Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 747/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 747/CA/2008
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursul declarat de reclamanții A, CB., G, ȘI împotriva sentinței nr.368/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta recurentă - în nume propriu, precum și pentru pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu reclamanta recurentă prezentă.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta recurentă prezentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, pentru toți reclamanții, și obligarea pârâtei să le acorde tichetele de masă.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului reclamanților și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
Întrebată fiind pe ce perioadă recurentul reclamant a fost încadrat ca funcționar public și pe ce perioadă a fost încadrat cu contract de muncă, reprezentanta pârâtei intimate învederează instanței că la dosarul cauzei este depusă o adresă separată din care rezultă pentru fiecare reclamant perioada cât a lucrat ca funcționar public.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea formulată de reclamanții A, CB., G, ȘI și înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care trebuiau să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/9.07.1998, pentru anii 2002-2007, în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În fapt reclamanții a arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ,iar în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, actualizată, pârâta avea obligația să le acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă. Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, pentru unitățile din sectorul bugetar. Pentru aplicarea actului normativ cu caracter special, pârâta trebuia să depună diligențele necesare pentru ca sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat. Dacă s-ar admite faptul că, prin legile bugetului de stat, s-a restrâns acest drept acordat prin lege, nu există nici o explicație juridică într-un stat de drept și nici echitabilă, mai exact legea să fie aplicată diferit pentru categoriile de funcționari publici și salariați din unitățile bugetare. Reclamanții au mai arătat că, potrivit prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată funcționarii publici beneficiază și de alte drepturi salariale, și cum aceste dispoziții legale nu precizează care sunt acestea, rezultă că, legiuitorul a avut în vedere dispozițiile din alte acte normative prin care drepturile sunt prevăzute. Faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că nu au dreptul la acestea.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea nr.142/1998, Codul d e procedură civilă, OG 6/2007, Codul muncii.
Prin Sentința nr. 368/CAF/2008 Tribunalul Albaa respins ca nefondată acțiunea reclamanților. S-a reținut pe fond că aceste drepturi nu puteau fi acordate decât în măsura în care existau sume cu această destinație în bugetul de stat pentru autoritățile publice bugetare însă aceste drepturi nu au fost prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții A, CB., G, ȘI solicitând a se dispune modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.În motivarea recursului reclamanții susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art.31 alin.2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum pârâtul dispune de buget propriu, alcătuit la propunerea sa, acesta refuză nejustificat acordarea alocației de hrană.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea 142 / 1998 "salariații din cadrul societăților comerciale- și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană - acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".Reclamantul susține că instanța nu a soluționat acțiunea sa arătând că a formulat acțiune atât pentru perioada în care avea calitatea de personal contractual bugetar,cât și pentru aceea în care a fost funcționar public,instanța a disjuns acțiunea personalului contractual,dar nu s-a pronunțat pe fond cu privire la acțiunea sa ca funcționar public.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 rep. Legea 142/1998, OG 6/2007.
Recursul reclamanților este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea 146/1997
Prin întâmpinare intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă pe fond.
Recursul reclamantului este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul a avut formulată acțiune în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ pentru obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/9.07.1998, pentru anii 2002-2007.Reclamantul a avut calitatea de personal contractual bugetar - de la 1.01.2001 la 28.02.2003 și de funcționar public-de la 1.03.2003 la zi - așa cum rezultă din tabelul anexat cererii de chemare în judecată la fila 7 dosarului.
Instanța de fond a disjuns acțiunea personalului contractual, deci a reclamantului doar pentru perioada 1.01.2002 - 28.02. 2003 și nu s-a pronunțat pe fond cu privire la acțiunea acestuia ca funcționar public.
În aceste condiții sunt incidente prevederile art.304 pct. 5 și art.129 alin ultim pr. civ,ceea ce impune admiterea recursului acestui reclamant conform art.312 pr.civ. casarea în parte a sentinței numai în ce privește acțiunea reclamantului împotriva pârâtului ITM A pentru drepturile aferente perioadei 1.03.2003-31.12.2007,pe care o trimite spre rejudecare aceleiași instanțe,pentru a fi soluționată.
Recursul celorlalți reclamanți este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând criticile aduse de reclamanți fondului cauzei instanța apreciază că în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor.
Art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art.4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte, legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanții au calitatea de funcționari publici.Mai mult nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, prima instanță a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Motivul de recurs vizând discriminarea reclamanților față de ceilalți salariați bugetari este nefondat deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constată existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și a funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale în ce privește acordarea tichetelor de masă diferite.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe prin care a respins acțiunea acestor reclamanți este legală, nefiind incidente prevederile art.304/1, art.304 pct.9 Cod pr.civilă și în temeiul art.312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge recursul acestora ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A, CB., G, ȘI împotriva Sentinței nr.368/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Casează în parte sentința numai în ce privește acțiunea reclamantului împotriva pârâtului ITM A pentru drepturile aferente perioadei 1.03.2003-31.12.2007,pe care o trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.06.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./16.06.2008
Jud.fond,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
