Anulare act administrativ fiscal. Decizia 609/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 609/
Ședința publică din 09.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 187/CA din 29.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinarea formulată de intimata Administrația Finanțelor Publice V, transmisă prin fax, într-un singur exemplar.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.01.2009 și înregistrată la Tribunalul Vaslui la nr-, precizată la termenul de judecată din data de 23.02.2009, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Finanțelor, solicitând anularea deciziei nr. 3 emisă la data de 26.08.2008 de către pârâta Administrația Finanțelor Publice V, precum și obligarea pârâților să îi restituie suma de 5381 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru a i se permite înmatricularea în România a autoturismului second-hand, marca, cumpărat din Germania.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat faptul că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, prin care s-a instituit obligația plătii taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism în România, întrucât diminuează introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru al UE, favorizând, astfel, vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate într-un România, care nu sunt supuse obligației de plata a taxei de poluare, spre deosebire de primele și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România, sunt contrare prevederilor dreptului comunitar, în speță 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care instituie interdicția statelor membre de aplica impozite interne discriminatorii pentru produsele provenind din alte state membre, drept pentru care acestea trebuie aplicate direct în virtutea principiul preeminenței dreptului comunitar, principiu consacrat constituțional prin prevederile art. 148 din Constituția României, cu consecința înlăturării de la aplicare a prevederilor interne contrare dreptului comunitar.
A susținut reclamantul că norma de drept intern care constituie baza legală de percepere a taxei de primă înmatriculare, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, este incompatibilă cu dreptul comunitar.
Taxa de poluare diminuează ori este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehiculele second-hand deja înmatriculate în România, în cazul cărora la reînmatriculare nu se plătește taxa de poluare.
Diferența de tratament fiscal este și mai evidentă prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, prin care au fost exceptate de la obligația de plată a taxei de poluare anumite categorii de autoturisme, respectiv autoturismele noi M1 cu norma de poluare Euro 4, căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 mc, precum și autovehiculele N1, cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12.2008- 31.12.2009.
Astfel, consumatorii sunt orientați spre achiziționarea unui autoturism nou din categoria celor exceptate sau spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România, favorizându-se, astfel, industria internă.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Vac hemat-o în garanție pe Administrația Fondului de Mediu pe considerentul că taxa de poluare, potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu constituie un venit la bugetul de stat, ci constituie un venit la bugetul fondului de mediu, care este administrat de către chemata în garanție.
Prin sentința civilă nr. 187/CA/29.06.2009, Tribunalul Vasluia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, respingând acțiunea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice V, precum și acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V, ca neîntemeiată.
A fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice V în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, la data de 24.07.2008, cu chitanța seria -, nr. -, emisă de către Trezoreria mun. V, a achitat taxa de poluare în cuantum de 5381 lei pentru autoturismul marca, categoria auto M1, norma de poluare E2, serie șasiu -, număr de omologare -E2, fabricat în anul 2000, pe care l-a importat din Germania, de unde l-a achiziționat.
Taxa de poluare, în aplicarea prevederilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 686/24.06.2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50 /2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, fost calculată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. V prin decizia emisă la data de 23.07.2008 (fila 12), ca și organ fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar taxa de poluare a fost achitată tot către Administrația Finanțelor Publice Prin decizia nr. 3, cărei anulare s-a solicitat, aceeași pârâtă a respins contestația reclamantului împotriva actului administrativ fiscal prin care s-a calculat taxa de poluare cu privire la autoturismul importat de către reclamant din Germania.
A reținut instanța că raportul juridic de drept administrativ fiscal s-a născut numai între reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Or, potrivit prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, Administrația Finanțelor Publice V poate sta în judecată în calitate de pârâtă, având organe proprii de conducere. Organul fiscal competent a dispune în ceea ce privește cererea de restituire a sumei încasate cu titlu de taxă de poluare este Administrația Finanțelor Publice a mun. V, nu Direcția Generală a Finanțelor Publice V și nici Ministerul Finanțelor Publice.
Mai mult, actul administrativ fiscal a cărei anulare se cere, respectiv decizia nr. 3 din data de26.08.2009, a fost emis tot de către pârâta Administrația Finanțelor Publice V, nu de către Direcția Generală a Finanțelor Publice V și nici de Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice V, pe considerentul că taxa de poluare, conform prevederilor legale, nu constituie venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul fondului de mediu, buget care este administrat de către chematul în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, instanța a reținut că este neîntemeiată raportat la împrejurarea că aceasta pârâtă, fiind organul fiscal care a calculat și încasat taxa de poluare, dar și emitentul deciziei nr. 3/26.08.2009, act administrativ a căreia anulare se cere, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V, având drept obiect restituirea sumei de 5381 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală la data plății efective, precum și anularea deciziei nr. 3/2008 prin care pârâta a respins cererea reclamantului privind restituirea taxei de poluare, instanța a reținut că sunt aplicabile reglementările legale în materia taxei de poluare în vigoare la data depunerii la autoritatea fiscală competentă a documentelor din care rezultă elementele de calcul ale taxei de poluare, în speță luna iulie 2008, deoarece contribuabililor li se aplică regimul juridic în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute de art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, nu raportat la reglementările legale în această materie adoptate după achitarea taxei de poluare de către reclamant și înmatricularea autoturismului, care nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Astfel, în speță, instanța a analizat conformitatea cu prevederile dreptului comunitar, în particular cu dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CEE, a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în forma în vigoare la data de 24.07.2008, act normativ în aplicarea căruia a fost achitată taxa de poluare de către reclamantul.
Tribunalul a reținut că prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă efecte discriminatorii.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană de Justiție, prin Hotărârea adoptată în cauza Brezezinski contra Poloniei, dar și prin alte hotărâri, a statuat că, în principiu, un impozit aplicat o singură dată, la prima înmatriculare a unui autovehicul într-un stat membru, aplicat nondiscriminatoriu tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată, fie că sunt noi, sau second-hand, fabricate pe teritoriul național ori dintr-un alt stat membru, cum este și taxa de poluare, nu este contrar prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratat, care, practic, constituie o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent, în măsura în care valoarea impozitului aplicat autoturismelor second-hand importate din alt stat membru, unde au fost înmatriculate, nu depășește valoarea reziduală a aceluiași impozit încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare, înmatriculate anterior în statul membru care instituie impozitul, în cazul cărora a fost plătit acest impozit la prima lor înmatriculare în statul membru.
Astfel, Curtea a stabilit, în principiu, că supunerea la un impozit intern cu prilejul unei prime înmatriculări a unui autovehicul second-hand importat din alt stat membru, unde și fusese înmatriculat, nu este contrară dreptului comunitar atâta timp cât potrivit legislației interne si autoturismele similare, înmatriculate anterior în statul membru, indiferent de proveniența acestora, din producția internă ori din import, noi sau second-hand, sunt supuse aceluiași impozit la prima lor înmatriculare în statul membru.
Este așadar, potrivit jurisprudenței, compatibilă cu dreptul comunitar, în principiu, plata unui impozit cu prilejul primei înmatriculării a unui autoturism second-hand importat într-un stat membru, chiar dacă autoturismele similare second-hand, aflate în piața internă, nu sunt supuse plății acestui impozit la o nouă reînmatriculare în același stat membru cu prilejul înstrăinării către un alt proprietar, atâta timp cât aceste autoturisme aflate în piața internă, potrivit legislației interne care reglementează impozitul sunt supuse plății acestui tip de impozit cu prilejul primei lor înmatriculări în statul membru, iar valoarea impozitului aplicat autoturismului second-hand importat nu e mai mare decât valoare reziduală care se aplică autoturismelor aflate pe piața internă, noi ori second-hand, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Instanța a reținut că nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second-hand, importate din alt stat membru al UE, cu prilejul primei lor înmatriculări în România, dacă acesta se percepe doar o singură dată, la data primei înmatriculări în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi ori second-hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din alte state membre dacă cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second-hand, importate din alt stat membru, unde au si fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiași tip de impozit la prima lor înmatriculare și, care, potrivit reglementării interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul național, fie prin export, fie prin distrugere.
Un asemenea impozit ar fi contrar dreptului comunitar doar în ipoteza în care în cazul autoturismelor second-hand provenite din achiziții din alte state membre nivelul de taxare ar fi semnificativ mai mare decât nivelul de taxare al autoturismelor second-hand aflate pe piața internă, provenite din producție internă, din import sau din achiziții intercomunitare, în cazul cărora impozitul a fost aplicat la prima înmatriculare și dacă taxa nu ar fi redusă pe măsură ce valoarea autoturismului scade prin depreciere, depreciere care trebuia să fie stabilită pe baza unor criterii generale instituite de către legiuitor, precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul autovehiculului, valoarea autovehiculului.
Instanța a reținut că esențial în cauză, pentru a statua asupra compatibilității cu dreptul comunitar a formei inițiale a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aplicabilă raportului juridic dedus judecății, este a se stabili dacă, raportat la metoda și modul de calcul, taxa de poluare aplicabilă autoturismelor second-hand importate în România este egală sau mai mare decât valoarea reziduală încorporată în valoarea de piață a vehiculelor second-hand similare, deja înmatriculate pe teritoriul României, când s-a plătit și în cazul acestora taxa auto.
Taxa de poluare a fost instituită în legislația românească de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 drept urmare a incompatibilității taxei de primă înmatriculare reglementată de prevederile art. 214 alin. 1 din Codul fiscal cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, din cauza faptului că taxa de primă înmatriculare era aplicată doar autoturismelor importate, nu si celor naționale similare, și se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România de toate autovehiculele înmatriculate în România pentru prima dată, indiferent de proveniența acestora, adică indiferent dacă acestea proveneau din producția internă sau din import din alte state membre ale Uniunii Europene ori din alte state nemembre, indiferent dacă erau noi ori second-hand.
Astfel, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (forma inițială), taxa de poluare se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1).
Potrivit acestei reglementări legale, dar și potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 686/24.06.2008 privind Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, taxa de poluare se calculează în funcție de patru variabile, respectiv în funcție tipul de catalizator folosit (euro)- norma de poluare - așa cum reiese aceasta din cartea de identitate a vehiculului eliberată de, fiind stabilită potrivit legislației europene, în funcție de emisiile de dioxid de carbon, în funcție de capacitatea sa cilindrică, specifică fiecărui tip de autoturism, fiind redusă în funcție de deprecierea autovehiculului, care apare în cazul autoturismelor second-hand.
Astfel, după cum reiese din cele două acte normative, în cazul autoturismelor second-hand, spre deosebire de autoturismele noi similare, în ceea ce privește modul de calcul, pe lângă cele trei elemente care sunt invariabile (respectiv norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon si capacitatea cilindrică) se aplică, cote de reducere a taxei de poluare în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea generală standard și de dotare. Cota de reducere în funcție de vechimea autoturismelor este 0 în cazul autoturismelor noi înmatriculate pentru prima dată în România și este din ce în ce mai mare cu cât autovehiculul supus înmatriculării este mai vechi, ajungându-se la o reducere de 95% în cazul autoturismelor mai vechi de 15 ani.
În cazul autoturismul reclamantului, care a fost înmatriculat pentru prima dată în anul 2000, la data achitării taxei de poluare, cota de reducere aplicată față de autoturismele noi cu caracteristici identice (respectiv cu același normă de poluare, emisii de dioxid de carbon și capacitatea cilindrică) datorată vechimii a fost de 55%.
Mai mult, cuantumul taxei de poluare se reduce suplimentar în cazul autoturismelor second-hand care au avut un rulaj mai mare decât rulajul mediu anual.
Reiese, astfel, din ansamblul reglementării interne incidente în speță că taxa de poluare instituită de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în cazul autoturismelor second-hand importate, spre deosebire de cele noi similare, este mai mică, fiind proporțional redusă cu deprecierea reală a autovehicule similare înmatriculate pe piața internă, depreciere stabilită pe baza criteriilor generale mai sus arătate.
S-a mai avut în vedere și faptul că, potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și art. 7 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind normele de aplicare ale ordonanței mai sus arătate, valoarea reziduală a taxei auto reprezintă taxa care ar fi plătită pentru un autoturism aflat pe piața națională, dacă acesta ar fi înmatriculat la un moment dat. Practic, aceasta reprezintă diferența existentă la un moment dat, ulterior primei înmatriculări, între taxa de poluare plătită la prima înmatriculare și cota de depreciere stabilită în funcție de criteriile mai sus arătate, respectiv vechime, rulaj mediu anual, starea generală standard și se dotare, cotă de depreciere calculată la momentul stabilirii valorii reziduale.
Instanța a reținut, raportat la cele expuse anterior, că pentru ca taxa auto să fie conformă cu dreptul comunitar este necesar ca în cazul autoturismelor second-hand importate, taxa auto să fie egală cu valoarea reziduală încorporată în autoturismele second-hand similare existente pe piața internă, deja înmatriculate, în cazul cărora taxa a fost plătită cu prilejul primei înmatriculări.
Raportat la toate cele expuse anterior cu privire la modul de calcul al taxei de poluare potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, forma inițială, având în vedere că taxa de poluare atât în cazul autoturismelor second-hand din import, cât și a celor similare de pe piața națională, se calculează prin raportare la aceleași trei variabile, fixe în cazul aceluiași tip de autoturisme - norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și capacitatea cilindrică-din care se scade deprecierea autoturismului datorată în special vechimii și rulajului mediu anual, instanța a reținut faptul că taxa de poluare aplicată autovehiculelor second-hand importate din alt stat membru în România, este egală cu valoarea reziduală a autoturismelor similare înmatriculate în România, adică cu taxa de poluare care ar fi aplicată acestora dacă ar fi înmatriculate la aceiași dată cu cele din import, drept pentru care prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, forma inițială, nu sunt contrare prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, corespunzând exigentelor dreptului comunitar privind interzicerea impozitelor interne discriminatorii.
Prin dispozițiile legale analizate nu se creează o diferență de tratament între mașinile provenind din alt stat membru și cele provenind din producția autohtonă pentru a se putea retine că prin instituirea acestui impozit s-a produs o discriminare a autoturismelor second-hand provenind dintr-un stat membru si cele autohtone.
În ceea ce privește susținerile reclamantului potrivit cărora taxa de poluare instituită de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 este contrară dreptului comunitar pe considerentul că supune unui tratament discriminatoriu autoturismele second-hand înmatriculate anterior într-un alt stat membru, care sunt supuse obligației de plată a taxei de poluare cu prilejul primei lor înmatriculări în România, adică cu prilejul reînmatriculării în România, spre deosebire de autoturismele similare (second-hand) deja înmatriculate în România, care la o nouă reînmatriculare în România nu sunt supuse obligației plății acestei taxe, instanța retine faptul că prin neinstituirea obligației de plată a taxei de poluare în cazul reînmatriculării autoturismelor second-hand aflate deja în circulație în România datorită înstrăinării autoturismului de către proprietarul inițial, care a și plătit taxa de poluare cu prilejul primei înmatriculări, nu se introduce un tratament discriminatoriu față produsele second-hand importate, care sunt supuse acestei taxe cu prilejul primei înmatriculări în România deoarece autoturismele second-hand autohtone au fost supuse obligației de plată a acestui tip de impozit cu prilejul primei înmatriculări în România, perceperea sa la fiecare nouă reînmatriculare în România semnificând o dublă impunere.
Dimpotrivă, dacă s-ar fi instituit obligația de plată a taxei de poluare cu prilejul tuturor reînmatriculărilor în România a unui autoturism second-hand, supus plății taxei de poluare la o primă înmatriculare în țara noastră, s-ar fi instituit un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele second-hand aflate pe piața internă a României, care ar fi trebuit să achite taxa în litigiu atât cu prilejul primei înmatriculări în România, cât și cu prilejul reînmatriculării ulterioare, spre deosebire de cele autoturismele second-hand similare, care proveneau dintr-un alt stat membru unde nu erau supuse unui asemenea sarcini fiscale, cum e cazul de față, reclamantul nedovedind prin nici un mijloc de probă că la prima înmatriculare în Germania a autoturismului importat s-a achitat o taxă de poluare, și în cazul cărora se achită doar o singură dată taxa de poluare, la prima înmatriculare în România.
În concluzie, instanța a reținut faptul că sistemul de impozitare impus de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, forma inițială, adică forma în vigoare până la data când fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 212 /2008, nu este contrar dreptului comunitar, fiind compatibil cu prevederile art. 90 alin. 1 CE, neinstituind un sistem de impozitare mai pentru produsele importate decât pentru cele naționale si neavând efecte discriminatorii cu privire la autoturismele second-hand importate.
În atare condiții, perceperea taxei de poluare cu prilejul primei înmatriculări în România a autoturismului achiziționat de către reclamant din Germania are temei legal în legislația internă, care e compatibil cu dreptul comunitar.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului său, reclamantul a susținut că legiuitorul, prin dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 50/2008, a introdus un mod de calcul arbitrar al taxei de poluare, diferit pentru autoturismele din normele de poluare E5, E4, E3 față de categoria E2, E1 și non euro fără o explicație juridică a acestei discriminări.
S-a mai invocat faptul că principiul poluatorul plătește se aplică doar persoanelor care înmatriculează un autoturism în România după 01.07.2008, nu și celor care au înmatriculat un autoturism identic anterior acestei date. Prin urmare, sunt inutile explicațiile primei instanțe referitoarele la taxa/valoarea reziduală a autoturismelor.
Prin întâmpinare, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Has olicitat respingerea recursului deoarece sistemul de impozitare impus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu este contrar dreptului comunitar.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentului, și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată următoarele:
Problema de drept care se ridică în prezenta cauză este dacă legislația internă care reglementează taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează taxă de poluare pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia ori între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Prin urmare, se vrea ca taxa pe poluare să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Comunității Europene.
Analizând dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța de recurs constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale nu se percepe taxa de poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru al dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor devenind mai clară după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 218/2008, prin care consumatorii sunt direcționați în mod evident fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Curtea reține că art. 90 par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene impune asigurarea liberei circulații a mărfurilor și că acesta interzice taxele cu efect echivalent care, deși nu poartă eticheta oficială a taxelor vamale, au același efect de constrângere asupra comerțului, Eventualele restricții nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau de restrângere deghizată a comerțului între statele membre, aplicarea regulii rațiunii prevăzută de art. 36 din Tratat, netrebuind să excludă de pe piața internă produsele provenind din alte state membre ale Comunității.
În aceste condiții, prima instanța era datoare să observe că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 impune o restricție nenecesară și nepotrivită liberei circulații a autoturismelor la mâna a doua, încălcând principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament cu consecinșțe similare s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV. der en (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Având în vedere că actul normativ sus indicat determină obstacularea circulației mărfurilor între statele comunitare, practică incompatibilă cu principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene, instanța de judecată consideră că are obligația, în baza principiului priorității dreptului comunitar, să îl lase neaplicat și să aplice direct dreptul comunitar, fără a trebui să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acestei ordonanțe pe cale legislativă sau prin altă procedură de drept constituțional.
Constatând, deci că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, Curtea consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 187/CA din 29.06.2009, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V, pe care o obligă să îi restituie suma de 5381 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda prevăzută de art. 124 din Codul d e procedură fiscală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 187/CA din 29.06.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V, pe care o obligă să îi restituie suma de 5381 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda prevăzută de art. 124 din Codul d e procedură fiscală.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Judecător la prima instanță: -
Prima instanță: Tribunalul Vaslui
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
