Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 92/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 92
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 530 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Bacău - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit pârâtul recurent Ministerul Justiției, pârâții intimați Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, reclamanții intimați, -, - și intervenienții în interes propriu - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.1967/110 din 04.12.2006, reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții începând cu data de 01.01.2005 și în continuare să plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate reprezentând: spor de fidelitate în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare; majorarea salariului de bază cu 5% conform art.19 alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare; acordarea asistenței medicale, medicamente și proteze gratuite conform art.67 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin decontare totală a contravalorii acestor prestații; decontarea integrală a contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă pentru anii 2005 - 2006 conform art.65 alin.2 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea; să se acorde drepturi reprezentând indemnizația de concediu respectiv prima egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anul 2006 și în viitor în conformitate cu prevederile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează să fie reactualizate cu indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data efectuării plății.
Au mai solicitat reclamanții ca pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze către pârâtul Ministerul Justiției sumele menționate, sume ce vor fi virate în final în contul pârâtului Tribunalul Bacău care să procedeze la plata efectivă către fiecare reclamant a acestor drepturi salariale.
Totodată, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Bacău să procedeze la operarea și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, cu evidențierea corectă și completă a evoluției profesionale și veniturilor realizate astfel cum vor fi dispuse de instanța de judecată prin hotărârea ce se va pronunța.
Pârâții prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr.530 din 22.11.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției.
Prin sentință, a fost admisă acțiunea promovată de reclamanți și obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale pentru perioada 01.01.2005 la zi și în continuare reactualizate cu rata inflației până la data plății efective, pentru fiecare reclamant proporțional cu perioada lucrată, reprezentând: spor fidelitate, majorare salariu cu 5%, indemnizația de concediu, decontare transport concediu, acordarea de asistență medicală, medicamente și proteze gratuite.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici și că în această calitate potrivit art.42 din nr.OG2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității instituției publice în care își desfășoară activitatea.
S-a reținut că funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, deși legiuitorul nu a specificat căror categorii de funcționari publici li se aplică aceste drepturi, situație în care instanța a reținut că acest drepturi se acordă tuturor funcționarilor publici și aceasta pentru că prin neacordarea acestor drepturi invocate și prevăzute prin textele normative menționate s-ar crea o situație inechitabilă pe de o parte prin faptul că deși reclamanții lucrează într-o instanță judecătorească salariul funcționarilor publici este inferior celorlalte categorii de personal, iar pe de altă parte nu le sunt recunoscute drepturile prevăzute de lege.
În fine, a mai reținut tribunalul că potrivit dispozițiilor art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, text de lege ce a fost introdus prin nr.OG83/2000 magistraților și celorlalte categorii de personal li s-a prevăzut dreptul pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu de a beneficia de o primă egală cu indemnizația brută sau după caz salariu de bază brut în luna anterioară plecării în concediu și că suspendarea acestui drept nu poate duce la înlăturarea și anularea dreptului în sine.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Justiției care a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică invocând drept motiv de casare dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă, în esență arătând că:
- nu există nici o prevedere legală care să reglementeze pentru funcționarii publici drepturile solicitate de reclamanți.
A motivat recurentul că judecătorii sunt salarizați potrivit OUG nr.27/2006, personalul auxiliar de specialitate potrivit Legii nr.50/1996, personalul contractual potrivit nr.OUG24/2000, funcționarii publici potrivit Legii nr.188/1999, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007 și nr.OG9/2008, situație în care motivat de faptul că în cadrul instanțelor judecătorești sunt aplicabile mai multe acte normative în mod greșit reclamanții, încadrați ca funcționari publici s-au raportat la dispozițiile care reglementează situația personalului auxiliar de specialitate.
- că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art.40 și 41 din nr.OUG92/2004, dispoziții legale care nu permit a se considera că funcționarii publici de la instanțele judecătorești beneficiază de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, ci numai de drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar, respectiv pentru funcționari publici.
Urmare cererii de strămutare formulată de reclamanți, Înalta Curte de Casație și Justiție B prin încheierea nr. 3674 din 23.10.2008 a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la 20.11.2008.
Analizând motivele de recurs invocate de pârâtul Ministerul Justiției, instanța le consideră întemeiate pentru următoarele considerente:
Actele normative speciale care reglementează organizarea și funcționarea unei anumite instituții prevăd expres categoriile de beneficiari, printre aceștia putând fi și funcționari publici. Drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe la parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda prin extindere și altor categorii de personal.
Atribuțiile funcționarilor publici sunt complet diferite de cele ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate și prin urmare nu poate fi vorba de o echivalare a sistemului de salarizare al funcționarilor publici cu cel prevăzut pentru celelalte categorii profesionale din sistemul justiției, întrucât funcționarii publici și celelalte categorii de personal din sistemul judiciar se află în situații juridice diferite și nu pot invoca egalitatea de tratament.
În acest sens Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.40 și 41 din nr.OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr.76/2005, art.42 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006 și art.41 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 aprobată prin Legea nr.232/2007, au statuat că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.
În fine, se impune a se preciza și faptul că Curtea Constituțională prin decizia nr.1325 din 04.12.2008 a statuat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrul legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând excepția, Curtea Constituțională a constatat că prevederile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale integral în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
S-a impus această motivare și precizare deoarece reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea promovată pe dispozițiile nr.OG137/2000.
Pentru toate aceste considerente, instanța în baza art.304 pct.4 și 9 și art.304 ind.1 raportat la art.312 ind.1 din Codul d e procedură civilă va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, va modifica sentința recurată și în rejudecare va respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanți.
Cât privește cererea de intervenție în nume propriu formulată de - și, instanța în temeiul dispozițiilor art.50 alin.2 din Codul d e procedură civilă o va respinge ca inadmisibilă, având în vedere că cererea de intervenție în nume propriu se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de încheierea dezbaterilor.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile cererile de intervenție în interes propriu formulate de - și.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 530 din 22 noiembrie 2007 a Tribunalului Bacău - secția comercială,contencios administrativ și fiscal și în consecință:
Modifică sentința recurată și în rejudecare respinge ca nefondată acțiunea.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.01.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
