Anulare act administrativ fiscal. Decizia 735/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 735/CA/2008
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.2621/CA/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. pentru reclamanta recurentă, precum și pentru intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ H, lipsă fiind reclamanta recurentă și intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea Primăriei municipiului s-au depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei susține recursul, solicitând în principal:admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței specializată în litigii de asigurări sociale, În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantei. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate H solicită respingerea ca nefundat a recursului reclamantei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială H, Primăria Municipiului și Primăria orașului, solicitând anularea deciziei nr. 8144/20.06.2007 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Locală H și obligarea celorlalte pârâte să-i plătească reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului pe anul 2006.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 04.07.2005 a născut un băiat, pe și a fost nevoită să acționeze în judecată pe, societate la care a fost angajată pentru a i se recunoaște încheierea contractului de muncă începând cu 01.05.2004 și obligarea societății să achite retroactiv contribuțiile la bugetele de stat. Se mai arată că instanțele de judecată au recunoscut dreptul reclamantei de a primi indemnizația pentru creșterea copilului, de la data cererii, 10.10.2005 și până la 2 ani. Se arată că reclamanta nu a putut obține integral indemnizația de la, întrucât datorită modificărilor legislative în domeniu, începând cu data de 1 ianuarie 2006, această indemnizație se acordă de primăriile din localitatea de domiciliu al celui îndreptățit.
Prin sentința nr. 2621/CA/20.12.2007 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea reclamantei împotriva celor trei pârâte.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta nu a îndeplinit cerințele art. 8 din OUG 148/2005 pentru acordarea îndemnizației de creșterea copilului, decât de la 3.01.2007, așa cum i-a și fost acordat prin decizia nr.8144/20.06.2007 a H, pentru anul 2006 nedepunând alături de cererea din 8.06.2006 actele doveditoare.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând a se dispune în principal casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței specializată în litigii de asigurări sociale, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamanta susține că instanța a calificat greșit natura cauzei, raportul juridic dedus judecății fiind unul de asigurări sociale, astfel că acțiunea nu era de competența contenciosului administrativ ci a Secției de litigii de asigurări sociale a Tribunalului Hunedoara, iar compunerea completului de judecată trebuia să fie adecvată acestei competențe.
În expunerea motivelor invocate în subsidiar se susține că instanța de fond a considerat greșit că reclamanta nu beneficiază de indemnizație de creștere a copilului pentru anul 2006.
Dreptul său la atare indemnizație s-a născut în 2005 și a fost recunoscut începând cu 10 octombrie 2005, irevocabil, prin sentința civilă nr. 2259/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar 7630/2005și prin decizia Curții de APEL ALBA IULIA pronunțată în acest dosar; prin aceasta se recunoaște că reclamanta a avut stagiul de cotizare pretins de lege, însă o atare dovadă nu a putut fi anexată cererii în anul 2006, decât după soluționarea litigiului cu angajatorul. Pentru perioada octombrie - decembrie 2005 angajatorul i-a achitat această indemnizație, însă pentru anul 2006 pârâtele refuză nejustificat.
În drept se invocă prevederile art. 299 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatele pârâte solicită respingerea recursului, apreciind că instanța a fost legal constituită, acțiunea fiind o acțiune în contencios administrativ conform art. 9 alin. 5 din OUG 148/2005, iar pe fond se susține că reclamanta nu a îndeplinit cerințele legii pentru anul 2006, hotărârea judecătorească invocată de reclamantă nefiind opozabilă pârâtelor.
Recursul reclamantei este parțial fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
În ce privește natura juridică a cauzei și compunerea completului, instanța apreciază că motivul invocat conform art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă nu este fondat.
În discuție este dreptul reclamantei la indemnizația pentru creșterea copilului său născut în 4.07.2005, pentru anul 2006.
Începând cu 1.01.2006 cadrul legislativ ce reglementează acest drept a fost modificat, aplicându-se prevederile OUG nr. 148/2005, iar Legea 19/2000 a fost abrogată în partea care reglementa acest drept ( art. 98 ).
Conform art. 9 alin 1-3 din OUG nr. 148/2005 dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului se stabilește prin decizie a direcției de muncă și protecție socială, iar conform art. 9 alin. 5 " Contestațiile formulate împotriva deciziei se soluționează potrivit Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004".
Prin urmare, acțiunea reclamantei a fost corect calificată și soluționată ca o acțiune în contencios administrativ, instanța de judecată fiind legal constituită conform art. 10 alin. ultim din Legea 554/2004 în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii.
Recursul este însă fondat în ce privește motivul invocat conform art. 304 pct. 9 si 3041Cod procedură civilă, privind interpretarea probelor dosarului și interpretarea art. 8 din OUG 148/2005.
Sigur, instanța de fond a apreciat corect că în speță reclamanta nu a atașat cererii sale din 13.06.2006, adresată Primăriei și actul doveditor al îndeplinirii stagiului de cotizare.
Dar, în speță, dreptul său la indemnizație nu s-a stabilit pentru prima dată în temeiul prevederilor OUG 148/2005, ci a fost stabilit conform Legii 19/2000, prin sentința 2259/2006 a Tribunalului Hunedoara ( 10-11 dosar fond ).
Prin această hotărâre, rămasă irevocabilă, s-a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile prev. de art. 98 alin. 4 din legea 19/2000și a fost obligat angajatorul să plătească reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului pentru perioada 10 octombrie 2005 - 31 decembrie 2005.
În aceste condiții erau aplicabile prevederile art. 24 al.1 lit. a și 4 din OUG 148/2005 modificată în anul 2006 și art. 29 din Normele Metodologice HG 1825/200, potrivit cărora ordonanța se aplică și persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în plata indemnizației pentru creșterea copilului, în temeiul 19/2000, drepturile în temeiul ordonanței se cuvin și se acordăde la data intrării în vigoare a ordonanței,în baza dosarelor transmise la direcțiile teritoriale de către plătitorii acestui drept.
Reclamanta nu poate fi prejudiciată de un drept al său pentru că angajatorul nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile impuse prin lege, atât sub aspectul plății indemnizației pe perioada oct. - dec. 2005 cât și al întocmirii și transmiterii dosarului reclamantei către direcția teritorială pârâtă.
Față de aceste considerente se impunea ca pârâta H să stabilească indemnizația prin decizia atacată începând cu 1.01.2006, iar nu cu 3.01.2007.
În ce privește acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor Primăria și Primăria, se constată că acestea nu au calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 19 din OUG 148/2005 fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de ordonanță se asigură din bugetul de stat, iar conform art. 20 calculul și plata drepturilor se fac de către direcțiile teritoriale, astfel încât cele două pârâte nu pot fi obligate la plată.
În consecință se va admite recursul reclamantei, conform art. 312 al.2 și 3041, 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantei împotriva pârâtei, se va modifica în parte decizia nr. 8144/20.06.2007 a pârâtei în ce privește data acordării indemnizației pentru creșterea copilului, care se va stabili la 1.01.2006.
Se va menține hotărârea în ce privește respingerea acțiunii împotriva pârâtelor Primăria și Primăria pentru considerentele redate în prezenta decizie.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta H va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată ocazionate cu procesul, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanță la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.2621/CA/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantei împotriva pârâtei Modifică în parte decizia nr.8144/20.06.2007 emisă de pârâta H în sensul că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului se acordă începând cu 1.01.2006.
Menține în rest hotărârea atacată.
Obligă pârâta H să plătească recurentei 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./16.06.2008
Jud.fond,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
