Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 576/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 576/CA
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de reclamantul, domiciliat în comun a Podu, sat, județul I, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului I, împotriva sentinței civile nr. 403/ca din 22.05.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 02 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 403/CA/22.05.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în oraș Podu, sat, nr. 43 B, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean I, ca nefondată.
A reținut instanța de fond:
Prin adresa nr. -/12.08.2008, I îi comunică reclamantului că, urmare a raportului nr. -/30.07.2008, nu poate beneficia de acordarea compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, întrucât a fost mutat la cerere la Serviciul Poliției Rutiere.
Împotriva refuzului de acordare a contravalorii chiriei, reclamantul a promovat prezenta plângere, susținând că în fapt a fost mutat în interes de serviciu și nu la cerere,astfel încât beneficiază de dispozițiile HG 284/2005.
În fapt, la 15.04.2008, au fost analizate atât raportul șefului Poliției Rutiere nr. - de mutare a reclamantului în interes de serviciu, cât și raportul reclamantului nr. - de mutare la cerere. Potrivit rezoluțiilor dispuse pe aceste rapoarte, Șeful IPJ a soluționat mai întâi, așa cum era și corect, raportul reclamantului, fiind datat anterior, 11.04.2008, menționând pe raportul șefului Poliției Rutiere că anterior i s-a aprobat mutarea la cerere.
Ca urmare, a fost emisă dispoziția 1125/10.07.2008 a IPJ, prin care, în baza rezoluțiilor aferente celor două rapoarte, s-a dispus mutarea la cerere a reclamantului. Reclamantul nu a făcut dovada că a contestat această dispoziție, ba mai mult, a întocmit un raport la 28.07.2008 prin care menționează că a fost mutat la cerere și prin care solicită decontarea chiriei.
Or, potrivit art. 1 din HG 284/2005, olițiștii p. aflați în situațiile prevăzute la art. 31 alin. (1) și alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, au dreptul la o compensație lunara pentru chirie, calculată in raport cu salariul de baza corespunzător lunii pentru care se cuvine acest drept, in cuantum de 50% din salariul de baza, dacă locuința închiriată se afla în municipii, dar nu mai mult decât este prevăzut în contractul de închiriere. De asemenea, potrivit art. 31 din Legea 360/2002, polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul și care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensație pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.
Prin urmare, reclamantul fiind mutat la cerere, nu poate beneficia de dispozițiile art. 1 din HG284/2005, astfel încât în mod corect i s-a respins solicitarea de decontare a chiriei.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică întrucât raportul său cu nr. -/15.-, înregistrat la Serviciul Management Resurse Umane al PJ. I, nu poate constitui motiv de mutare la cerere, în sensul HG284/2005 și a Legii 360/2002 din moment ce a fost anulat prin bararea cu două linii în formă de "X" pe întreaga pagină, iar instanța nu a solicitat lămuriri privind acest aspect.
De asemenea, pentru dosarul personal a fost întocmit un alt raport, nedepus însă la dosarul cauzei, motivat de faptul că nu întrunea anumite cerințe în materia mutărilor în interesul serviciului. Arată recurentul că prin raportul său cu nr. -/11.04.2009 a cerut să fie mutat în interesul serviciului, iar data de 11.04.2009 menționată pe acesta este lipsită de relevanță, întrucât un act este supus controlului de legalitate după înregistrarea la instituția căreia îi este adresat, în speță la Secretariatul din cadrul I cu data de 15.04.2009.
Se susține de prima instanță că nu ar fi fost probată contestarea de recurent dispozițiilor PJ. nr. 1125/10.07.2008, însă e ace act a luat cunoștință abia după ce fost depus de pârâtă la dosar, neexistând o comunicare oficială a lui făcută de intimată.
Cât privește raportul din 28.07.2008, arată recurentul că a făcut mențiunea "mutat la cerere" pe documentul original, deoarece acela a fost formularul tip ce i-a fost pus la dispoziție de intimată, cu indicația de a sublinia sintagma "în interesul serviciului", însă ulterior s-au făcut modificări și completări de serviciul al I, care nu au mai fost înaintate conducerii instituției, astfel că solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata prin întâmpinare consideră legală soluția primei instanțe, întrucât mutarea reclamantului de la Poliția orașului Tg. la Biroul Drumuri Naționale și Europene al Serviciului Poliției Rutiere, a avut la bază dispoziția șefului I nr. 1125/10.07.2008, emisă în urma raportului depus personal de recurent la 11.04.2008 și înregistrat sub nr. -/15.04.2008 la serviciul, raport prin care solicită mutarea într-o funcție echivalentă. Cererea i-a fost aprobată la 14.04. 2008, iar mutarea s-a produs începând cu 30.04.2008.
Fără a fi cunoscut demersul reclamantului de mai sus, tot în data de 14.04.2008 șeful Serviciului Poliției Rutiere înaintează conducerii I raportul cu nr. -/14.04.2008, prin care propune mutarea în interesul serviciului atât a recurentului, cât și a altor două persoane, însă aceasta a devenit inoperantă în ce-l privea pe reclamant, întrucât raportul său își produsese deja efectele juridice, astfel că nu mai putea beneficia de drepturile prevăzute de lege polițiștilor mutați în interesul serviciului.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, reclamantul - recurent a investit instanța cu solicitarea ca pârâta intimată să-i acorde drepturi bănești decurgând din calitatea sa de polițist mutat "in interesul serviciului", invocând motive ce țin de o pretinsă nelegalitate procedurii de mutare a sa "la cerere" de la Poliția orașului Tg. la Biroul pentru Drumuri Naționale și, procedură finalizată prin emiterea dispozițiilor nr. 1125/10.07.2008 de către Șeful
Ori, reclamantul nu a investit instanța cu cenzura legalității dispoziției 1125/2008 de la momentul la care a luat cunoștință de existența acesteia, pe orice cale, cu atât mai mult cu cât actul este invocat de însuși reclamant în chiar preambulul raportului pe care l-a adresat nr. -/28.07.2008, prin care solicită acordarea compensației lunare pentru chirie, raport în care menționează expres că a fost mutat "la cerere", dar în cuprinsul căruia pretinde că s-ar fi operat mențiuni ulterioare, fără știrea sa.
Așa fiind, atât timp cât dispoziția de mutare reclamantului "la cerere" nu a fost anulată de instanță pentru pretinsele neregularități invocate de reclamant într-o acțiune care să aibă ca obiect cenzura legalității acestei acțiuni, instanța nu poate proceda la verificarea lui în actualul cadru procesual. Aceasta întrucât cauza de față ce decurge din conținutul actului, respectiv din modalitatea de mutare a reclamantului de la un serviciu la altul în cadrul I, iar mutarea evocată în act respectiv "la cerere"își produce efectele specifice oricărui act administrativ, prezentat prin lege fi legal, până la momentul în care instanța de contencios administrativ competentă ar dispune altfel, ipoteză ce nu se regăsește însă în speță.
Concluzionând față de cele arătat în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 403/CA/2005 a Tribunalului Iași, cu respingerea ca nefondată a cererii de recurs promovată în cauză de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 403/CA/ 22.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.11.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
