Anulare act administrativ fiscal. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.82/CA
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL C - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.334 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SPORT SRL, cu sediul social în stațiunea, Hotel B -B, județ C și sediul procesual ales la av. situat în C,--84, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 10 februarie 2010 și apoi la 17 februarie 2010, când s-a pronunțat prin prezenta.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14.10.2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta - Sport SRL Cas olicitat în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C anularea Dispoziției nr. R-G - și a Deciziei de impunere nr./22.07.2008, obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei executate silit în temeiul Deciziei de impunere nr./22.07.2008 și obligarea pârâtului la plata dobânzii aferente sumei executate silit, determinată la nivelul valorii majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală, pentru perioada cuprinsă între data reținerii sumei și data restituirii integrale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr.64057/22.07.2008 prin care s-a stabilit în sarcina sa o obligație de plată în sumă de 137.299 lei cu titlu de diferență suplimentară în urma sentinței civile nr.10.892/20.11.2007 și accesorii calculate până la data de 22.07.2008 în cuantum de 16.708 lei, contestația fiind respinsă prin Dispoziția nr. R-G 69835/04.09.2008.
A susținut reclamanta că actele contestate sunt nelegale în condițiile în care intimata, în baza sentinței civile nr.1089/20.11.2007, a procedat la determinarea pentru persoanele juridice a unui impozit pentru imobilele - construcții aflate în patrimoniul acestora, în cuantum de 1,5% aplicat la valoarea de inventar a clădirilor pentru anul 2006.
S-a mai arătat că intimatul a procedat în mod eronat la determinarea impozitului pe clădirile deținute de către persoanele juridice în baza C nr.547/2005, în condițiile în care acest act normativ nu are un caracter de sine stătător, fiind emis pentru aplicarea indicelui de inflație la nr.230/2005.
Reclamanta a susținut că C nr.230/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006 fost anulată parțial prin decizia civilă nr.98/CA/05.05.2006, respectiv în ce privește stabilirea cotei de impozitare aferentă anului 2006 pentru clădirile aflate în patrimoniul persoanelor juridice la nivelul procentului de 1,5% din valoarea de inventar a acestora. În aceste condiții, valoarea de impozitare valabilă în anul 2006 pentru clădirile aflate în patrimoniul persoanelor juridice este cea prevăzută prin disp.art.253 alin.2 Cod fiscal, în vigoare la data de 01.01.2006, respectiv între 0,5% și 1%, iar aceste cote procentuale au fost achitate.
A mai arătat reclamanta că în mod nelegal, în urma anulării parțiale a C nr.230/2005-Anexa 1.1, s-a procedat la emiterea Constanta nr.547/2005, act normativ ce viza aplicarea indicelui de inflație la Constanta nr.230/2005. Astfel, Constanta nr.547/2005, deși nu a fost anulată de către instanță, a devenit caducă, în condițiile în care hotărârea pentru care a fost emisă a fost anulată parțial.
S-a susținut, de asemenea, că, deși impozitul stabilit în baza nr.547/2005 era aferent anului 2006, pentru reclamantă s-a procedat la determinarea acestuia și pentru semestrul II al anului 2007 cât și pentru semestrul I al anului 2008.
În drept, au fost invocate disp. art.8 din Legea nr.554/2004, art.117 alin.1, art.124. art.218 alin.2 Cod procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr.334 din 31 martie 2009, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a dispus anularea Dispoziției nr. R-G - și a Deciziei de impunere nr./22.07.2008 emise de către pârât, a obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei executate silit în temeiul Deciziei de impunere nr./22.07.2008, la plata dobânzii aferente sumei executate silit în temeiul Deciziei de impunere nr.nr.64057/22.07.2008 determinată la nivelul valorii majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală, pentru perioada cuprinsă între data reținerii sumei și data restituirii integrale, și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3616,90 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. G 64057/22.07.2008 a fost stabilită în sarcina reclamantei - Sport SRL o obligație de plată față de bugetul local al municipiului C cu titlu de diferențe suplimentare în urma sentinței civile nr.1089/20.11.2007, în cuantum de 154.007 lei, din care suma de 137.299 lei reprezentând debit și suma de 16.708 lei reprezentând accesorii.
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație, cale de atac respinsă prin Dispoziția R-G nr.69835/04.09.2008.
Din analizarea înscrisurilor depuse, s-a reținut că - Sport SRL deține în patrimoniu imobile-clădiri pe teritoriul administrativ al municipiului C, clădiri pentru care s-a procedat la stabilirea impozitului datorat. În acest sens, a fost emisă Decizia de impunere nr. G 64057/22.07.2008, impozitul determinat fiind stabilit parțial pentru semestrul II 2007 și pentru semestrul I 2008.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr.1089/20.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa constatat, cu raportare la prevederile art.248 Cod procedură civilă, perimarea acțiunii promovate de către Instituția Prefectului Județului C în contradictoriu cu Consiliul Local C, acțiune ce a vizat solicitarea de anulare parțială a Constanta nr.547/2005, pentru aplicarea indicelui de inflație la Constanta nr.230/2005.
În baza nr.547/200 s-a procedat la aplicarea indicelui de inflație la nr.230/2005 privind stabilirea taxelor și impozitelor locale pentru anul 2006, în anexa 1.1. fiind reglementat impozitul pe clădiri.
Ori, prin decizia civilă nr.98/CA/05.05.2006 pronunțată de către Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr.221/CA/2006, s-a dispus anularea parțială a C nr.230/2005-Anexa 1.1 pct.2, ce viza impozitul pe clădiri datorat de contribuabilii persoane juridice, în ceea ce privește cota de impozitare stabilită de 1,5%, cu consecința reducerii acesteia la limita maximă prevăzută de lege. Sub acest aspect s-au avut în vedere prevederile art.253 Cod fiscal ce stabileau modul de calcul al impozitului datorat de persoanele juridice pentru imobilele clădiri aflate în patrimoniul lor la o cotă procentuală cuprinsă între 0,5 si 1%, aplicată la valoarea de inventar a clădirilor.
Instanța a apreciat, în ceea ce privește adoptarea C nr.547/2005, pentru aplicarea indicelui de inflație la C nr.230/2005, că aplicarea indicelui de inflație nu este de natură a conduce la existența unui impozit de 1,5% datorat de către persoanele juridice pentru clădirile aflate în patrimoniu, în condițiile în care dispoziția Consiliului Local C în acest sens, stabilită prin nr.230/2005, a fost anulată de către instanța de judecată. De altfel, chiar dacă s-ar fi aplicat indicele de inflație, cota de impozitare pentru clădiri, redusă la valoarea maximă admisă de lege (de 1%) de către Curtea de APEL CONSTANȚA, nu ar fi condus la stabilirea unei cote de impozitare de 1,5%, mai mare cu 50%, în condițiile în care indicele de inflație nu a avut o asemenea valoare.
S-a constatat că intimata, în mod eronat și cu raportare la dispozițiile sentinței civile nr.1089/2007, a procedat la actualizarea unei cote de impozitare declarată nelegală de către instanța de judecată, deci inexistența sub aspectul cuantumului stipulat, de 1,5 % din valoarea de inventar a clădirilor.
Se apreciază, de asemenea, că decizia de impunere contestată de către reclamantă este nelegală, în condițiile în care impozitul determinat a fost stabilit parțial pentru semestrul II 2007 și pentru semestrul I 2008, cu raportare la dispozițiile sentinței civile nr.1089/2007, deși în niciun mod hotărârea instanței nu a prelungit aria de exercițiu a nr.547/2005 și pentru anii 2007 și 2008, iar intimatul -onstanța nu a făcut dovada faptului că pentru acest a fost dispusă măsura prelungirii aplicabilității și pentru acești 2 ani.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus anularea Dispoziției nr.R-G - și a Deciziei de impunere nr./22.07.2008 emise de către pârât și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul la restituirea către reclamanta - Sport SRL a sumei executate silit în temeiul Deciziei de impunere nr./22.07.2008.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă, pârâtul -onstanța a fost obligat să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legală determinată la nivelul valorii majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală, pentru perioada cuprinsă între data reținerii sumei și data restituirii integrale.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art.124 alin.1 Cod procedură fiscală, potrivit căruia, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70. S-a considerat că această măsură se impune și cu raportare la prevederile art.1084 coroborat cu art.1082 Cod civil.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Local din cadrul Consiliului Local C care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta a invocat următoarele motive de recurs:
1.Instanța de fond nu a făcut o aplicare și o interpretare corectă a dispozițiilor legale.
Astfel, anterior adoptării nr.547/2005, taxele locale aferente anului 2006 în Municipiul C au fost stabilite prin nr.230/2005. Ulterior adoptării acestei hotărâri, prin HG nr.797/2005 s-a stabilit indicele de inflație pentru anul 2005 și, de asemenea, a intervenit procesul de denominare a monedei naționale, astfel că, urmare a publicării HG nr.797/2005, în temeiul art.288 alin.1 din Codul Fiscal, Consiliul Local Caa doptat nr.547/2005.
A motivat recurenta că, deși nr.230/2005 a fost anulată de către instanță n mod irevocabil la data de 05.05.2006, ca urmare a promovării de către Prefect unei acțiuni în contencios administrativ, iar nr.547/2005 este intitulată în mod nefericit "pentru aplicarea indicelui de inflație la 230/2005", cele două hotărâri au o existență independentă și succesivă, cea de-a doua abrogând implicit prima hotărâre.
Consideră recurenta că o astfel de concluzie rezultă din următoarele aspecte: nr.547/2005 prevede integral taxele și impozitele aferente anului 2006, nerezumându-se la a menționa actualizarea valorilor prevăzute în nr.230/2005 cu procentul inflației; din art.288 alin.1 Cod Fiscal rezultă în mod explicit că în termen de 45 de zile lucrătoare Consiliile Locale vor adopta taxele și impozitele locale pentru anul următor; din comportamentul Instituției Prefectului, care a înțeles să atace în contencios administrativ ambele hotărâri, acțiunile făcând obiectul unor dosare diferite, iar, în timp ce acțiunea Prefectului împotriva nr.230/2005 a fost admisă, acțiunea împotriva nr.547/2005 s-a constatat, prin hotărâre irevocabilă, a fi perimată.
Recurenta a susținut că nu există niciun motiv pentru care nr.547/2005 să nu fie pusă în aplicare, în măsura în care această hotărâre nu a devenit caducă (respectiv cu privire la taxele speciale aferente anului 2006, când această hotărâre nu a putut fi aplicată ca urmare a suspendării sale de drept pentru întreg anul 2006, prin efectul acțiunii Prefectului).
S-a arătat, de asemenea, că perceperea de către recurentul pârât a majorărilor de întârziere este consecința depășirii termenelor de plată prevăzute de Codul Fiscal pentru plata impozitului pe clădiri. Este adevărat că depășirea termenului de plată este în mare parte neamputabilă contestatoarei, ci mai degrabă modului în care Instituția Prefectului a înțeles să își exercite drepturile procesuale, dar, față de caracterul în primul rând reparatoriu, obiectiv din punctul de vedere al bugetului local, al majorărilor de întârziere (fără ca datorarea acestora să aibă neapărat la bază culpa contribuabilului) și față de faptul că aceste majorări sunt stabilite în baza legii, pentru depășirea termenelor prevăzute de aceeași lege, consideră îndreptățită perceperea acestora.
2. În ceea ce privește situația fiscală a reclamantei, recurenta a susținut că aceasta a achitat în cursul anului 2006 impozitul pe clădiri calculat conform prevederilor în vigoare la cea dată, respectiv Codul Fiscal. a momentul achitării sumelor, nr.547/2005 era suspendată ca efect al acțiunii Prefectului (la rândul său suspendată). Ulterior constatării perimării acțiunii Prefectului având ca obiect anularea nr. 547/2005, considerând că aceasta a reintrat în efect, organul fiscal a calculat diferențe de debite la taxele care nu fuseseră achitate de către contribuabili, conform prevederilor acesteia. În cazul reclamantei, această diferență de debit era în cuantum de 0,5% din suma reprezentând valoarea imobilelor impozabile și a fost constatată prin Decizia de nr. G 64057 /22.07.2008 (împotriva căreia a formulat acțiune contestatoarea).
Față de susținerile contestatoarei în sensul că debitul arătat în decizie se referă la impozitul pe clădiri aferent semestrului II al anului 2007, precum și semestrul I al anului 2008, deși motivarea dispoziției și deciziei de impunere se referă la cuantumul impozitului pentru anul 2006, arată recurenta că unica explicație (și pe deplin lămuritoare) este ordinea de stingere a creanțelor bugetare prevăzută în OG nr.92/2003. Prin urmare, față de prevederile art.115 din OG nr.92/2003, se arată că sumele achitate de contestatoare cu titlu de impozit pe semestrul II 2007 s-au imputat mai întâi asupra diferenței de mpozit aferent anului 2006, pentru aceeași sursă - respectiv impozit pe clădiri. Următoarea plată efectuată cu privire la același debit a stins mai întâi rămășițele datorate, pentru ca mai apoi să reducă debitul curent.
3. Considerentele sentinței recurate au în vedere o situație de fapt greșit înțeleasă.
a) Instanța de fond reține în mod greșit că prin nr.547/2005 doar -a aplicat indicele de inflație pentru nr.230/2005, din înscrisurile depuse la dosar (extrase comparative din cele două hotărâri ale Consiliului Local C) rezultând că între acestea există multe alte deosebiri (categorii de scutiri ce apar în nr.547/2005 nu apar în nr. 230/2005, etc).
Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C este organ executiv al Consiliului Local C și se supune hotărârilor luate de către forul tutelar. În consecință, atâta vreme cât există o hotărâre a acestuia, ( nr.547/2005), fără ca această hotărâre să fie lipsită de efecte ori prin abrogarea ei, ori prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să o anuleze, pârâtul nu putea face abstracție de respectiva hotărâre.
S-a mai subliniat faptul că efectul de înlocuire al nr.547/2005 față de nr.230/2005 a fost evident, inclusiv pentru reclamantul Instituția Prefectului întrucât acesta a notificat și a procedat în aceeași măsură atacând în fața instanței de contencios administrativ atât nr.230/2005, cât și nr.547/2005, prima fiind anulată, însă cea de a doua perimată, continuând să își producă efectele juridice.
b) instanța a reținut greșit faptul că impozitul determinat prin decizia de impunere atacată a fost stabilit pentru anul 2008. Creanța principală se referă la impozitul datorat pentru anul 2006, în 2008 au fost stabilite diferențele suplimentare de plată și majorările de întârziere ca urmare a perimării acțiunii prefectului împotriva nr. 547 /2005.
Instanța învestită cu acțiunea prefectului împotriva nr.547/2005 nu avea cum să prelungească aria de exercițiu a nr. 547/2005 și pentru anii 2007 și 2008 întrucât anual se adoptă și se aplică o singură hotărâre a Consiliului Local pentru stabilirea taxelor și impozitelor. Așadar, hotărârea adoptată pentru stabilirea taxelor și impozitelor pentru anul 2006 ( nr.547/2005) nu se aplică pentru taxele și impozitele datorate de contribuabili în anul 2007 si așa mai departe.
Recurentul a motivat că prin decizia de impunere a procedat la calcularea debitelor și majorărilor de întârziere datorate de contribuabili pentru anul 2006, având în vedere numai ce stabilea impozitele și taxele locale din anul 2006. Decizia de impunere vizează însă semestrul II 2007 și semestrul I 2008 întrucât sumele stabilite în plus prin decizia contestată se referă doar la impozitul pentru anul 2006. acesteia asupra impozitului datorat pentru anii 2007 și 2008 este generată de prevederile art.115 din Codul d Procedură Fiscală (ordinea stingerii datoriilor), conform cărora plățile efectuate de către contestatoare după pronunțarea Sentinței Civile nr.1089/2007 au compensat/acoperit mai întâi sumele pe care contestatoarea le datora pentru anul 2006 (în temeiul sentinței menționate) și doar restul urmând să fie considerat plată pentru semestrul II 2007 și semestrul I 2008.
Intimata reclamantă, prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările invocate prin acțiune.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a menține soluția primei instanțe cu argumentația ce se va expune.
Astfel, se reține că prin Decizia de impunere nr. G 64057/22.07.2008 a fost stabilită în sarcina reclamantei - Sport SRL o obligație de plată față de bugetul local al Municipiului C, cu titlu de diferențe suplimentare în urma sentinței civile nr.1089/20.11.2007, reprezentând impozit pe clădiri parțial semestrul II 2007 - semestrul I 2008, în cuantum de 154.007 lei, din care suma de 137.299 lei debit și suma de 16.708 lei accesorii calculate la data de 22.07.2008.
În motivarea deciziei de impunere s-a arătat că pentru anul 2006 impozitele și taxele locale au fost încasate în temeiul 547/2005 pentru aplicarea indicelui de inflație la 230/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006; 547/2005 a fost atacată în contencios administrativ, inclusiv cu privire la impozitul datorat de persoanele juridice pentru clădirile situate pe teritoriul administrativ al Municipiului C, cauza soluționându-se prin constatarea perimării cererii de anulare a hotărârii prin sentința civilă nr.1089/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 14.03.2008; dată fiind perimarea cauzei, hotărârea a rămas în vigoare în integralitatea ei, cota de impozitare prevăzută în 547/2005 pentru clădirile deținute de persoanele juridice fiind de 1,5% pentru anul 2006, procent aplicat la valoarea de inventar a clădirii numai în măsura în care a avut loc o reevaluare a acesteia în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006; majorările de întârziere sunt datorate pentru diferența de sumă rezultată între cota de 1,5% aplicată la valoarea de inventar a clădirii și plata efectivă a impozitului pe clădiri de către - Sport SRL C cu un procent de 1% pentru depășirea scadențelor pentru plata impozitului, astfel cum au fost stabilite prin prevederile Codului fiscal.
Din examinarea conținutului nr.547/2005, Curtea constată că, independent de denumirea ei, această hotărâre stabilește, potrivit art.1, impozitele și taxele locale pentru anul 2006. Astfel, în ceea ce privește impozitul pe clădiri datorat de către persoanele juridice, s-a prevăzut că acesta se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, dacă s-a efectuat reevaluarea acesteia în ultimii trei ani anteriori. Rezultă că, în fapt, nr.547/2005 stabilește impozitele și taxele locale pentru anul 2006 de sine stătător, cu aplicarea HG nr.797/2005, fără a se raporta la valorile stabilite prin nr.230/2005.
Se observă că nr.547/2005 a fost adoptată în temeiul art.288 alin.1 Cod fiscal, după publicarea HG nr.797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006.
Ori, potrivit art.288 alin.1 Cod fiscal, "Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului B și consiliile județene adoptă hotărâri privind impozitele și taxele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 292", ceea ce înseamnă că stabilirea taxelor și impozitelor locale se face distinct, pentru fiecare an fiscal, iar singurul act la care trebuie să se raporteze hotărârea autorității publice locale este hotărârea de guvern prevăzută la art.292 Cod fiscal și nicidecum o altă hotărâre a sa, anterioară.
Prin urmare, nu se poate considera că nr.547/2005 se află în interdependență față de nr.230/2005, astfel că anularea acesteia din urmă ar atrage caducitatea celei dintâi.
În atare situație, faptul că prin decizia civilă nr.98/CA/05.05.2006 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a dispus anularea parțială a C nr.230/2005, respectiv a dispozițiilor referitoare la impozitul pe clădiri datorat de contribuabilii persoane juridice, fiind menținută astfel cota de impozitare de 1% prevăzută de Codul fiscal, nu produce nicio consecință juridică asupra validității nr.547/2005.
Curtea consideră astfel că, prin conținutul pe care îl are, nr.547/2005 are o existență de sine - stătătoare, motiv pentru care controlul de legalitate al prefectului s-a exercitat în mod independent față de cel al nr.230/2005. De aceea, în condițiile în care nr.547/2005 nu a fost revocată sau anulată, ea nu poate fi ignorată ca realitate juridică, producându-și pe deplin efectele la momentul încetării cauzei de suspendare.
Cu toate acestea, modalitatea în care organul fiscal a înțeles să pună în aplicare hotărârea menționată încalcă dispozițiile legale, atât în ceea ce privește antrenarea răspunderii fiscale sub forma obligării intimatei reclamante la plata accesoriilor cât și cu privire la conținutul actului administrativ fiscal.
Referitor la includerea majorărilor de întârziere în obligația de plată, recurenta a susținut că perceperea acestora este consecința depășirii termenelor de plată prevăzute de Codul Fiscal pentru plata impozitului pe clădiri, chiar dacă o astfel de depășire este în mare parte neimputabilă reclamantei, ci mai degrabă modului în care Instituția Prefectului a înțeles să își exercite drepturile procesuale.
Curtea apreciază că răspunderea prevăzută de Codul d e procedură fiscală este, în esență, o formă de răspundere juridică ce nu poate fi angajată, potrivit principiilor generale ale răspunderii juridice și în lipsa unei derogări exprese, decât dacă încălcarea obligației de către debitor a avut un caracter culpabil. Simpla încălcare a unei obligații nu înseamnă angajarea în mod automat a răspunderii debitorului întrucât fapta ilicită este doar una dintre condițiile de angajare a acestei răspunderi, cea mai importantă condiție fiind vinovăția.
Ori, analiza art.119 alin.1 Cod de procedură fiscală, care constituie temeiul juridic al calculării majorărilor de întârziere în cazul creanțelor fiscale ale statului asupra contribuabililor, nu relevă nicio derogare de la dreptul comun și nu pot constitui temei pentru justificarea existenței unei răspunderi obiective atâta timp cât o asemenea răspundere nu este explicit reglementată.
În speță, neplata la scadență a sumelor reprezentând diferența de impozit de 0,5% din valoarea de inventar a clădirilor s-a datorat împrejurării că, fiind suspendată aplicarea nr.547/2006 ca urmare a atacării ei în justiție de către prefectul județului C, însuși organul fiscal a solicitat achitarea impozitului în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal, respectiv a cotei de 1% din valoarea de inventar a clădirilor. Ori, în situația dată, nu se poate reține vreo culpă în sarcina contribuabilului atâta timp cât aplicarea unui anumit tratament fiscal a fost determinată de însăși atitudinea organului fiscal, atitudine justificată la rândul ei de suspendarea efectelor actului normativ de stabilire a impozitului.
Curtea consideră că o altă soluție ar conduce la angajarea răspunderii fiscale a intimatei reclamante în lipsa vinovăției acesteia, cu încălcarea principiilor prevăzute de art.7 și 12 Cod de procedură fiscală, respectiv principiul rolului activ al organelor fiscale și principiul bunei - credințe.
De asemenea, în ceea ce privește conținutul actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr. G 64057 /22.07.2008, Curtea constată că, deși motivarea în fapt și în drept se referă la aplicarea nr.547/2005 și la calcularea diferențelor de impozit pentru anul 2006, sumele impuse reprezintă impozit pe clădiri parțial pentru semestrul II 2007 și semestrul I 2008, deci pentru o altă perioadă decât cea avută în vedere.
Recurentul a motivat că decizia de impunere vizează semestrul II 2007 și semestrul I 2008 întrucât a procedat în temeiul art.115 din Codul d Procedură Fiscală la imputația plăților, astfel că sumele achitate de către reclamantă după pronunțarea Sentinței Civile nr.1089/2007 au compensat/acoperit mai întâi sumele pe care contestatoarea le datora pentru anul 2006 în temeiul sentinței menționate.
Curtea reține că aserțiunile recurentului prezentate mai sus nu rezultă în mod explicit din conținutul actului administrativ fiscal, constituindu-se într-o motivare extrinsecă a acestuia de natură a justifica incoerența actului.
Mai mult, recurentul nu a explicat modul în care a procedat la imputația plății, având în vedere că o astfel de operațiune are loc la momentul achitării unor obligații fiscale, adică la momentul plății, și nu la un moment ulterior.
Astfel, potrivit art.109.1 din HG nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "În documentul de plată plătitorul definit conform art. 26 din Codul d e procedură fiscală menționează în mod obligatoriu actul prin care s-a instituit obligația de plată, numărul și data acestuia, cuantumul obligației de plată, precum și organul care l-a întocmit.", iar art.115 alin.4 Cod de procedură fiscală prevede că "Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin.(1), cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligațiilor fiscale."
Ori, din susținerile recurentului nu rezultă că sumele reprezentând impozit pentru semestrul II al anului 2007 și pentru semestrul I al anului 2008 au fost achitate de către contribuabil după încetarea cauzei de suspendare a nr.547/2005, respectiv după data de 14.03.2008, iar organul fiscal a procedat, conform dispozițiilor legale, la stingerea cu aceste sume a unor datorii aferente anului 2006.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că atât decizia de impunere cât și încasarea unor sume în temeiul acesteia sunt nelegale, motiv pentru care va menține soluția instanței de fond și va respinge recursul ca nefondat, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL C - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.334 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SPORT SRL, cu sediul social în stațiunea, Hotel B -B, județ C și sediul procesual ales la av. situat în C,--84, județ
Obligă recurentul la plata sumei de 3570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Red.dec.jud.
2 ex /26.02.2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
