Anulare act administrativ fiscal. Decizia 608/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 608/
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de, Primăria comunei și Consiliul Local al comunei, împotriva sentinței civile nr. 430/CA din 05.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic a pentru intimatele Societatea de Consum Gradul I - oraș I și Uniunea Județeană a Cooperației de Consum - în numele și pentru Societatea de Consum Gradul I - oraș I, lipsă fiind recurenții, Primăria comunei și Consiliul Local al comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată și că recursurile nu sunt legal timbrate, deși recurenții au fost citați mențiunea timbrării.
Instanța pune în discuție excepția netimbrării recursurilor.
Reprezentanta intimatelor solicită anularea recursurilor declarate de, Primăria comunei și Consiliul Local al comunei, ca netimbrate.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursurilor.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 430/CA din 05.06.2009 Tribunalul Iașia admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Societatea Cooperativă de Consum gradul 1- Oraș I, prin UJCC-I, în contradictoriu cu pârâții Primăria, Consiliul Local al com. și, a anulat procesul-verbal nr.1374/29.02.2008 încheiat sub egida Primăriei și contractul de concesiune nr.1745/14.03.2008.
De asemenea, prin aceeași sentință, pârâții au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 1108,6 lei ( 369,53 lei fiecare pârât în parte ) cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul expert topo.
Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, este întemeiată pentru următoarele considerente:
a) obiectul concesiunii. stabilirea eronată a suprafeței ce face obiectul concesiunii. suprapunerea unei părți din suprafața concesionată cu suprafața de teren aflată în folosința legală a reclamantei.
Prin Hotărârea nr.42/31.05.2007 CL a hotărât trecerea din proprietatea publică
în proprietatea privată a com. a suprafeței de 749,63 mp teren amplasată în intravilanul sat T 12, p 6/2.
Prin aceiași hotărâre s-a aprobat scoaterea la licitație publică, valoarea de pornire a licitației și caietul de sarcini.
În urma analizării ofertelor depuse a fost declarată câștigătoare oferta formulată de pârâtul potrivit procesului-verbal nr.1374/29.02.2008 încheiat sub egida Primăriei, cu acesta din urmă fiind încheiat contractul de concesiune, ambele acte fiind contestate în cauză.
În urma administrării probei cu raportul de expertiză s-a constatat că parte din suprafața concesionată se suprapune cu suprafața de teren aflată în folosința legală a reclamantei potrivit art.107 alin.1 din lg. nr.1/2005 coroborat cu Sentința civilă nr. 9583/07.07.1998 a Judecătoriei Iași ( fila 120 dosar ).
Suprafața de 195 mp teren ocupat de magazinul proprietatea reclamantei la care se adaugă și scările de acces la etaj în suprafață de 33,9 mp se află în folosința legală a reclamantei și nu pot face obiectul concesiunii.
Potrivit concluziilor expertului topometrist exprimat în răspunsul la obiecțiunile la raportul inițial de expertiză ( filele 190-191 dosar ) parte din suprafața de teren concesionată ( mai exact 228,9 mp ) se suprapune cu suprafața de teren ce face obiectul dreptului de folosință legală al reclamantei.
Pe cale de consecință, în mod greșit a fost stabilit obiectul concesiunii având în vedere că suprafața de 228,9 mp nu putea fi concesionată, după cum se va explicita mai jos ca urmare a dreptului de preferință al reclamantei.
Greșita/eronata stabilire a obiectului concesiunii ( a suprafeței de teren ce poate face obiectul concesiunii ) de către autoritatea administrativă pârâtă atrage nelegalitatea celor 2 acte administrative contestate: procesul-verbal nr.1374/29.02.2008 încheiat sub egida Primăriei și contractul de concesiune nr.1745/14.03.2008.
b) nerespectarea dreptului de preferință al reclamantei reglementat de art.107 alin.2 din lg. nr.1/2005;
Raportat la dispozițiile legale anterior citate se concluzionează în sensul că pârâții CL și Primăria aveau obligația de a înainta mai întâi oferta de concesionare reclamantei care, într-un termen de 45 de zile, trebuia să răspundă dacă accepta oferta de concesionare sau nu.
Acest drept de preferință nu a fost respectat astfel încât licitația publică, inclusiv procesul-verbal încheiat cu ocazia analizării ofertelor și a desemnării celei câștigătoare, și contractul de concesiune încheiat ulterior sunt lovite de nulitate ca urmare a încălcării unei dispoziții legale imperative cum este cea prevăzută de art.107 alin. 2 din Lg. nr.1/2005.
Dreptul de preferință al reclamantei nu se limitează doar la suprafața de teren ce constituie amprenta construcției întrucât aceasta deja deține folosința legală a acestuia pe toată durata existenței construcției, ci dreptul de preferință în cazul de față se referă la suprafața de teren ce află în împrejurul construcției și care poate deservi din punct de vedere funcțional magazinul.
În consecință, autoritatea administrativă competentă are obligația de a respecta dreptul de preferință al reclamantei și de a stabili cu exactitate suprafața de teren ce poate deservi din punct de vedere funcțional magazinul în vederea concesionării.
Cu privire la acest teren reclamanta și-a exprimat intenția de concesionare astfel cum rezultă din adresa nr. 20/27.02.2008, autoritatea administrativ competentă ignorând solicitarea acesteia.
În ceea ce privește apărările pârâților CL și Primăria se constată că acestea sunt nefondate atâta timp cât pentru suprafața de teren ce nu face obiectul folosinței legale nu era necesar ca reclamanta să o fi deținut în folosință sau să i se fi acordat folosința de către autoritatea administrativ competentă, participarea reclamantei la licitația organizată de
pârâți nedovedind a altă situație de fapt.
În ceea ce privește problema capacității funcționale a Primăriei de a organiza licitația publică contestată în cauză din conținutul procesului-verbal nr. 1374/29.02.2008 încheiat sub egida Primăriei nu rezultă cu claritate autoritatea emitentă a actului motiv pentru care s-a apreciat că Primăria com. justifică calitatea procesuală pasivă în cauză atâta timp cât sub egida sa a fost emis/încheiat actul contestat în contradicție cu prevederile art.36 alin.2 lit.c și alin. 5 lit. b din lg. nr. 215/2001.
Față de motivele anterior expuse se constată că reclamantei i-a fost cauzată o vătămare în interesele sale legitime în sensul art. 1 din lg. nr.554/2004 astfel încât având în vedere prevederile art. 18 din același act normativ se va admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, și se va dispune anularea celor 2 acte administrative contestate: procesul-verbal nr. 1374/29.02.2008, încheiat sub egida Primăriei ca urmare a licitației desfășurate în data de 29.02.2008, și contractul de concesiune nr. 1745/14.03.2008 încheiat între CL și.
În temeiul art.274 pr.civ. vor fi obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1108,6 lei ( 369,53 lei fiecare pârât în parte ) cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul expert topometrist.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâtul, în motivarea căreia arată că reclamanta-intimată Iad epus mărturie mincinoasă pentru suprafața de 33,90. în sensul că aceasta ar fi proprietatea sa, deși în realitate recurentul are un drept de proprietate asupra acesteia, întrucât a cumpărat-o în anul 2005 de la.
Consideră de asemenea că și cheltuielile de judecată revin în sarcina reclamantei, întrucât recurentul a solicitat ca măsurătorile topo să fie făcute de Primăria comunei, ca proprietară a terenului din jurul clădirii.
Împotriva aceleiași sentințe a formulată cerere de recurs și de pârâtele Primăria comunei și Consiliul Local al comunei, jud. I, în motivarea căreia arată că terenul scos spre concesionare aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale, reclamanta neavând drept de folosință decât în ce privește clădirea proprietatea sa, conform sentinței civile nr. 9583/07.07.1998 a Judecătoriei Iași.
Referitor la prevederile Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, arată recurenta că textul ar fi fost incident doar dacă în cauză ar fi fost vorba de un drept de folosință asupra terenului, iar nu despre unul de proprietate, cum este cel de care beneficiază comuna, reclamanta recunoscând implicit că nu are drept de folosință asupra terenului, din moment ce a participat la licitația privind concesionarea acestuia.
Cu privire la adresa nr. 20/27.02.2008, susține recurenta că aceasta se constituie ca o solicitare a caietului de sarcini, iar nu de exprimare a voinței de concesionare a terenului, astfel că solicită admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 430/CA/2009 a Tribunalului Iași, iar pe fond să constate legalitatea actelor administrative în litigiu.
Pentru cele două termene de judecată acordate în cauză, instanța a pus în vedere achitarea taxelor de timbru aferente recursurilor formulate de 4 lei taxă judiciară de timbru și respectiv 0,3 lei timbru judiciar, obligație pe care însă recurenții nu au respectat-o, deși au fost citați legal cu această mențiune.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea va proceda la anularea, ca netimbrate, a recursurilor promovate în
cauză, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 430/CA/2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrate recursurile introduse de Primăria, Consiliul Local
și - împotriva sentinței nr. 430/CA/05.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
--- - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.11.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
