Anulare act administrativ fiscal. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 84
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, cu sediul în B, sector 1,- A, împotriva sentinței nr. 3130 din 16.10.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr. 6368/-).
La apelul nominal au răspuns reclamanta intimată asistată de avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Cu privire la susținerea recurentei cum că nu ar fi făcut dovada calității de refugiat a autorului său, aceasta arată că, dovada calității de refugiat pentru familia se face cu certificatul eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale, din care la rubrica - Registru de evidență a refugiaților din - figurează drept cap de familie fratele autoarei reclamantei ,pe nume, ceea ce demonstrează că bunicul său - - a decedat în timpul refugiului. Referitor la faptul că nu ar fi făcut dovada decesului autorului reclamantei, menționează următoarele: conform buletinului de înscriere la Biroul Populației Capu, județul Câmpulung nr.101/41 eliberat la 11.08.1941, autorul acesteia s-a născut la data de 1.11.1873,astfel încât este evident că acesta a decedat, fiind născut acum mai bine de 150 de ani, chiar dacă acest fapt nu a fost probat cu înscrisuri și, întrucât ultima mențiune despre este pe acest act datând din anul 1941, este evidentă imposibilitatea de conservare a actului de deces, întocmit în perioada celui de al doilea război mondial, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut acest aspect.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr- la data de 02.09.2008, reclamanta - a formulat plângere împotriva deciziei nr.1334 din 31.07.2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților B, prin care i-a fost respinsă contestația nr.5208/2007 formulată împotriva Hotărârii nr.148/21.09.2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin decizia nr.1334 din 31.07.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, i-a fost respinsă contestația nr.5208/2007 formulată împotriva Hotărârii nr.148/2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr.290/2003 deoarece, în primul rând, nu a depus la dosar actul de deces al autorului și, în al doilea rând,în dovedirea calității de refugiat a autorilor și, nu a depus la dosar nici un document oficial sau dovada inițierii unei corespondențe cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestor dovezi.
Precizează reclamanta că în mod nelegal pârâta i-a respins contestația, ignorându-se actele depuse la dosar din care rezultă temeinicia contestației fiind astfel îndeplinite cerințele art.2 al.1,4 și 5 din nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora,sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și.
Concluzionează reclamanta că a dovedit cu acte calitatea de refugiat a petentei și nu a părinților săi decedați la momentul refugiului, precum și bunurile rămase în de Nord, localitatea pe.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit că autorul bunurilor a avut calitatea de refugiat și nici proprietatea asupra bunurilor.
Prin sentința nr.3130 din 16 octombrie 2007 Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei, a desființat decizia nr.1334 din 31 iulie 2008 a Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților, obligând pârâta să-i acorde reclamantei despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietate de autorul în de Nord și de care acesta a fost deposedat ca urmare a părăsirii forțate a teritoriului în cauză.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut în esență că din traducerea legalizată a adresei nr.M-4 din 2 martie 2007 emisă de Departamentul raional de justiție, regiunea rezultă date despre decesul numitei survenit la 23 septembrie 1941, însă nu există date despre decesul lui pentru anii 1940-1946, localitatea pe, raionul, regiunea.
Cu toate acestea, autorul reclamantului fiind născut la 1 noiembrie 1873, este evident faptul că acesta a decedat chiar dacă acest fapt nu a fost probat cu înscrisuri, dată fiind imposibilitatea conservării actului de deces pe perioada celui de al doilea război mondial.
În ceea ce privește dovada refugiaților, instanța de fond a reținut că refugiul din 1941 a fost probat cu buletinul de înscriere la Biroul Populației CapuD. județul Câmpulung nr.101/41 eliberat la 11 august 1941, iar refugiul din 1944 a fost probat prin Certificatul nr.C - 334 din09.06.2005, eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale, coroborat cu declarațiile martorilor și.
În legătură cu bunurile proprietate a autorului reclamantei, instanța de fond a reținut că din adresa nr. 369 din 18 decembrie 2003 a Arhivelor de Stat - Regiunea, rezultă că autorul reclamantei a fost proprietarul clădirii de la nr.1080, a avut 0,70 ha teren arabil, 1,00 ha fâneață, 1,00 ha, 0,30 ha pădure, 1,00 ha teren divers, iar din declarațiile martorelor menționate, rezultă că aceste bunuri nu au fost înstrăinate,iar autorul reclamantei nu a primit despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a declarat recurs pârâta.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate, reiterând apărările invocate la instanța de fond, referitoare la lipsa dovezilor certificate de autorități privind refugiul autorului reclamantei, decesul acestuia și bunurile aflate în proprietate la momentul refugiului, existând numeroase neconcordanțe între actele depuse la dosar.
Ca urmare, arată recurenta soluția instanței de fond privind admiterea acțiunii, se întemeiază pe greșita aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.
Examinând recursul de față, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, curtea constată că este nefondat.
Primul motiv de recurs privind calitatea de refugiat a autorului nu poate fi primit, întrucât acesta s-a refugiat prima dată în anul 1940, după cum rezultă din biletul de identitate nr.101 din 11.08.1941 eliberat de Biroul Populației CapuD. județul Câmpulung, Regatul României, iar a doua oară în 1941, intimata dovedind în cauză cu înscrisurile la care face referire chiar recurenta, că a făcut demersurile necesare pentru a intra în posesia actelor doveditoare certificate de autorități în acest sens, fără însă a avea un rezultat favorabil, fiind deci în imposibilitatea de a procura înscrisuri, așa încât în cauză sunt incidente disp.art. 5 alin.1 din Legea nr. 290/2003 și art.2 alin.4 din nr.HG1120/2006.
În consecință dovada de refugiat a autorului intimata a făcut-o în cauză în conformitate cu dispozițiile legale menționate, cu declarațiile autentice nr.1446 și nr.1447 din 09.05.2005 ale martorelor și, ambele locuind la data refugiului în aceeași localitate cu și anume pe și refugiindu-se la rândul lor în anul 1944. De altfel, declarațiile martorelor se coroborează cu adresa M-4 din 02.03.2007 a Departamentului Raional de Justiție, regiunea, din care rezultă că în arhivele sectorului de înregistrare a actelor de stare civilă s-au găsit date numai despre decesul lui ( soția autorului) care a decedat la data de 23.09.1941 în localitatea Banilov pe, dar nu există date despre decesul lui, ceea ce duce la prezumția că acesta nu a rămas pe teritoriul de Nord.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs privind dovada decesului autorului reclamantei, chiar dacă nu există acte întocmite în registrele de stare civilă, faptul morții lui a fost dovedit în cauză cu celelalte probe administrate, respectiv cu prezumțiile reținute în mod corect și legal de instanță.
Potrivit art.16 din Legea nr.119/1996 starea civilă se poate dovedi prin orice mijloace de probă în fața instanței judecătorești, precum și în fața autorităților administrației publice în anumite situații, între care și acelea în care nu au existat registre de stare civilă sau întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă.
De asemenea potrivit art.24 din Decretul nr.31/1954 starea civilă se va putea dovedi, înaintea instanței judecătorești, prin orice mijloc de probă admis de lege, dacă nu a existat registrul de stare civilă, acesta s-a pierdut ori este distrus în tot sau în parte, întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă sau procurarea certificatului de stare civilă este cu neputință.
Ori, în speță, procurarea certificatului de stare civilă a fost cu neputință datorită evenimentelor de război, astfel încât faptul că decesul autorului s-a produs în timpul refugiului după părăsirea de către acesta a teritoriului de Nord putea fi dovedit cu orice mijloc de probă admis de lege.
Prima instanță, pornind de la faptele dovedite în cauză, și anume că numitul s-a născut la 1.11.1873, ultima mențiune despre acesta datând din 1941, conform buletinului de înscriere la Biroul Populației CapuD. județul Câmpulung nr.101 din 11.08.1941, că decesul său nu este înregistrat în localitatea de domiciliu din de Nord, respectiv pe, unde s-a întors după primul refugiu, că în registrul de evidență a refugiaților din, evacuați din pe, la 26.03.1944, în localitatea, județul S, acesta nu figurează împreună cu descendenții săi, în documente fiind trecut drept cap de familie fiul său, instanța corect a apreciat că operează prezumția că autorul a decedat anterior ajungerii în localitatea respectivă unde s-au refugiat descendenții săi.
Astfel nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat.
Referitor la bunurile de care a fost deposedat la data părăsirii forțate a de Nord,trebuie precizat că aspectul invocat prin motivele de recurs, în sensul că proprietatea bunurilor nu este dovedită, nu a fost reținut nici ca motiv de respingere a cererii prin hotărârea nr.148/2007 a Instituției Prefectului - Județul S și nici ca motiv de respingere a contestației prin decizia nr.1334/2008 a Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților.
Așadar, în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că în cauză dovada dreptului de proprietate a autorului asupra bunurilor imobile de care a fost deposedat a fost făcută cu actul nr.369 din 18.12.2003, eliberat de Arhivele de Stat. Regiunea, potrivit căruia din documentele fondului de arhivă al Primăriei comunei pe, județul, pe anul 1941, reiese că a fost proprietarul clădirii de la nr.1080, a avut 70 ha teren arabil, 1 ha fâneață, l ha, 0,30 ha pădure și 1 ha teren divers. Acest înscris se coroborează cu declarațiile autentice ale celor două martore sus menționate, care au confirmat că bunurile pentru care petenta a solicitat despăgubiri, descrise în declarația anterioară depusă la dosar, au rămas în proprietatea defunctului ei tată, nefiind înstrăinate până la data refugiului și nici ulterior. Faptul invocat de recurentă în sensul că martorele nu au menționat bunurile imobile respective nu are relevanță în cauză atâta vreme cât acestea au făcut referire precisă la bunurile solicitate prin cerere de petentă.
În ceea ce privește susținerea din motivele de recurs că potrivit "Certificatului de naționalitate" din 28.08.1926 soții și au avut 8 copii, iar în certificatul de refugiat nr.C-334 din 09.06.2005 eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale se face referire doar la 3 dintre aceștia, și, existând posibilitatea, și deci suspiciunea, că tată împreună cu ceilalți copii au ales să se supună autorităților de ocupație și să devină cetățeni sovietici, aceasta nu corespunde adevărului, fiind o simplă presupunere, nesusținută de nici un fel de probe.
Față de cele învederate, cum motivele invocate de către recurentă sunt nefondate, sentința fiind legală și temeinică, iar din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art.312 Cod pr.civilă recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, cu sediul în B, sector 1,- A, împotriva sentinței nr. 3130 din 16.10.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.03.12009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
