregirii cererii de chemare în judecată existentă la filele 161-163 dosar, instanța a reținut că această întregire s-a făcut la data de 30.05.2008, după prima zi de înfățișare iar potrivit art. 108 alin 3.pr.civ. neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond.
S-a reținut că la data de 31.12.2005 reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu pârâtul IPJ V în baza prevederilor art. 69 lit a și c din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare. Art. 27 alin 1 din OG nr. 38/2003 prevede că la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă în funcție de vechimea efectivă de un ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate, ajutor care în cazul polițiștilor cu peste 30 de ani vechime este egal cu 20 de salarii.
Instanța a reținut că reclamantul avea la data încetării activității o vechime efectivă ca polițist de 30 de ani, 6 luni și 27 de zile și i se cuvenea conform art. 27 alin 1 lit g din OG nr. 38/2003 un ajutor egal cu 20 de salarii, art. 27 alin 3 din OG nr. 38/2003 prevăzând că baza de calcul a salariului de bază net o constituie salariul de bază brut din ultima lună de activitate din care se scade suma corespunzătoare impozitului pe salariu calculate conform prevederilor în vigoare. Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză (fila 104 dosar ) suma corespunzătoare ajutorului de 20 de salarii ce i se cuvenea reclamantului este de 27.820 lei ron.
Instanța a reținut că art. 27 alin 2 din OG nr. 38/2003, stabilește că polițiștii la încetarea raportului de serviciu, cu drept de pensie, și care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete. Conform raportului de expertiză reclamantul născut la 11.09.1953 la pensionare ( 01.01.2006) avea vârsta de 52 de ani și 3 luni, deci până la împlinirea vârstei de 55 de ani, vârsta legală de pensionare conform art. 12 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, mai avea 2 ani și 9 luni, astfel că avea dreptul la un ajutor egal cu 4 salarii de bază nete, în sumă totală de 5564 lei ron. Prin urmare suma totală de bani pe care o datora pârâtul reclamantului la data încetării raporturilor de serviciu a fost de 33.384 lei ron.
Din această sumă, potrivit aceluiași raport de expertiză pârâtul a plătit reclamantului suma de 12434 lei conform statului de plată privind drepturile de ajutor trecere în rezervă întocmit în data de 8.02.2006 rămânând de achitat acestuia suma de 20.950 lei. Această diferență a fost virată în contul unor creditori ai reclamantului care au declanșat procedura executării silite, pârâtul având calitatea de terț poprit pentru suma pe care o datora reclamantului.
S-a reținut că potrivit art. 452.pr.civ sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de oat reia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Prin poprire se realizează o operațiune juridică procesuală triunghiulară între creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit și pe cale de consecință trei raporturi juridice obligaționale (creditor popritor- debitor poprit; creditor popritor - terț poprit; terț poprit - debitor poprit). Realizarea executării silite prin plata creditorului popritor de către terțul poprit urmare a indisponibilizării sumelor pe care acesta le datora debitorului poprit conduce la stingerea obligației pe care terțul poprit o avea față de debitorul poprit.
Prin urmare instanța de judecată a constatat că pârâtul și-a executat obligația față de reclamant prin plata directă parțială către acesta și prin plata indirectă făcută creditorilor reclamantului în cadrul procedurii executării silite prin poprire prevăzute de lege.
În ceea ce privește cauzarea unui prejudiciu moral reclamantului, instanța de judecată a reținut că acțiunile pârâtului legate de stingerea obligației față de reclamant nu au fost de natură să lezeze acestuia demnitatea, onoarea, prestigiul, sănătatea, integritatea fizică sau psihică care să necesite plata în echivalent bănesc a unui prejudiciu de agrement.
Cu privire la cererea de la fila 163 s-a reținut că art. 165.pr.civ prevede că "în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite". Instanța a constatat că soluționarea cererii de constatare a nulității popririlor conduce în mod nejustificat la tergiversarea soluționării cererii principale, dat fiind caracterul inform al acesteia care necesită din partea reclamantului atât precizării cu privire la obiect, părți și motive de fapt se va dispune disjungerea acesteia și repartizarea în sistem aleatoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs și IPJ
În recursul formulat de s-a susținut admiterea acestuia, modificarea sentinței și admiterea cererii formulate.
În motivarea s-a arătat că, se critică sentința în temeiul art.304 pct.7 și 9, reclamantul investind instanța cu o acțiune în pretenții însă prin hotărâre s-a apreciat greșit că pârâta nu datorează suma solicitată întrucât a fost folosită de către aceasta în calitate de terț poprit, pentru plata unor datorii personale ale reclamantului.
S-a susținut că deși instanța a reținut că potrivit art.27 alin.1 și 2 din OUG nr. 38/2003 reclamantul avea dreptul la data încetării activității la suma de 27.820 lei și 5564 lei, a respins acțiunea ca nefondată, cu o motivare contradictorie.
Instanța a făcut greșit aplicarea art.452 și 453.proc.civ. deoarece sumele erau deja datorate ca urmare a încetării raporturilor juridice de muncă la 31.12.2005 fiind fără relevanță împrejurarea că la data începerii executării silite recurentul nu efectuase plata datorată ce devenise scadentă.
S-a mai arătat că potrivit art.409 pct.4 și 7.proc.civ pârâta nu putea avea calitatea de terț poprit deoarece sumele datorate au un regim special, orice urmărire asupra acestora fiind nulă potrivit art.410 proc.civ.
În ce privește soluționarea cererii de la fila 161-163 dosar fond s-a susținut că aceasta are caracter de întregire astfel că instanța trebuia să o soluționeze odată cu cererea inițială iar nu să o disjungă făcând o greșită aplicare a disp.art.165 proc.civ. care nu sunt incidente în cauză.
S-a susținut că era esențială constatarea nelegalității plăților făcute de pârâtă ca urmare a unei cereri de executare formulată de creditorii personali ai reclamantului astfel că nu se impunea soluționarea separată.
În recursul formulat de IPJ V se critică soluția instanței de fond numai în ce privește disjungerea cererii reclamantului de la filele 161-163 referitor la constatarea nulității popririlor, susținându-se că se impunea respingerea acesteia ca tardivă.
Prin decizia nr. 129/RC/13.02.2009 Curtea de APEL PITEȘTIa respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V împotriva sentinței nr.1108 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Cu privire la tardivitatea declarării recursului de către pârâtă s-a reținut că recursul a fost depus cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 301.proc.civ. față de înscrisul de la fila 259 dosar fond, care atestă data primirii hotărârii de către pârâtă, respectiv 29.12.2008, față de data înregistrării recursului (13.01.2009) și de disp.art. 101 alin. 1 rap. la art. 102 alin. 1.proc.civ.
Susținerea recurentei - pârâte conform căreia cererea de la filele 161-163 de completare (întregire) a cererii trebuia respinsă ca tardivă și nu disjunsă, nu a fost primită în primul rând urmare a faptului că o atare sancțiune nu este prevăzută de lege iar decăderea operează pentru nerespectarea termenelor legale imperative, peremptorii, or, în aplicarea art. 132.pr.civ. este posibilă modificarea sau completarea și după prima zi de înfățișare, dacă partea adversă este de acord.a contrario, dacă partea adversă nu este de acord cu judecarea acestora împreună, iar întregirea cererii întârzie soluționarea cererii inițiale, instanța va despărți cererile, pentru a le judeca deosebit, soluție obținută aplicând prin analogie disp.art.135 proc.civ. Chiar dacă cererea a fost intitulată completarea acțiunii și era impropriu formulată față de prevederile art.112 proc.civ. capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a popririlor executate de IPJ, era menționat pentru prima dată în cadrul dosarului și nu putea reprezenta o consecință a admiterii cererii referitoare la obligarea pârâtei la suma de bani solicitată, deoarece aceasta nu ar putea fi urmărită.
Cadrul procesual obiectiv a fost determinat la depunerea cererii de chemare în judecată, adăugarea unui aspect distinct, a cărui precizarea se impunea în raport de prevederile art.112 proc.civ. neputând determina completarea acțiunii inițiale, însă în egală măsură nici respingerea acesteia ca tardivă. Așadar, pentru a nu întârzia soluționarea cererii principale, care se afla deja în stare de judecată, capătul de cerere nou formulat a fost disjuns.
Nu a fost reținută nici susținerea recurentului reclamant, care a arătat că la filele 161-163 înțeles să precizeze argumentele aduse în sprijinul cererii inițiale, atâta vreme cât se formulează expres un capăt de cerere distinct, asupra căruia s-au pus chiar concluzii la fond la 30.09.2008 solicitându-se aplicarea art. 410.proc.civ. ( 255 verso).
În ce privește recursul formulat de reclamant s-a reținut că acesta este nefundat. Urmare a încetării raportului juridic de serviciu prin pensionare, s-a născut obligația de plată a sumei de bani reprezentând ajutor echivalent a 20 de salarii și 4 salarii de bază nete. Așadar, la momentul pensionării între reclamant și pârâtă a luat naștere un alt raport juridic având ca obiect tocmai plata sumei de bani menționate.
S-a reținut că pentru justificarea calității de terț poprit disp.art.452 proc.civ nu pretind existența unui raport de serviciu sau de muncă ci este suficientă existența unui raport juridic. suma de bani determinată în temeiul OUG nr.38/2003 către reclamant, este cert că între părțile din prezenta cauză a luat naștere un raport obligațional, determinat tocmai de încetarea raportului de serviciu. o sumă de bani, pârâtul a devenit terț poprit, urmând să achite creditorului creditorului său, ceea ce datora creditorului.
Cu privire la caracterul urmăribil al sumelor datorate de către pârâtă s-a constatat că potrivit art.409 alin.4 proc.civ. sumele în discuție nu sunt excluse de la urmărire. Compensația acordată salariaților în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziții legale, nu este regăsită ca ipoteză în text, care are în vedere încetarea raporturilor de serviciu, iar nu a contractului de muncă. S-a reținut că și dacă s-ar opera argumentul de analogie, pentru identitate de rațiune aplicând și raporturilor de serviciu textul menționat, deși este vorba despre un text care consacră o excepție și nu poate fi extins prin interpretare, acesta are în vedere situații excepționale de încetare a raporturilor cu angajatorul iar nu pensionarea la împlinirea vârstei și a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu și la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional.
S-a reținut că art.409 alin.7 proc.civ. invocat și în recurs, nu se aplică în cauză deoarece și acesta are în vedere sume și indemnizații cu destinație specială cum sunt: alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii.
Față de motivele de recurs și de cererea de la fila 162, s-a reținut că reclamantul nu contestă calitatea sa de debitor cu privire la creditele restante, arătând numai că acestea nu puteau fi urmărite deoarece contractele de credit la Banca Transilvania V și la nu expiraseră. Or, reclamantul a cunoscut de la 27.06.2006, data depunerii întâmpinării (12 dosar fond), cum au fost plătite de către pârât sumele respective, anume creditorii au instituit prin executor judecătoresc, respectiv bancar, poprirea ( 16, 30 verso, 38, 120-121, 130-131), fără a dovedi că a contestat pe orice cale aceste sume sau existența raporturilor juridice respective, care au servit ca temei pentru urmărire. Nu s-a dovedit că s-ar fi formulat nici o procedură în contradictoriu cu creditorii ale căror creanțe sunt contestate în cererea de la fila 161-163, anterior depunerii acesteia. Capătul de cerere disjuns se raportează tocmai la acest aspect, echivalând parțial cu o contestație la executare, care se desfășoară cu participarea tuturor celor care au efectuat acte în procedura popririi și care, față de momentul depunerii sale, nu poate fi analizat în prezenta cauză.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia.
În motivare se susține că instanța a soluționat pricina săvârșind greșeli materiale și omițând să cerceteze toate motivele de modificare sau de casare indicate în cererea de recurs.
Se susține că instanța de recurs a reținut eronat că între reclamant și pârâta IPJ V s-a născut obligația de plată a sumei de bani, respectiv că a luat naștere un raport juridic, deși temeiul plății sumelor se regăsește în prevederile art.27 din OG nr.38/2003 coroborat cu art.29 alin.3 din Legea nr.360/2009.
Se susține că instanța nu a observat că raporturile de serviciu au încetat față de Ministerul Administrației și Internelor, plata sumelor urmând a fi făcută de către acesta iar nu de către IPJ care este doar ordonator terțiar de credite. Ca atare, IPJ nu a dobândit calitatea de terț poprit și mai mult actele de executare silită nu au fost precedate de încheieri de încuviințare a executării silite și înființarea popririi.
De asemenea se susține că reclamantul nu avea cum să formuleze contestație la executare și să solicite citarea creditorilor câtă vreme aceștia nu l-au citat pe reclamant și nu l-au somat în legătură cu pretinsele debite, care nu erau scadente, lichide și exigibile.
Se susține că, greșit a reținut instanța de recurs caracterul urmăribil al sumelor datorate reclamantului fără observarea dispozițiilor art.406, 409, 410 și 452 Cod procedură civilă.
Se arată că greșit a fost interpretată cererea precizatoare, prin care s-a cerut să se constate că pârâtul IPJ îi datorează sumele cu privire la care trebuia să facă doar oficiul de a i le remite, situație față de care popririle erau lovite de nulitate absolută.
Analizând contestația formulată, în temeiul disp. art. 318.proc.civ. instanța constată că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318.proc.civ. otărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prima teză a textului menționat are în vedere greșeli materiale, noțiunea urmând a fi interpretată restrictiv datorită caracterului de excepție al textului și al căii de atac formulate. În consacrarea acestui motiv de contestație în anulare s-au avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.
Totodată asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății nefiind vorba despre eventuale erori de judecată.
Or, din cuprinsul cererii formulate rezultă că se tinde la o rejudecare a recursului iar nu la înlăturarea unor erori materiale, așa cum au fost ele avute în vedere de către legiuitor, motivele expuse în contestația în anulare reprezentând de fapt critici aduse deciziei de recurs prin reluarea și dezvoltarea motivelor expuse în cererea de recurs.
Existența unui raport juridic între părți, calitatea pârâtei de a fi terț poprit, temeiul datoriei față de petent, caracterul urmăribil al sumelor primite de către acesta, calitatea de debitor față de bancă, au constituit obiect de analiză în motivarea recursului, instanța răspunzând acestor aspecte, astfel că nu se poate reține că nu au fost analizate sau că instanța nu a răspuns acestor critici pentru a fi incident motivul de contestație în anulare întemeiat pe art. 318 teza a doua proc.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dis part. 318.proc.civ. instanța va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de reclamantul, cu domiciliul în Râmnicu V,-, -.F,.10, jud. V, împotriva deciziei nr.129/RC/13.02.2009, pronunțată de curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, intimat fiind INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în Râmnicu V,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red. AT
/2ex/21.05.2009
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
