Anulare act administrativ fiscal. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 699/CA
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor introduse de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I, cu sediul în I,-, județul I, și de către - SRL I, împotriva sentinței civile nr. 971/ca din 05.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009, susținerile părții prezente fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 7 decembrie 2009 și apoi pentru aceleași motive, pentru astăzi, 14 decembrie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 971/CA/5.11.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta " "., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă
S-a dispus anularea în parte procesului-verbal încheiat la data de 01.11.2006 și deciziei nr. 9765/20.11.2006 încheiate de către pârâtă, doar în ceea ce privește mențiunea privind obligarea societății comerciale să pună la dispoziția comisiei desemnate de conducerea Agenției Județene Pentru Ocuparea Forței de Muncă I patrimoniul de în scopul efectuării inventarierii și preluării acestora.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă sumei de 12.000 lei cu acest titlu.
A reținut instanța de fond că acțiunea este parțial întemeiată, urmând admite doar în parte, numai în ceea ce privește mențiunea privind obligarea societății comerciale să pună la dispoziția comisiei desemnate de conducerea Agenției Județene Pentru Ocuparea Forței de Muncă I patrimoniul de.
S- avut în vedere că această dispoziție din actele administrative atacate nu are nicio justificare în condițiile în care aceste bunuri au fost predate prin contractul de comodat nr. 3329/21.05.2004 încheiat între părți, contract ce are durată de 10 ani potrivit dispozițiilor art. III.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. nu se poate solicita restituirea înainte de împlinirea termenului prevăzut iar potrivit dispozițiilor art. VII orice litigiu ce decurge din neîndeplinirea obligațiilor se soluționează de instanța de drept comun.
Ori pârâta nu invocat și nu dovedit în vreun fel existența unei hotărâri judecătorești având ca obiect rezilierea contractului încheiat.
În ceea ce privește restul solicitărilor cererea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 pct.3 fin contractul nr. 3317/20.05.2004 reclamanta avea obligația ca "la finalul contractului să realizeze de supraviețuire firmelor incubate de cel puțin 80% în termen de 12 luni (raportul dintre numărul de afaceri asistate care după încetarea asistării, în termen de 12 luni, continuă să înregistreze profit și numărul de afaceri demarate ca urmare asistenței acordate).
Ori din actele depuse la dosar precum și din rapoartele de expertiză atașate rezultă că societatea comercială nu și- îndeplinit această obligație contractuală.
În speță, la sfârșitul contractului, care coincide cu data de 20.05.2006 potrivit dispozițiilor art. 2 din Convenție, nu s-a putut stabili acea de supraviețuire firmelor incubate, astfel cum se solicită în art. 1 din contract și deci operat denunțarea unilaterală a contractului conform dispozițiilor art. 10 lit. c) din contract existând și notificarea în acest sens.
Instanța nu poate primi concluziile primei expertize efectuate în cauză în sensul că "La momentul încetării contractului, nu se poate stabili gradul de îndeplinire indicatorului "rata de supraviețuire firmelor incubate", întrucât la data de 20.05.2006 pentru firmele incubate nu era împlinit termenul de 12 luni de la încetarea asistării.
Astfel reclamanta s- obligat convențional ca la sfârșitul contractului să realizeze acea de supraviețuire și faptul că la acel moment pentru firmele incubate nu era împlinit termenul de 12 luni este datorită atitudinii culpabile reclamantei care întrerupt prea târziu asistarea acelor societăți.
Din concluziile celei de doua expertiză contabilă efectuată în cauză rezultă că penalitățile pe care ar fi trebuit să le achite reclamanta potrivit dispozițiilor art. 11 raportat la art. 1 din contract ar fi de 153.502,96 lei, sumă de bani superioară celei stabilită prin cele două acte administrative.
Instanța mai reține și faptul că modalitatea de calcul realizată de către expert în contraexpertiza efectuată în cauză fost cea corectă atât în ceea ce privește data de la care încep să curgă penalitățile respectiv data finalizării contractului, cât și în ceea ce privește modalitatea de calcul respectiv în funcție de procentul de nerealizare.
Împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs ambele părți litigante.
Reclamanta - recurentă prin motivele sale de recurs critică sentința de fond, pentru faptul că a ignorat prevederile contractului dintre părți, nr. 3317/20.05.2004, ce prevedea la Capitolul 1 punctul 3, faptul că reclamanta era obligată, la finalul contractului, să realizeze "o de supraviețuire a firmelor incubate de cel puțin 80%, în termen de 12 luni (raportul dintre numărul de afaceri asistate care după încetarea asistării, în termen de 12 luni, continuă să înregistreze profit, și numărul de afaceri demarate ca urmare a asistenței acordate)", ceea ce implica trecerea unui termen de 12 luni de la încetarea asistării firmelor incubate, pentru a se putea calcula indicatorul de 80% sus-menționat, preluat de altfel din operațional din 2002.
Arată recurenta că între părți nu a fost semnat vreun act adițional la contractul 3317/2004, prin care părțile să convină aplicarea ui operațional aprobat la 24.05.2004, și cu toate acestea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă a invocat neîndeplinirea capitolului 1 punctul 3 din contractul 3318/20.04.2004, pentru calcularea penalităților în valoare de 147.194,76 lei.
Consideră așadar recurenta că în mod eronat intimata a considerat că termenul de 12 luni s-ar fi îndeplinit la expirarea contractului 3318/2004, respectiv la 20.05.2006, deși la acel moment, pentru nici una din firmele ieșite din incubator nu se împlinisetermenul de 12 luni de la încetarea asistării, acest indicator fiind imposibil de calculat la data finalizării contractului de prestări servicii în litigiu.
Așa se explică și faptul că procesul - verbal din 1.11.2006, cuprinde constatări și rezultate în urma unei interpretări subiective a prevederilor contractuale, și cu calcularea prematură a penalităților, din moment ce era necesar să treacă "12 luni de la încetarea asistării" pentru a putea fi determinate, iar acest aspect a fost influențat și de expertiza efectuată în cauză.
Mai mult, deși la sfârșitul perioadei pentru care a fost întocmit Raportul final, un număr de 22 firme înregistrau profit, din cele 27 asistate, ceea ce reprezintă un procent de realizare a contractului de 81,48%, cu toate acestea prima instanță a reținut că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, în condițiile în care nu s-a așteptat nici trecerea celor 12 luni de la încetarea asistării, prevăzute în contract.
Referitor la faptul că intimata i-a imputat culpa nerespectării termenului de 12 luni, arată recurenta că întârzierea s-a datorat împrejurării că anterior demarării activității, a trebuit să efectueze lucrările de renovare ale spațiului, să selecteze forța de muncă, să utileze spațiile, ceea ce a durat 7 luni.
Solicită așadar admiterea recursului, iar în fond admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Pârâta - recurentă, prin motivele sale de recurs, critică sentința de fond pentru faptul că deși decizia în litigiu stabilea ca obligație "punerea la dispoziția comisiei desemnate de conducerea Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă I, a patrimoniului de (spațiile, bunurile și echipamentele din dotare etc.), în scopul inventarierii și preluării acestora", iar noțiunea de "patrimoniu" nu viza doar spațiul în sine.
Activitatea de inventariere, ca urmare a neîndeplinirii de reclamantă a obligațiilor contractuale ce-i revenea, se justifică și prin prisma faptului că durata de nu se mărginea la cei doi ani contractați cu aceasta, spațiul fiindu-i încredințat pentru 10 ani, interval în care această activitate trebuie să continue.
Consideră pârâta - recurentă că prima instanță a ignorat și faptul că penalitățile calculate de expert în baza art. 11 din contract, "pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate", ceea ce echivalează cu o lipsă de eficiență a contractului, iar în motivarea deciziei 9765/20.11.2006 măsura de inventariere era justificată și de ajungerea la termen a contractului dintre părți, încă din 20.05.2006. Instanța de fond, însă s-a bazat pe existența doar a contractului ce oferea strict folosința imobilelor, atunci când i-a pus la dispoziție patrimoniul pentru a fi inventariat.
Arată de asemenea pârâta faptul că decizia civilă 609/2007 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă, a reziliat contractul de comodat, iar din aprilie 2008 spațiul din - 6 fost preluat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, nu însă și restul patrimoniului alocat acestei activități.
Consideră ca fiind lipsită de temei legal soluția de fond, atât sub aspectul admiterii în parte a contestației, respectiv a anulării procesului - verbal și a deciziei, referitor la obligația de a pune la dispoziția sa patrimoniul "în scopul inventarierii și preluării", cât și a admiterii capătului de acțiune privind cheltuielile de judecată ce i-au fost acordate, prin compensare, impunându-se obligarea reclamantei și la plata diferenței de 3709,34 lei, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în sensul celor sus-menționate.
Prin întâmpinarea sa la recursul pârâtei, reclamanta - SRL consideră că nu are obligația de restabilire a bunurilor mobile necesare derulării activității, aceasta făcând parte din patrimoniul societății, neexistând vreun act semnat de reprezentanții săi din care să rezulte vreo obligație de restituire a acestora la finele contractului.
Pârâta recurentă a depus de asemenea întâmpinare la recursul reclamantei, prin care a solicitat respingerea acestuia, întrucât contraexpertiza efectuată în cauză a calculat corect rata de supraviețuire a firmelor, corespunzător ui operațional revizuit, respectiv ca raport dintre numărul de firme care au supraviețuit 12 luni în incubator și numărul total de firme asistate în incubator.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursurile ca fiind întemeiate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ce privesc motivele de recurs evocate de reclamanta - SRL, privind modalitatea de calcul a obligațiilor contractuale, curtea constată că în cauză, derularea obligațiilor litigioase a avut la bază contractul dintre părți cu nr. 3317/20.05.2004, pentru furnizarea serviciilor de incubator de afaceri, prin care reclamanta se obliga, în art. 3, "ca la finalul contractului să realizeze.incubarea unui număr de 15 firme; rata de supraviețuire a
firmelor incubate de cel puțin 80% în termen de 12 luni (raportul dintre numărul de afaceri asistate, caredupă încetarea asistării, în termen de 12 luni, continuă să înregistreze profit, și numărul de afaceri ca urmare a asistenței acordate)".
Art.10 din contract reglementează "Modificarea, suspendarea și încetarea contractului", în sensul că modificarea poate avea loc doar "în scris", numai prin acordul de voință al părților", ce "poate fi manifestat numai cu privire la clauzele contractului".
Raportul de contraexpertiză efectuat de expert, reține la fila 372 dosar fond, faptul că "la data încheierii contractului3317/20.05.2004 se afla în vigoare al Programului de a Forței de Muncă aprobat prin Decizia 14/11.03.2002 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă", și cu toate că între părți nu a operat vreo modificare a contractului inițial, (în condițiile prevăzute de art. 10 sus-menționat), expertul procedează totuși la verificarea raportării indicatorilor de performanță de la data finalizării contractului, doar în condițiile elementelor prevăzute în operațional al programului/2004, revizuit cu acordul băncii, motivat de faptul că acesta era în vigoare la data finalizării contractului.
Ori, pentru a putea lua o decizie care să aibă în vedere convenția părților, prima instanță trebuia să verifice îndeplinirea de reclamantă a obligațiilor ce-i reveneau și conform art.1 punctul 3 alineatul 3 din contractul 3317/2005, perfectat în condițiile ui operațional adoptat în 2002, atât timp cât din probele dosarului nu a rezultat o modificare a lor, în condițiile art. 10 din același contract, iar nu numai prin prisma dispozițiilor din operațional al programului adoptat în 2004, cărui incidență a fost avută în vedere de expert ca operândimplicitasupra contractului în litigiu.
Numai că o astfel de apreciere putea fi făcută doar de instanța de judecată investită cu verificarea probelor cauzei, care verificare trebuia să aibă în vedere atât susținerile reclamantei privind calcularea indicatorilor contractuali, cât și cei ai pârâtei, iar nu doar a celor din urmă, cum s-a procedat în cauză; totodată calculul comparativ trebuie să privească atât obligația principală asumată de reclamantă, cât și accesoriile, constând în eventualele penalități pentru o executare necorespunzătoare, în condițiile în care, la data efectuării raportului de contraexpertiză termenul de 12 luni ulterior întocmirii contractului 3317 expirase.
Motivele de recurs evocate de pârâta - recurentă critică soluția de fond sub aspectul incertitudinii pe care aceasta o lasă, cu privire la noțiunea de "patrimoniu" ce urma a fi supus inventarierii și predării.
Ori, deși pârâta recunoaște că a redobândit posesia imobilului din-, convențiile părților cuprind însă prevederi doar cu privire la soarta lucrărilor de reparații efectuate de locatar asupra acestuia, în cazul neîndeplinirii clauzelor contractului, nu și cu privire la echipamentele achiziționate, astfel că se impunea administrarea de probe suplimentare, care să releve voința părților sub acest aspect, raportat reglementărilor legale în materia respectivă.
Pentru lămurirea tuturor aspectelor sus-evocate, curtea constată că se impune admiterea recursurilor promovate de părțile litigante, cu consecința casării sentinței civile 971/CA/2008 a Tribunalului Iași și a trimiterii spre rejudecare aceleiași instanțe a dosarului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă I și -" " SRL I împotriva sentinței civile nr. 971/CA din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 ex./08.01.2010
Jud.fond: Tribunalul Iași -.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia
