Anulare act administrativ fiscal. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 777/ Dosar nr-
Ședința publică de la 12 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1745 din 30 mai 2008 și de pârâtul Primarul Sectorului 6 împotriva încheierii de ședință din 08.02.2008, precum și sentinței civile nr. 1745 din 30 mai 2008, pronunțate de Tribunalul București secția a IX -a în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 2009, respectiv pentru astăzi 12 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1745 din 30 mai 2008, pronunțate de Tribunalul București secția a IX -a a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Primarul Sectorului 6 B; a obligat pârâtul Primarul Sectorului 6 B să plătească reclamantei suma de 5.141.009 lei reprezentând contravaloarea construcției demolată, precum și a sumei de 4.115.730,85 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a construcției, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.200 lei, reprezentând onorariu expert; s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar General și Primarul General Municipiului B ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că acțiunea își găsește temeiul în dispozițiile art.18 alin. 3 din Legea 554/2004 care reglementează posibilitatea acordării de către instanță, ca urmare a anulării actului administrativ, a daunelor materiale și morale cauzate reclamantului de către autoritatea emitentă. Răspunderea autorității își găsește fundamentul în răspunderea civilă delictuală prevăzută de dispozițiile art. 998-999 Cod procedură civilă.
Tribunalul a constatat că daunele morale și materiale nu se acordă ca efect al admiterii acțiunii în anularea actului ci trebuie să fie verificate condițiile răspunderii civile delictuale, mai precis a existenței faptei, a vinovăției, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv și fapta pârâtei.
Din această perspectivă, tribunalul a reținut că reclamanta a probat parțial cele pretinse în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că acțiunea acesteia a fost admisă în consecință.
Reclamanta a solicitat instanței repararea prejudiciului material rezultat ca urmare a măsurii de demolare a construcțiilor edificate de către aceasta, măsură luată prin somația/dispoziția Primarului Sectorului 6 B, iar prejudiciul a fost cuantificat în raport de valoarea construcțiilor, astfel cum acestea se aflau la momentul demolării, precum și în raport de venitul ce ar fi putut fi obținut din închirierea imobilului (beneficiul nerealizat).
Astfel cum s-a arătat, atât somația, cât și dispoziția emise de către Primarul Sectorului 6 au fost anulate de către instanța de recurs, argumentele care au fundamentat soluția instanței fiind atât de ordin formal - emiterea somației, în lipsa unei dispoziții de demolare, dar și de fond - nu s-au ținut cont de efectele valabile ale nr. 216/2005, de situația juridică a construcției edificate de recurentă în perioada de valabilitate a autorizației de construire, a certificatului de urbanism și de efectele deciziei nr. 765/2004 aac ărei executare a fost refuzată de pârât.
Argumentele instanței de recurs cu privire la nelegalitatea celor două acte atacate, stabilite cu autoritate de lucru judecat în decizia civilă nr. 965/28.05.2007 a Curții de Apel București, nu se impun instanței, astfel cum în mod eronat a susținut reclamanta, în stabilirea condițiilor existenței răspunderii civile delictuale. De altfel, chiar în cuprinsul considerentelor deciziei anterior menționate, instanța de recurs a apreciat că s-a impus casarea cu trimitere spre rejudecare tocmai pentru a stabili existența și întinderea prejudiciului.
În dezlegarea aspectelor amintite, instanța a avut în vedere împrejurarea că imobilul demolat ca urmare a emiterii somației nr. 474/25.10.2005 a Primarului Sectorului 6, fost edificat parțial în baza unei autorizații care îi dădea dreptul la construire.
Astfel, potrivit contractului de vânzare - cumpărare din data de 30.11.1999, reclamanta a dobândit proprietatea spațiului comercial (clădire magazin, parter, etaj) situat în B,-, sector 6, imobilul fiind construit în baza autorizației de construire nr. 30/02.09.1992.
Ulterior, la cererea reclamantei, a fost emisă autorizația de construire nr. 384/04.07.2002, care permitea "schimbarea destinației construcției existente, din spațiu de producție și comercializare în centrul comercial expozițional. Structura: stâlpi și grinzi metalice, planșeu și scară din elemente din, acoperiș din tablă tip. spațiu. Consolidare. Lucrările de amenajare nu vor afecta lucrările structurale ale clădirii, iar acestea constau, în principal, în modificarea pereților despărțitori pe ambele nivele, modificarea aticelor, modificarea finisajelor fațadelor (tencuieli, vopsele lavabile, ferestre tip cortină din aluminiu cu geam termopan". Totodată s-au stabili și retragerile.
Autorizația de construire nr. 685/23.10.2002 a autorizat executarea acelorași lucrări, însă a prevăzut alte retrageri față de cele stabilite inițial prin actul din 04.07.2002.
Ambele autorizații au fost revocate prin dispozițiile Primarului Sectorului 6 nr.585/15.10.2002, respectiv nr. 619/01.11.2002, dispoziții a căror legalitate nu a fost contestată de către reclamantă.
În condițiile în care construcțiile edificate de către reclamantă au depășit limitele autorizației, în sensul că au fost ridicate un corp -, ca și două terase - una acoperită, alta neacoperită -, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, fiind de principiu că reclamanta nu își poate invoca propria culpă.
Împrejurarea susținută de către reclamantă relativ la existența hotărârii judecătorești irevocabile pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 765/24.02.2004) nu a fost de natură a determina o altă soluție în speță, de vreme ce aceasta nu a consfințit dreptul reclamantei la construcția edificată, cum în mod eronat a susținut, ci doar a dispus în sensul obligării Primarului General al Municipiului B să emită actul administrativ necesar concesionării prin licitație publică, a terenului pe care se află construcția. Așadar, decizia amintită, nu a consfințit nici măcar dreptul reclamantei de a-i fi concesionat terenul respectiv, acesta depinzând exclusiv de faptul câștigării licitației, care, însă, are un caracter incert.
Așadar, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit prin fapta culpabilă a pârâtului Primarului Sectorului 6 B, pentru construcția dobândită cu titlu de proprietate prin actul de vânzare - cumpărare anterior menționat, ca și pentru executarea lucrărilor de remodelare a spațiului, consolidare etc. astfel cum au fost autorizate, reclamanta a fost îndreptățită să primească despăgubiri reprezentând valoarea tehnică, dar și a prejudiciului nerealizat, mai exact a sumelor ce ar fi putut fi obținute prin închirierea acestui spațiu, în condițiile pieței. Nu are relevanță împrejurarea că cele două autorizații care permiteau schimbarea destinației bunului au fost revocate, de vreme ce pârâtul s-a aflat în culpă prin faptul emiterii acestora și, implicit, prin crearea posibilității pentru reclamantă să efectueze lucrările amintite.
În stabilirea cuantumului exact al acestor despăgubiri, instanța a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.
În acest sens, se reține că raportul de expertiză tehnică în construcții a stabilit că valoarea tehnică a construcției la momentul efectuării expertizei, iar nu la data demolării, avută în vedere pentru a se asigura acoperirea integrală a prejudiciului prin creșterea prețurilor materialelor, este de 5.141.009 lei, având o suprafață închiriabilă de 770.
Raportul de expertiză contabilă a prezentat trei variante de calcul a chiriei, expertul propunând varianta a doua, respectiv un nivel al chirie de 50 euro//lună, având în vedere amplasamentul fostului imobil. În raport de argumentele expuse de expert în susținerea variantei amintite, instanța a omologat-o pe aceasta, însă având în vedere un calcul al chiriei raportat la suprafața utilă închiriabilă a construcției edificată conform autorizației de construire, astfel cum aceasta a fost determinată prin expertiza în construcții - 770. iar nu aceea de 870. la care s-a raportat expertul. De asemenea, în calcul a fost luat momentul demolării construcției care a intervenit la 28.10.2005, astfel că până la data efectuării expertizei s-au scurs 29,5 luni. Așa fiind, contravaloarea lipsei de folosință a spațiului, determinată în raport de parametrii anterior amintiți, este de 4.115.730,85 lei (770m.x p. 50 euro/lună = 38.500 euro, 38.500 euro x 29,5 luni= 1.135.750euro = 4.115.730,85 lei, la un curs valutar de 3,6238).
În stabilirea momentului de la care se impune calcularea chiriei tribunalul a avut în vedere împrejurarea că acesta nu a putut fi plasat în mod rezonabil perioadei anterioare demolării construcției, întrucât reclamanta nu a probat împrejurarea că imobilul era terminat la acea dată și implicit, închiriabil și nici că ar fi fost împiedicată de către Primărie să-l finalizeze încă din luna martie 2005.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu Primarului Sectorului 6 B în sensul că, a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 5.141.009 lei, reprezentând contravaloarea construcției demolată, precum și a sumei de 4.115.730,85 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a construcției. Cu privire la daunele morale, s-a considerat că acest capăt de cerere nu este întemeiat, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale de vreme ce reclamanta nu a dovedit suportarea unui prejudiciu de această natură. Prezumția de vătămare prin simpla încălcare a dreptului unei persoane nu este suficientă pentru obligarea autorității la repararea prejudiciului pretins, în condițiile în care nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
În temeiul art. 247 Cod procedură civilă, instanța reținând culpa procesuală a pârâtului, a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5200 lei, reprezentând contravaloarea onorariilor de experți în construcții și contabil.
Cât privește cererea reclamantei îndreptată împotriva pârâților Municipiul B prin Primar General și Primarul General al Municipiului B, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată, de vreme ce pagubele suferite de către aceasta nu au fost rezultatul vreunei fapte ilicite a acestora, ci, astfel cum s-a arătat, a pârâtului Primarul Sectorului 6 care a dispus demolarea construcțiilor legal edificate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - SRL și pârâtul Primarul Sectorului 6 pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta - SRL a arătat că prin decizia civilă nr 965/2007 a Curții de Apel Bucureștis -au anulat în totalitate, irevocabil, actele administrative cauzatoare de prejudicii. Autorii faptei ilicite sunt autoritățile publice pârâte. Dacă întreaga construcție nu s-ar fi construit legal, nu s-ar fi anulat în totalitate actele de demolare. Instanța de recurs a stabilit în mod irevocabil dreptul reclamantei la despăgubiri singurul petit rămas în discuție fiind întinderea acestui drept.
A solicitat contravaloarea imobilului în întregime, în sumă de 13.951.406 lei, valoare de piață, pentru ca despăgubirea să fie efectivă și completă.
Cu privire la venitul nerealizat din cauza demolării imobilului întrucât acesta a fost demolat nelegal solicită întregul venit nerealizat în sumă de 10.040.825 lei.
Pârâtul Primarul Sectorului 6 a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1745 din 30 mai 2008 și a încheierii de ședință din 08.02.2008 pronunțate de Tribunalul București, iar în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că invocă excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui pentru considerentele expuse și la instanța de fond, astfel încât solicită anularea cererii de chemare în judecată.
Reclamanta nu a deținut cu titlu valabil terenul aferent construcțiilor astfel încât nici construcțiile ridicate pe teren nu au caracter legal. Autorizația de construcție 30/1992 prevedea amplasarea unei construcții provizorii în regim de înălțime parter confecționată din aluminiu și sticlă pe o suprafață de 530 mp. Prin contractul de vânzare - cumpărare nr.104/1999 reclamanta a cumpărat clădirea în regim de înălțime parter și un etaj în suprafață utilă de 420 mp parter și 320 mp etaj.
În dispoziția nr. 1240/2002 dispoziție dată de primarul general al Municipiului B se arăta faptul că se desființează construcția provizorie executată din structură metalică în fundații betonate și regim de înălțime betonată construită pe trei nivele.
A arătat că în mod greșit reclamanta a apreciat că prin decizia nr. 765/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar fi consfințit dreptul la despăgubiri. Reclamanta nu a avut niciodată drept asupra terenului iar imobilul a fost ilegal construit.
Pentru a se putea acorda despăgubiri pentru remodelare spațiu, astfel cum se susține de instanța de fond, trebuia ca aceste lucrări să fi fost identificate prin raportul de expertiză tehnică, fapt care nu s-a clarificat niciodată.
Cu privire la prejudiciul nerealizat instanța trebuia să respingă acest capăt de cerere în lipsa unei dovezi de recepție finală a lucrărilor. Nici la data demolării imobilul nu era închiriabil nefiind terminat.
Cu privire la valoarea imobilului parter plus un etaj aceasta a fost calculată la momentul efectuării expertizei și nu la data demolării. Această sumă nu se datorează reclamantei care este cea care a construit pe domeniul public fără drept. Reclamanta nu a făcut dovada existenței prejudiciului.
Nu sunt îndeplinite prevederile art. 1086 cod civil care impune ca daunele interese acordate să reprezinte consecința directă și necesară a faptei ilicite a debitorului.
Consideră greșit argumentul instanței de fond că pârâtul s-a aflat în culpă prin faptul emiterii celor două autorizații de construcție care permiteau schimbarea destinației bunului, autorizații care au fost revocate.
A apreciat că nu are relevanță dacă actul de revocare a fost sau nu legal față de împrejurarea că actul de revocare nu a fost anulat judecătorește cum este situația de față
Daunele interese au fost acordate pe baza unei expertize contabile care încalcă art. 201 Cod procedură civilă în sensul că specialitatea expertului nu este aceea de a stabili echivalentul lipsei de folosință, iar expertiza dobândește caracter științific.
Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct.7 și pct.9 și art.304/1 Cod procedură civilă, se constată următoarele:
Limitele rejudecării sunt cele stabilite de instanța de recurs prin decizia nr 965/2007, astfel încât motivele de recurs invocate de pârât cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant nu pot fi examinate.
Instanța de recurs urmează a examina excepția lipsei calității de reprezentant a lui întrucât, cu ocazia întocmirii contractului de vânzare - cumpărare a spațiului comercial în cauză, acesta a fost reprezentant al vânzătorului, iar în dosarul de față acesta este reprezentant al societății cumpărătoare.
Excepția este nefondată și s-a respins în mod temeinic de instanța de fond având în vedere că nu sunt încălcate dispoziții legale, iar dispozițiile art. 67 Cod procedură civilă sunt repectate.
Față de limitele rejudecării se constată că reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul Mun. B și pe Primarul sectorului 6 B pentru ca să se dispună anularea unor acte administrative emise de aceștia: somația 474/25.10.2005 și dispoziția nr.1310/28.10.2005, obligarea în solidar a pârâților la plata unor daune materiale în cuantum total de 7.100.000 lei (5.660.000 lei contravaloarea construcției demolate și 1.440.000 lei lipsă de folosință a spațiului) și a unor daune morale în cuantum de 500.000 lei
Prin sentința civilă nr. 3848/13.09.2006 Tribunalul Bucureștia respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 965/28.05.2007 Curtea de Apel Bucureștia admis recursul recurentei a casat sentința atacată și a admis în parte acțiunea în sensul anulării somației și dispoziției - actele administrative atacate prin acțiune și a trimis spre rejudecare capătul de cerere privind despăgubirile în vederea stabilirii existenței și întinderii prejudiciului.
În considerentele hotărârii s-a reținut că pe fondul refuzului constant al autorităților de a cunoaște efectele nr. 216/2001 și ale deciziei nr. 765/24.02.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost emise cele două actele atacate. Acestea nu țin seama de efectele valabile ale al nr. 216/2002, fiind anulată irevocabil hotărârea nr. 275/22.12.2005 emisă nelegal cu fraudarea drepturilor reclamantei.
Nelegalitatea actelor contestate emise anterior datei de 22.12.2005 rezultă și din faptul că nu s-a ținut seama de situația juridică a construcției edificată de recurentă în perioada de valabilitate a autorizației de construire și a certificatului de urbanism și de efectele deciziei nr. 765/24.02.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei executare a fost refuzată de primarul general al Municipiului Emiterea celor două acte contestate a fost abuzivă și nelegală fraudând drepturile reclamantei recunoscute prin hotărâri judecătorești pronunțate succesiv în perioada 2003-2007.
Prin sentința nr. 1745/2008 pronunțată de Tribunalul București, recurată de pârâți, s-a stabilit existența prejudiciului și pe baza expertizei tehnice, întinderea acestuia.
În considerentele hotărârii s-a reținut în esență că imobilul demolat ca urmare a punerii în executare a somației nr. 474/2005 a Primarului sectorului 6 Baf ost edificat parțial în baza unei autorizații care îi dădea dreptul la construire.
Prin autorizația de construire nr. 384/4.07.2002 se permitea schimbarea destinației construcției existente parter plus etaj din spațiul de producție și comercializare în centru comercial expozițional. S-a prevăzut structura din stâlpi și grinzi metalice, planșeu, scară, acoperiș, remodelare spațiu și consolidare și s-au stabilit retragerile.
Prin autorizația de construire nr. 685/23.10.2002 s-a autorizat executarea acelorași lucrări dar cu alte retrageri.
Ambele autorizații de construcție a fost revocate ulterior de primarul sectorului 6, însă aceasta nu dă în mod automat dreptul la daune.
S-a contestat faptul că reclamanta ar fi deținut cu titlu valabil terenul aferent construcțiilor. Această susținere este înlăturată de probele administrate. Chiar dacă autorizațiile de construcție au fost revocate ulterior, fapt nelegal întrucât numai instanța judecătorească poate dispune revocarea unui act administrativ, conform art. 1 alin 6 din Legea nr 554/2004, pârâtul a autorizat reclamanta să efectueze aceste lucrări, fapt ce nu este imputabil acesateia.
Instanța de recurs constată că prin decizia nr. 765/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a obligat primarul general al Municipiului B să emită actul administrativ concesionării prin licitație publică a terenului pe care se află construcția, fără a se consfinți dreptul reclamantei la a-i fi concesionat terenul respectiv, acest fapt depinzând exclusiv de câștigarea licitației.
Instanța de recurs constată că existența prejudiciului a fost stabilită prin probele administrate în cauză, urmând să se examineze care este întinderea acestuia.
Cu privire la raportul de expertiză tehnică judiciară s-a arătat că acesta nu respectă dispozițiile art. 201 Cod procedură civilă, susținere înlăturată după ce instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru administrarea acestei probe.
S-a mai arătat că raportul de expertiză nu a clarificat care sunt lucrările făcute pentru remodelarea spațiului. Instanța de recurs constată însă că expertiza tehnică judiciară administrată în cauză stabilește care sunt construcțiile edificate și care sunt cele care au depășit limitele autorizației, astfel încât instanța de fond a acordat despăgubiri pentru ceea ce s-a construit în mod legal.
Valoarea despăgubirilor pentru construcția ridicată în mod legal a fost stabilită prin expertiză iar valoarea tehnică s-a apreciat cea care acoperă integral prejudiciul, luându-se în calcul momentul efectuării expertizei și nu momentul demolării.
În ce privește lipsa de folosință a spațiului instanța a avut în vedere partea de construcție care s-a ridicat în mod legal, edificată conform autorizației de construire. S-a luat în calcul momentul demolării construcției - 28.10.2005 și data efectuării expertizei de 29,5 luni perioadă față de care s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosință a acestui spațiu determinată în raport de parametrii amintiți în hotărâre.
Recurentul pârât a arătat că în lipsa unei dovezi de recepție finală a lucrărilor trebuia respins capătul de cerere cu privire la prejudiciul nerealizat, întrucât nici la data demolării imobilul nu era închiriabil.
Instanța de fond a analizat aceste apărări formulate și în recurs și a reținut în mod legal și temeinic faptul că reclamanta nu a probat faptul că imobilul era terminat la acea dată și implicit închiriabil astfel că s-au respins pretențiile pentru această perioadă.
Dispozițiile art. 1086 Cod civil sunt incidente în cauză întrucât pârâtul a acționat ilicit prin revocarea unor acte intrate în circuitul civil, consecința fiind provocarea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Cu privire la întinderea prejudiciului se constată că s-a susținut faptul că valoarea imobilului a fost calculată incorect, față de valoarea de cumpărare în 2002, neavând nicio relevanță costurile materialelor în 2008.
Instanța de recurs constată că este legală dispoziția de acoperire integrală a prejudiciului cauzat și nu interesează anul dobândirii imobilului, ci momentul demolării acestuia, astfel cum a reținut instanța de fond.
Recurenta reclamantă a solicitat despăgubiri pentru tot ce s-a demolat însă cererea s-a a fost admisă parțial de instanța de fond și considerentele acesteia sunt menținute în recurs.
Instanța de recurs constată că motivele de recurs nu se referă la daunele morale a căror acordare au fost respinse de instanța de fond.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, urmează a se aplica dispozițiile art. 312 alin Cod procedură civilă în sensul respingerii recursurilor formulate în cauză.
În cauză s-au solicitat cheltuieli de judecată, însă, întrucât recursurile nu sunt admise, nu se va aplica art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta - SRL B și pârâtul Primarul Sectorului 6 împotriva sentinței civile nr. 1745 / 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a și a încheierii de ședință din 08.02.2008 pronunțate în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11. 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red.23.12.2009
Dact./7.01.2009/- 5 ex
Jud fond B
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
