Anulare act administrativ fiscal. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.714

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.03.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta

JUDECĂTOR S -

JUDECĂTOR 2: Severin Daniel

GREFIER -

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr.3578/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE AL SECTORULUI 6, CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, și.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant G personal și intimatul pârât Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale al Sectorului 6 prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Ambele părți prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.

Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, arătând că instanța în mod eronat a interpretat actul dedus judecății, neanalizând probatoriul și astfel a considerat că acțiunea sa este neîntemeiată. Prin adresa Serviciului Public pentru Finanțe Publice Locale al Sectorului 6, din dosarul de fond, i se comunică că nu beneficiază de scutire de impozit pe clădiri din 1.04.2005, însă orice act normativ își produce efecte pe viitor, nu retroactiv. În dosarul 8748/2003 se face dovada că beneficia de scutire de taxe și impozite pentru că avea certificat de încadrare în grad cu handicap, pe care l-a depus la data de 18.04.1998. Potrivit Legii 61/1990 a preluat această locuință fiind scutit de plata taxelor pe teren și locuință timp de 10 ani, iar aceste prevederi s-au abrogat prin lege neconstituțională. Din HG19/1994, Legea 85/1992 și Legea 61/1990 rezultă discriminarea și încălcarea prevederilor constituționale. Arată că a făcut dovada că era scutit și că a avut dosar respins ca prematur în 2003. În concluzie, arată că recursul este întemeiat, solicită casarea sentinței civile și pe fond, admiterea acțiunea și obligarea Serviciului Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6 să-i restituie sumele reținute ilegal din pensie, reactualizate. Acțiunea sa fiind scutită de plata taxei de timbru, conform Legii 146/1997, nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimatul pârât Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale al Sectorului 6, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin sentința civilă nr.3578 din 30.05.2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Finanțe Publice Locale Sector 6 și.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.468 din 27.01.2006 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal s-a dispus disjungerea capătului de cerere prin care reclamantul a chemat în judecată pârâții pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora in solidar la restituirea sumelor reținute ilegal cu titlu de datorii către bugetul local, în considerarea faptului că în baza art.16 din Decretul Lege nr.61/1990, era scutit de la plata impozitului pe clădiri timp de 10 ani, iar în baza OG 19/1994 modificată prin OG 76/2001 beneficia de asemenea, de scutiri, având în vedere încadrarea din anul 1995 în categoria persoanelor cu gradul II de handicap.

Prin sentința civilă nr.977 din 24.02.2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția tardivității cererii și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr.1196 din 9.10.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de recurentul reclamant și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că reclamantul a introdus în termen contestația împotriva titlului executoriu nr.2054 din 15.03.2005.

În fond după casare, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.24 din Legea 448/2006, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilități fiscale: scutire de impozit pe veniturile din salariu, de la plata impozitului pe clădire și teren, de la plata taxei asupra autoturismelor motocicletelor cu ataș adaptate handicapului, de la plata taxei pentru eliberarea autorizației de funcționare pentru activități economice și viza anuală a acestora și scutire de la plata taxei hoteliere.

Legea nr.448/2006 a abrogat dispozițiile OUG 102/1999 care nu prevedea între drepturile persoanelor cu handicap și scutirea de la plata impozitului pe clădiri sau terenuri, astfel încât petentul este scutit de impozitul pe clădiri și pe teren de la data intrării în vigoare a legii 448/2006.

Or, titlul executoriu nr.2054 din 15.03.2005, a fost emis pentru perioade anterioare intrării în vigoare a acestei legi, astfel că petentul nu poate beneficia retroactiv pentru perioada 2000-2005 de scutirile acordate de o lege din 2006.

Susținerea reclamantului potrivit căreia pentru apartamentul cumpărat în baza Decretului Lege nr.61/1990. a fost scutit de impozit pe o perioadă de 10 ani, a fost apreciată ca legală, însă aplicabilitatea acestei norme a încetat la 31.12.1998, când dispozițiile art.60 din legea 27/1997 modificată prin OUG 62/1998, au abrogat prevederile art.16 din DL 61/1990.

În consecință, reclamantul nu mai beneficiază de scutirea de la plata impozitului la apartamentul cumpărat în baza DL nr.61/1990, începând cu 1.01.1998.

Tribunalul a respins și susținerile reclamantului privind prescripția debitelor privind impozitelor pe clădiri, pentru perioada 15.03.2000 - 15.11.2004, întrucât termenul de prescripție privind creanțele bugetare este de 5 ani de la scadență.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru următoarele motive:

1. hotărârea recurată este nulă absolut, întrucât în mod intenționat prima instanță a amânat 5 termene pronunțarea, încălcând dreptul la apărare prevăzut de Constituție;

2. sentința pronunțată de Tribunalul București este netemeinică, întrucât prevederile OUG 62/1998 sunt neconstituționale, iar instanța nu a avut în vedere că încă din 1995 depus la Sector 6, certificat de persoană cu handicap pe care pârâtul intimat le-a pierdut în mod intenționat.

Se arată că potrivit OUG 102/1999, modificată prin OG 13/2002, conform Legii 339/2002, a Legii 364/2003, Legii 519/2002, OG 22/2003, Legii 197/2003, este scutit de la plata impozitului pe clădiri, având în vedere faptul că beneficiază de încadrarea în grad de handicap, nu doar din decembrie 2006, astfel cum susține judecătorul fondului.

Totodată, titlul executoriu nr.2055 din 15.03.2005 este lovit de nulitate absolută, întrucât nu poartă antetul și înscrisurile legale de identificare a instituției emitentă.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 art.6,7,8 și 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare pârâtul intimat Sector 6, solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect a apreciat prima instanță că titlul executoriu nr.2054 din 15.03.2005, întrucât a fost emis pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii 448/2006, care-i acordă recurentului beneficiul scutirii de la plata impozitelor pe clădiri, este emis în mod legal.

În fața instanței de recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Primul motiv de recurs formulat de către recurentul reclamant vizând nulitatea absolută a hotărârii atacate, întrucât instanța de fond a amânat pronunțarea în cauză de 5 ori, este nefondat în condițiile în care dispozițiile legale care prevăd această posibilitate, nu prevăd nici o sancțiune atunci când judecătorul hotărăște în mod succesiv necesitate amânării pronunțării.

Motivul de recurs vizând greșita aplicare a legii este de asemenea, nefondat având în vedere data emiterii titlului executoriu contestat, respectiv 15.03.2005 și perioadele cuprinse în acesta, pentru care s-a apreciat că recurentul reclamant datorează impozit pe clădiri.

Astfel, în mod corect, a reținut prima instanță că recurentul reclamant beneficia de scutirea de la plata impozitului pe clădiri în virtutea încadrării sale în grad de handicap, de la data intrării în vigoare a legii 448/2006, astfel încât pentru perioada 2000- 2005, perioadă cuprinsă în titlul executoriu, în condițiile în care nu existau dispoziții legale similare, recurentul datorează impozit pe clădiri.

De asemenea, în raport de dispozițiile art.60 din Legea 27/1997 modificată prin OUG 62/1998, scutirea de la plata impozitului pe apartamentul cumpărat în baza DL 61/1990, de către recurentul reclamant, a încetat la 1.01.1999, deci anterior perioadelor menționate în actul administrativ contestat.

Curtea va înlătura susținerile recurentului potrivit cărora că pârâtul intimat deținea încă din 1995 certificatul de persoană cu handicap al recurentului și că în virtutea art.284 alin.4 din Legea 571/2003, era obligat să-i acorde scutirea de la impozitul pe clădiri în condițiile în care nu există nici o dovadă la dosarul cauzei, în sensul depunerii acestor certificate.

Nici motivul de recurs vizând prescripția executării sumelor stabilite prin titlu menționat, nu este întemeiat, având în vedere dispozițiile legale care reglementează procedura executării creanțelor bugetare în termen de 5 ani.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, având în vedere dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr.3578/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE AL SECTORULUI 6, CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, și, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Radu

S

GREFIER

Red.

Tehnored./2 ex.

06.05.2009

Președinte:Ghica Alina Nicoleta
Judecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Bucuresti