Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 778/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 778/ Dosar Nr-
Sedința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra Pentru recursului declarat reclamantul împotriva sentinței civile nr. 574/CA din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2009, respectiv pentru astăzi 12 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr. 574/19.05.2009 a Tribunalului Brașov, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică B și Regia Națională a Pădurilor ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Actul administrativ dedus controlului de legalitate de către reclamantul este Decizia nr.198/29.10.2007 emisă de pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA prin Direcția Silvică,prin care s-a dispus că începând cu data de 09.11.2007 reclamantului îi încetează Contractul individual de muncă, ca urmare a reducerii postului de primitor distribuitor, pe care îl ocupa, desființarea locului de muncă având o cauză reală și serioasă dintre cele prevăzute de art.65 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
S-a mai reținut că salariatul beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute în Contractul colectiv de muncă al Regiei naționale a Pădurilor ROMSILVA.
Reclamantul a contestat această decizie motivat în esență de faptul că a fost vorba de o concediere colectivă, a 880 persoane iar în cauză aceștia trebuiau să beneficieze măsurile de protecție socială prevăzute de Legea nr.174/2006; se invocă și un motiv de nulitate a procedurii concedierii raportat la faptul că adresa nr.6528/24.10.2007 prin care s-a suspendat preavizul nu s-a comunicat reclamantului.
În fapt, prin Hotărârea nr.10/30.08.2007 (dos- Trib.Bv.) Consiliul de administrație al -Romsilva a aprobat potrivit Hotărârii nr.8/2007 Metodologia privind gradarea unităților și subunităților -Romsilva, condițiile minime pentru înființarea, organizarea și funcționarea structurilor acestora și dimensiunilor numărului de personal, în urma căreia a rezultat o nouă structură organizatorică a Direcției silvice B, nr. de posturi fiind redus cu 14 posturi.
Prin adresa nr.13154/05.09.2007 -Romsilva a înștiințat ANOFM B, Federația Sindicatelor și ITM B despre viitoarea concediere colectivă a 880 salariați, începând cu noiembrie 2007, salariați care vor beneficia de drepturile prevăzute de art.74 din Contractul colectiv de muncă. Prin adresa nr.1387/06.09.2007 -Romsilva a comunicat Direcției silvice B noua organigramă compusă din 290 de posturi.
La data de 14.09.2007 Direcția silvică Bae mis pentru reclamant preavizul nr.5775, pe care l-a comunicat acestuia la data de 17.09.2007, prin care reclamantul este înștiințat că beneficiază de un preaviz de 20 zile lucrătoare, începând cu data de 04.10.2007. Având în vedere ordinul -Romsilva nr.7550/12.10.2007 și nr.13584/23.10.2007 în perioada 12-23.10.2007 a fost suspendat preavizul nr.5775/14.09.2007, astfel că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat începând cu data de 9.11.2007 (51).
Tribunalul nu a putut reține motivul de nulitate a concedierii reclamantului pentru necomunicarea adresei nr.6528/24.10.2007 (pe care reclamantul a primit-o doar la termenul din 17.03.2009), deoarece decizia de concediere cuprinde elementele prevăzute de art.74 din Codul muncii, iar prelungirea preavizului a profitat reclamantului; chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada comunicării prelungirii preavizului, este evident că reclamantul a avut cunoștință de această prelungire câtă vreme și-a continuat activitatea până la data stabilită prin această prelungire a preavizului.
Referitor la succesiunea actelor prin care s-a aprobat concedierea reclamantului, instanța reține din cele enumerate mai sus că au fost respectate dispozițiile Secțiunii a 5-a din Codul muncii cu privire la Concedierea colectivă, din adresa nr.13154/05.09.2007 -Romsilva fiind evident că în cauză a fost vorba de o concediere colectivă a 880 persoane, ca urmare rezultat al aprobării "Metodologiei privind gradarea unităților și subunităților -Romsilva și condițiilor minime pentru înființarea, organizarea și funcționarea structurilor acestora" și a restrângerii sau desființării unor activități nerentabile, a reorganizării activităților, precum și al optimizării structurilor de personal, proces necesar pentru creșterea eficienței activității (11).
În ceea ce privește nemulțumirea reclamantului cu privire la neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 174 din 16 mai 2006, instanța reține dispozițiile art.1 din Legea nr. 174 din 16 mai 2006 privind unele măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari potrivit cărora:
"Salariații disponibilizați prin concedieri colective din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute în prezenta lege, în baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în etape, până la data de 31 decembrie 2008.
Data efectivă a concedierii este data retrocedării terenurilor forestiere sau, după caz, data formării structurilor proprii de administrare sau a încheierii contractelor de administrare și pază cu un ocol silvic, dar nu mai mult de 180 de zile de la data punerii în posesie, conform art. 35 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Numărul de salariați disponibilizați prin concedieri colective, conform prezentei legi, este de 7.048.
Modificarea termenului prevăzut la alin. (1) și a numărului de salariați disponibilizați prevăzut la alin. (3) se stabilește prin hotărâre a Guvernului."
Prin urmare, pentru a beneficia de aceste dispoziții legale, nu este suficient să fie vorba de o concediere colectivă, ci aceasta trebuia să aibă loc ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari. În cauză, nu se face vorbire despre efectul retrocedării pădurilor către proprietari în nici un înscris depus la dosar, ci așa cum s-a arătat mai sus, este explicată concedierea colectivă prin restrângerea și desființarea unor activități nerentabile.
Concedierea colectivă în discuție a fost verificată și de Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Mun.B, care arată în adresa nr.7550/09.10.2007 că această concediere survine ca urmare a desființării unor activități nerentabile, a reorganizării activităților, precum și a optimizării structurilor de personal, fiind respectate dispozițiile art. 69 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
În consecință, în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor Legii nr.174/2006 invocată de reclamant, iar dispozițiile Codului muncii cu privire la concediere au fost respectate de pârâtă.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 indice 1 și art. 304 pct 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată în motivarea sentinței atacate, tribunalul, față de motivul de nulitate absolută a Deciziei de concediere a reținut faptul că "Instanța nu poate reține motivul de nulitate a concedierii reclamantului pentru necomunicarea adresei nr.6528/24.10.2007 (pe care reclamantul a primit-o doar la termenul din 17.03.2009), deoarece decizia de concediere cuprinde elementele prevăzute de art.74 din Codul muncii, iar prelungirea preavizului a profitat reclamantului; chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada comunicării prelungirii preavizului, este evident că reclamantul a avut cunoștință de această prelungire câtă vreme și-a continuat activitatea până la data stabilită prin această prelungire a preavizului". Pentru a motiva acest fapt invocat, arată că, dacă s-ar fi prelungit preavizul și ar fi profitat reclamantului, adresa nr. 6528/24.10.2007 trebuia comunicată recurentului odată cu comunicarea adresei 5775/14.09.2007 și a Deciziei nr. 198/29.10.2007. Menționează că aceasta este partea integrantă din decizia nr. 198/29.10.2007 împreună cu adresa nr. 5775/14.09.2007, care a fost comunicată reclamantului. Această adresă se referă tocmai la faptul că preavizul a fost suspendat și trebuia comunicată.
In ceea ce privește neacordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 174/2006, consideră că instanța de fond nu a ținut cont și de faptul că în data de 10 decembrie 2007 ministrul agriculturii și dezvoltării rurale a dat curs Ordinului nr. 960 privind modificarea și completarea anexei la ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 421/16.06.2006 pentru aprobarea Programului de restructurare a Romsilva, așa cum rezultă din adresa nr. 133/10.12.2007 a federației Sindicatelor, aflată la dosar.
Reclamantul a mai arătat că în speță, s-a acordat protecția numai prin contractul colectiv de muncă, și nu și cea prevăzută de Legea nr. 174/2006 la art. 2, alin. 2, lit.d, unde se arăta că venitul de completare se acordă lunar de la data stabilirii îndemnizației de șomaj pe o perioadă de 24 luni, pentru personalul disponibilizat, cu vechime de muncă de peste 20 ani, ori el are o vechime de muncă de peste 35 de ani. Această concediere s-a făcut în temeiul Legii nr. 247/2005 care cuprinde toate modificările la prevederile legale prin care a avut loc restituirea pădurilor către foștii proprietari.
Intimata pârâtă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Bad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând actele dosarului, sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și prin prisma art.304 indice 1 Cod pr.civilă, instanța de recurs constată că recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.574/CA/19 mai 2009 este neîntemeiat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Brașov, recurentul reclamant, fost angajat la Direcția Silvică B, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Silvică B și Regia Națională a Pădurilor B anularea Deciziei nr.198/29.10.2007 emisă de Direcția Silvică B prin care i-au fost încetate raporturile de muncă prin reducerea postului, recurentul reclamant solicitând, de asemenea, reintegrarea sa în funcția anterioară.
În motivarea acțiunii, în esență, recurentul reclamant a arătat că pârâta Regia Națională a Pădurilor a hotărât, prin Hotărârea nr.10/30.08.2007, concedierea colectivă a unui număr de 880 salariați în urma reorganizării și restructurării regiei, dar pârâta nu a acordat măsurile de protecție socială solicitate de salariați conform art.2 din OUG nr.116/2006, fiind încălcate și prevederile art.65 și 74 din contractul colectiv de muncă. Recurentul pârât a mai arătat că protecția socială a fost acordată în privința acestor angajați numai prin raportare la contractul colectiv de muncă, nu și prin raportare la prevederile art.2 alin.2 lit.d din Legea nr.174/2006, deși concedierea colectivă a fost rezultatul aplicării prevederilor Legii nr.247/2005, corelarea dintre actele normative în materia proprietății și Legea nr.174/2006 conducând la concluzia că inclusiv recurentului reclamant i se cuvin drepturile prevăzute de Legea nr.174/2006, drepturi pe care instanța de fond a apreciat că reclamantul nu le poate avea. Recurentul reclamant a mai învederat instanței de recurs că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate reține motivul de nulitate a concedierii reclamantului pentru necomunicarea adresei nr.6528/24.10.2007, raționamentul primei instanțe fiind unul greșit, deoarece prelungirea preavizului chiar dacă profita reclamantului, totuși exista obligația angajatorului de a comunica angajatului concediat toate deciziile luate de angajator în privința angajatului, conform art.74 din Codul muncii, sancțiunea prevăzută de lege fiind nulitatea absolută, potrivit art.76 din Codul muncii. Recurentul reclamant mai susține că a luat la cunoștință de adresa nr.6528/24.10.2007 abia în cursul judecății în fond a cauzei, la mult timp după emiterea acestui înscris. Aceste critici ale recurentului reclamant nu pot fi reținute, deoarece decizia de concediere conține elementele obligatorii prevăzute de art.74 din Codul muncii, punând-o la adăpost de vicii de formă. În privința comunicării, instanța constată că, așa cum corect a reținut instanța de fond, preavizul a fost prelungit, în beneficiul evident al recurentului reclamant angajat, recurent care și-a desfășurat în continuare activitatea, fapt care conduce la concluzia logică potrivit căreia recurentul reclamant a avut cunoștință atât de prelungirea preavizului, cât și de momentul previzionat pentru concediere.
Instanța de recurs constată că Direcția Silvică Baf ost reorganizată prin aprobarea dată de Hotărârea Consiliului de Administrație nr.6/28.05.2007, iar noua structură a Direcției Silvice Baf ost aprobată prin Hotărârea nr.10/30.08.2007 a Consiliului de Administrație al Romsilva, reducându-se de la direcția județeană B un număr total de 14 posturi, astfel încât în mod justificat și legal s-a trecut la concedieri individuale, aplicându-se prevederile art.65 și 74 din contractul colectiv de muncă, precum și prevederile Codului muncii în materia concedierii individuale, pornind de la concedierile colective din cadrul întregii regii Romsilva. Instanța de recurs mai constată că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, prevederile art.74 din contractul colectiv de muncă au fost respectate de către pârâți, întrucât în decizia de concediere este precizat numărul de salarii compensatorii. Curtea reține ca fiind corectă aprecierea primei instanțe în sensul că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.174/2006 în privința protecției sociale a personalului disponibilizat din Romsilva, deoarece concedierea colectivă nu s-a făcut în cauză ca efect al retrocedării pădurilor către foștii proprietari, ci ca urmare a restrângerii și reorganizării activității prin desființarea unor activități nerentabile.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs urmează să respingă recursul declarat în cauză de reclamantul și să mențină sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul cu domiciliul în B,-, jud. B, împotriva Sentinței civile nr.574/CA/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red. 11.12.2009/dact.VP 29.12.2009/5 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
