Anulare act administrativ fiscal. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 578/CA
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în Focșani,-, județul V, în contradictoriu cu intimata SC SRL V și intimatul, având ca obiect-anulare act administrativ( îndreptare eroare materială), recurs împotriva încheierii din 24 august 2009 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier. referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, iar din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 02 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea ce a fost înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamanta " " Vac hemat în judecată pe Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și pe, în calitatea sa de director executiv al V, pentru a fi obligați la plata pagubei ce i-au cauzat, ca urmare a valorificării cantității de 407,4 tone păcură, mai înainte ca instanțele judecătorești competente să se fi pronunțat cu privire la procesul verbal nr. - din 7 mai 2004, încheiată de Garda Financiară
Prin sentința civilă nr. 319/CA/ din 8 octombrie 2007, Tribunalul Vaslui, respingând excepțiile de prematuritate, de tardivitate și de inadmisibilitate a cererii de despăgubiri, invocate de pârâți, a respins cererea formulată de reclamanta " ": V, în contradictor cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și, constatând achitată suma de 598.836,85 lei reprezentând despăgubiri; reținându-se că pretențiile reclamantei sunt întemeiate numai în ceea ce privește contravaloarea păcurei confiscate, și că reclamanta este îndreptățită să primească valoarea actualizată a bunului confiscat, conform art. 6 alin. 5 din nr.OG 128/1998.
S-a reținut, de asemenea, că pârâta a achitat, cu ordinul de plată nr. 27 din 28 aprilie 2006, suma de 498.836,85 lei, că celelalte sume solicitate cu titlu de despăgubiri nu sunt cuvenite, că, chiar dacă pârâta Vav alorificat păcura confiscată, mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de soluționare a contestației împotriva procesului verbal de contravenție și a procesului verbal de confiscare, pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de transport pe întrucât aceste cheltuieli cad în sarcina agentului economic și că, în ceea ce privește dobânzile bancare, solicitate de reclamantă, nu s- făcut dovada că împrumutul a fost contractat pentru achiziționarea păcurei ce a fost confiscată și că nerambursarea creditului s-a datorat confiscării, în finalul considerentelor hotărârii arătându-se că pârâta a achitat reclamantei suma de 498.836,85 lei cu titlu de despăgubiri, hotărâre ce a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii de către Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 164/CA din 10 martie 2008, a recursului formulat de reclamanta
Ulterior soluționării cauzei, în condițiile arătate, Vaf ormulat, la data de 18 august 2009, o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, prin care a solicitat "îndreptarea erorii din sentința civilă nr. 319/CA din 8 octombrie 2007, "în sensul înlocuirii termenului "despăgubiri" din formularea "Constată achitată suma de 498.836,85 lei reprezentând despăgubiri", cu sintagma "restituire contravaloare bunuri confiscate", motivat de faptul că în ordinul de plată nr. 27 din 28.04.2006 s-a menționat "rest sume din bunuri confiscate cf. dc. 136/2006" și nu " despăgubiri " și, că în cuprinsul deciziei civile nr. 185 din 18.04.2006 a Tribunalului Bacăus -a specificat că reprezentantul recurentei a solicitat completarea deciziei în sensul obligării Gărzii Financiare V la plata sumei de 498.836, 85 lei re prezentând c/val celor 497,4 tone păcură".Prin încheierea din 24 august 2009, Tribunalul Vaslui admite, în temeiul art. 281 Cod procedură civilă, cererea formulată de reclamanta V, dispunând îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr. 319/CA/8.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în sensul că, în loc de "Constată achitată suma de 498.836,85 lei, reprezentând despăgubiri", se va menționa "Constată achitată suma de 498.836,85 lei reprezentând contravaloare bunuri confiscate", reținându-se că, în cuprinsul sentinței civile nr. 319/CA/8.10.2007, se constată că s-a menționat că pârâta Vaa chitat către reclamantă suma de 498.836,85 lei reprezentând contravaloarea actualizată a cantității de 407,4 tone păcură, confiscată prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. -/7.05.2004 și că, potrivit art. 281 Cod procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, sau cel de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Împotriva acestei încheieri a introdus recurs pârâta V, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că aceasta nu ține seama că în considerentele sentinței civile nr. 319/CA/8.10.2007 s-a făcut referire la faptul că cererea reclamantei are valoarea unei acțiuni în pretenții, că prejudiciul cauzat reclamantei a fost acoperit prin dezdăunarea sa, în procedura administrativă reglementată de nr.OG 128/1998, că acesteia nu i se cuvin celelalte sume solicitate cu titlu de despăgubiri, că în mod corect s-a reținut că reclamanta a fost despăgubită, prin plata sumei de 498.836,85 lei, și că acesteia nu i s-a restituit doar contravaloarea mărfii confiscate, suma plătită fiind în realitate actualizată la un nivel superior celui obținut prin valorificare, că reclamanta și-a valorificat dreptul la despăgubiri, iar solicitarea plății oricăror alte sume de bani ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză și că, în atare condiții, nu se impunea îndreptarea pretinsei erori materiale din dispozitivul sentinței menționate.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține ca fiind necontestat faptul că, prin acțiune, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului ce i s-a cauzat prin valorificarea bunurilor confiscate, mai înainte de a se fi soluționat plângerea contravențională formulată, că în cuprinsul hotărârii ce s-a dat se face referire, în mod repetat, la sume solicitate cu titlu de despăgubiri, că, în chiar cuprinsul cererii de recurs introduse împotriva sentinței civile nr. 319/CA din 8.10.2007, reclamanta - recurentă V arată că "prejudiciul în realitate este mai mare, sumele motivate includ prejudiciul creat până la data de 13 octombrie 2005", că "abia la 02.mai 2006 am recuperat contravaloarea păcurei, însă rămân dobânzile și penalitățile bancare, contravaloarea transportului CFR, impozitul pe profit, tva. cât și faptul că activitatea societății a fost întreruptă", pentru ca în finalul cererii menționate să se arată că "Suma achitată de DGFP reprezintă doar contravaloarea la zi (18 aprilie 2006) a păcurei confiscate, nicidecum despăgubiri".
Cum cererea de recurs a fost respinsă, prin decizia nr. 164/CA din 10 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui era obligat să observe că problema naturii și cuantumului sumelor pretinse prin acțiune și respectiv a sumelor acordate prin hotărârea menționată a căpătat o rezolvare irevocabilă, menținându-se ca temeinică și legală parte din hotărâre prin care s-a constatat că suma achitată (498.836,85 lei) reprezintă "despăgubiri", în condițiile în care însăși V recunoaște că suma achitată de V reprezintă "contravaloarea la zi" a păcurei confiscate nemulțumirea sa fiind generată de faptul că actualizarea s-a făcut doar până la data de 18 aprilie 2006 și nu a inclus și celelalte pierderi pretins suferite (speze transport, dobânzi și penalități bancare, obligații fiscale).
Ori, raportat la obiectul necontestat al prezentei cereri și la temeiul de drept pe care ea se întemeiază, prima instanță era obligată să stabilească dacă faptul înscrierii în dispozitivul sentinței nr. 319/CA/8.10.2007 a sintagmei "despăgubiri" reprezintă sau nu o eroare materială, care să poată fi îndreptată în condițiile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă și dacă ea nu este în realitate o tentativă de modificare, pe o cale indirectă, a unei hotărâri trecute în puterea lucrului judecat, cu deosebire în ceea ce privește întinderea prejudiciului și a naturii acestuia.
Ori, din examinarea prevederilor art. 281 Cod procedură civilă, prin prisma doctrinei și a practicii judiciare în materie, prima instanță ar fi trebuit să observe că în categoria greșelilor materiale, care pot fi îndreptățite pe calea procedurii aleasă de petenta V, sunt incluse doar erorile sau omisiunile referitoare la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale, de aceeași natură.
În categoria erorilor materiale nu pot fi însă incluse erorile ce vizează fondul cauzei, cm ar fi cele referitoare la natura și obiectul acțiunii sau la natura și întinderea drepturilor pentru care acțiunea reclamantului a fost găsită întemeiată, erori care se încadrează în categoria erorilor de judecată, ce nu pot fi îndreptate decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Ca atare, chestiunea dacă suma de 498.836,85 lei reprezintă sau nu despăgubiri, dacă ea este sau nu valoarea actualizată, până la o anumită dată, a contravalorii mărfii confiscate și valorificate și dacă prin plată, prejudiciul reclamat a fost sau nu acoperit, nu puteau face obiectul unei cereri de îndreptare a unor pretinse erori materiale, ci doar obiectul unei cereri de recurs, cale de atac pe care reclamanta a exercitat-o și care a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia nr. 164/CA/10.03.2008, care rezolvă inclusiv chestiunea naturii juridice și a întinderii obligației ce a fost stinsă prin plata efectuată de pârâta - re curentă.
Drept urmare, constatând că s- făcut o greșită aplicare a legii, ignorându-se faptul că problema ridicată în prezent de petentă a făcut obiectul cererii de recurs, care a fost respinsă în mod irevocabil, și că orice discuție ce s-ar face cu privire la natura și întinderea dreptului reclamat, pentru care s-a constatat că pretențiile au fost satisfăcute prin efectul plății, nu pot face obiectul procedurii prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă, neîncadrându-se în categoria erorilor materiale, ci, teoretic, doar în categoria erorilor de judecată, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei, va modifica în tot hotărârea atacată și, în fond, va respinge cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V împotriva încheierii civile din 24 august 2009 a Tribunalului Vaslui, încheiere pe care o modifică în tot.
În fond, respinge cererea de îndreptare a sentinței civile nr. 319/CA din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul -, cerere formulată de reclamanta V, în contradictor cu pârâții V și, în calitate de Director al V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
02.12.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
