Anulare act administrativ fiscal. Decizia 695/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.695
Ședința publică din data de 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște,-, împotriva sentinței nr. 184 din data de 19.03.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata D CONSTRUCȚII, cu sediul în Târgoviște,-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul erul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și intimata D Construcții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 6412/120/22.12.2008, reclamanta - D Construcții SA a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și erul Finanțelor Publice B, solicitând restituirea sumei de 10.976 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul JEEP - 3.0CRD și la plata dobânzii legale aferente, până la data restituirii efective a taxei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna martie a anului 2007 achiziționat un autoturism marca JEEP - 3.0CRD, iar la înmatricularea acestuia a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 10.976 lei.
Reclamanta a mai arătat că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În aprecierea sa, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se mai arată că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația
Finanțelor Publice P, cerere care i-a fost respinsă.
S-au atașat acțiunii înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
D, a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008 s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
S-a precizat că, obligația generică de armonizare a legislației
interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința nr. 184/19.03.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta - D Construcții SA, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice și erul Finanțelor Publice și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 10.976 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare cu plata dobânzii legale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin hotărârea CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În privința Constituției României, de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art.148,ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare(alin 2), Parlamentul, Președintele României, Guvernul siautoritatea judecătoreasca garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2(alin.4).
S-a mai reținut că prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
A mai reținut tribunalul că este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a mai reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații și Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Pentru aceste considerente, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
De altfel, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, tribunalul a motivat că, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva sentinței nr.184/2009 a Tribunalului Dâmbovițaa declarat recurs erul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, înregistrat la această instanță sub nr-, întemeiat pe dispozițiile art.3041, art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul desființării ei, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea recursului pârâta a învederat că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 1.07.2008, iar în baza acestei ordonanțe a fost emisă HG nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008.
Conform art. 11 din OG nr.50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 -30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, iar procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare este reglementată la Capitolul VI din Anexa la HG nr.686/2008. Prin urmare, recurenta precizează că, legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe achitată în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei, iar obligarea statului român la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare achitată de - D Construcții SA este nelegală și netemeinică în contradicție cu precizările normative exprese, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.
De asemenea, recurenta motivează că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin.2 din Constituție prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român, de armoniza legislația internă cu cea europeană.
În final, recurenta precizează că dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne și existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs, dispozițiile legale din materie și examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru motivele a se vor arăta în continuare:
Prin ordinul de plată nr.400/29.05.2008 reclamanta a achitat Trezoreriei Târgoviște suma de 10.976 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, ca urmare a cumpărării unui autoturism din Comunitatea Europeană.
Cum bine a motivat prima instanță, în cauză se face aplicarea dispozițiilor art. 148 din Constituția României, care instituie principiul priorității dreptului comunitar față de cel național și obligația judecătorului național de a aplica dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, obligație ce rezultă și din dispozițiile art. 220 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, conform art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor aplicate în temeiul art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, după ce în prealabil s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Târgoviște.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ discriminatoriu față de legislația comunitară și ca atare se impune restituirea sa.
În privința aplicării art. 11 din OUG nr.50/2008, de asemenea, prima instanță a reținut corect că suma încasată reclamantei este cu titlu de primă înmatriculare și nu a reprezentat taxă de poluare, că metodologia de calcul este diferită, are altă destinație și este stabilită pe alte principii.
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 312 (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște,-, împotriva sentinței nr. 184 din data de 19.03.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata D CONSTRUCȚII, cu sediul în Târgoviște,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.DR
Tehnored. DL/MA
18.05.2009/ 2 ex.
f-
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
