Anulare act administrativ fiscal. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 667/CA
Ședința publică din 30.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamanta - - P și de pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P, împotriva sentinței civile nr. 484/ca/19.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 23.11.2009, lucrările efectuate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.11.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr. 3009/99/23.04.2009, reclamanta - M - i-a chemat în judecată pe pârâții Municipiul P, Consiliul Local al Municipiului P și Serviciul Finanțe Publice Locale P, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 6682/16.03.2009 și a deciziei de impunere nr. 1703/29.01.2009, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr. 1703/29.01.2009, organele de executare silită fiscală au identificat și impus în sarcina societății "taxă sport, cultură, artă și știință pentru anul 2009" în cuantum de 250 lei, ce trebuia achitată în 2 tranșe, la 31.03.209, respectiv 30.09.2009, taxă instituită abuziv pe baza unui temei de drept inaplicabil pentru anul 2009, respectiv Hotărârea Consiliului Local nr. 57/2002 și art. 17 din Hotărârea Consiliului Local nr. 139/2008. Emiterea acestui act administrativ fiscal se bazează pe un temei de drept inaplicabil pentru anul 2009, indicarea Hotărârii Consiliului Local nr. 57/2002 nu reprezintă un temei legal pentru o taxă datorată pentru anul fiscal 2009, deoarece hotărârile autorităților administrative locale privind taxele și impozitele locale se emit anual. Conform prevederilor art. 288 din Codul fiscal, consiliile locale adoptă hotărâri privind taxele și impozitele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Partea Ia M onitorului Oficial al României a hotărârii de guvern prevăzută la art. 292.
S-a mai precizat că această taxă nu poate avea caracterul unei taxe speciale în înțelesul art. 282 din Codul fiscal.
A mai susținut reclamanta că există legislație specială pentru domeniile pe care autoritățile locale pretind că le finanțează, respectiv pentru cultură, artă, știință, sport, iar în calitate de agent economic poate sponsoriza unele dintre aceste domenii.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 484/ca/19.06.2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul P și Consiliul Local al Municipiului P respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți.
Prin aceeași sentință, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul în P,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P (Serviciul Finanțe Publice Locale P), a anulat decizia nr. 6682/16.03.2009 de soluționare a contestației și decizia de impunere nr. 1703/28.01.2009, emise de pârâtul Serviciul Finanțe Publice Locale P, și l-a obligat pe pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P (Serviciul Finanțe Publice Locale P) să îi plătească reclamantei suma de 8,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deciziile contestate de reclamantă sunt emise de aceeași instituție, pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P (aceasta fiind denumirea corectă actuală a emitentului deciziilor, conform organigramei Primăriei P, iar nu Serviciul Finanțe Publice Locale P, cum a menționat reclamanta în acțiune). Așadar, doar Serviciul Taxe și Impozite Locale P, entitate fără personalitate juridică, dar cu organe proprii de conducere, poate sta în judecată în calitate de pârât în prezenta cauză, iar nu și pârâții Municipiul P și Consiliul Local al Municipiului
Cu privire la excepția inadmisibilității s-a avut în vedere faptul că reclamanta are dreptul de a solicita instanței efectuarea controlului de legalitate a deciziei date în soluționarea contestației în temeiul art. 218 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 și a art. 6 din CEDO.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P nu a probat că reclamanta a beneficiat efectiv de serviciile publice pentru care s-a stabilit taxa specială și nici că această taxă emană dintr-un act administrativ al Consiliului Local P emis în procedura și termenele prevăzute de art. 292 alin. 1 cu referire la art. 288 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 sau că ar fi menționată în domeniile de activitate stabilite prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative în baza art. 30 alin. 3 din Legea 273/2006.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanta - - și pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale
În motivarea recursului său, reclamanta - - a susținut că prima instanță trebuia să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul P și Consiliul Local al Municipiului P deoarece pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P, care a emis actele atacate, nu are autonomie juridică, iar temeiul așa-numitelor creanțe fiscale este Hotărârea Consiliului Local P nr. 57/2002, astfel încât creditorul obligației este Consiliul Local, Municipiul P fiind unitatea administrativ-teritorială care are în patrimoniu și care dispune de bugetul local unde se colectează taxele și impozitele locale.
A mai susținut recurenta că "titlul de creanță, respectiv Hotărârea Consiliului Local nr. 57/2002" a fost anulată prin sentința nr. 484/ca/19.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, astfel încât nu mai există temei legal al emiterii actelor administrative a căror anulare au solicitat-
A mai solicitat recurenta - - să se îndrepte erorile materiale strecurate în sentința atacată în ceea ce privește numărul Hotărârii Consiliului Local P 57/2002.
În motivarea recursului său, pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale Pas usținut că taxa pentru sport, cultură, artă și știință are ca izvor Hotărârea Consiliului Local P nr. 57/27.06.2002.
Hotărârea respectivă este un act administrativ cu caracter normativ, asimilat legii, ce produce efecte erga omnes pe teritoriul Municipiului P deoarece consiliul local este un organ al administrației publice locale ce funcționează ca autoritate deliberativă.
A mai arătat că posibilitatea de a stabili impozite și taxe locale în funcție de necesitățile specifice unității administrativ teritoriale se acordă consiliilor locale sau județene de Constituția României.
S-a mai invocat faptul că dispozițiile Legii nr. 273/2006 și ale Codului fiscal nu sunt aplicabile în cauză deoarece taxa pentru sport, cultură, artă și știință a fost instituită încă din anul 2002, prin hotărâre a Consiliului Local P având, în aceste condiții, caracter preexistent Codului fiscal, ce nu retroactivează.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Prin cererea de chemare în judecată - - a solicitat anularea deciziilor nr. 6682/16.03.2009 și nr. 1703/29.01.2009, emise de pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P, decizii în care s-a reținut existența obligației reclamantei de a plăti suma de 250 de lei cu titlu de taxă pentru sport, cultură, artă și știință pentru anul 2009.
În materia contenciosului administrativ este obligatorie citarea autorității emitente a actului, indiferent dacă aceasta are sau nu personalitate juridică. Această concluzie se bazează pe dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care conferă autorităților publice capacitatea de a sta în proces în măsura în care sunt emitentele actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, fără a distinge după cum au sau nu personalitate juridică.
Având în vedere că actele administrativ fiscale ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată nu au fost emise de pârâții Municipiul P și Consiliul Local al Municipiului P, ci de Serviciul Taxe și Impozite Locale P, Curtea consideră că Tribunalul Iașia reținut corect că doar acest pârât are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de recurs reține că, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003, pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, pot adopta taxe speciale însă acestea se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Din aceste texte de lege, pe care și autoritățile administrației publice locale au obligația de a le respecta, reiese clar că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Cum în prezenta cauză nu s-a dovedit că reclamanta beneficiază de serviciile pentru care s-a instituit taxa pentru sport, cultură, artă și știință, Curtea consideră că prima instanță a reținut judicios că - - nu poate fi obligată la plata taxei respective.
Curtea observă că în considerentele sentinței nr. 484/ca/19.06.2009 s-au strecurat erori materiale evidente referitoare la numărul Hotărârii Consiliului Local P 57/2002.
Nefiind erori de judecată, acestea urmează a fi îndreptate de prima instanță, din oficiu sau la cerere, pe calea procedurii de îndreptare a hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 281 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele ce preced, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge cererile de recurs introduse reclamanta - - și pârâtul Serviciul Taxe și Impozite Locale P împotriva sentinței civile nr. 484/ca/09.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Judecător de primă instanță:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
