Anulare act administrativ fiscal. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.844
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamantul și de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr.3210/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- și recursul formulat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr.1892/16.06.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant personal, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se comunică recurentului reclamant copia motivelor de recurs formulate de Primarul comunei.
Recurentul reclamant arată că nu dorește acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului formulat de Primarul comunei împotriva sentinței civile nr.1892/16.06.2008 în raport de data comunicării acestei sentințe.
Recurentul reclamant solicită admiterea excepției tardivității.
Curtea acordă cuvântul pe cererile de recurs formulate împotriva sentinței civile nr.3210/24.11.2008.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului său și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor. Solicită respingerea recursului declarat de Primarul comunei.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursurilor de față, formulate împotriva sentinței civile nr.1892/16.06.2008 și sentinței civile nr.3210/24.XI.-2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Primăria, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta să soluționeze cererea înregistrată sub nr.965/13.02.2008.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că se consideră vătămat prin refuzul pârâtei das oluționa cererea înregistrată sub nr.965/13.02.2008, refuz prin care i-a fost încălcat dreptul de proprietate, recunoscut de prevederile art.44 și 136 din Constituția României.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, cererea înregistrată sub rir.965/13.02.2008, notificarea nr.44/28.12.2005, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.468/22.04.1999, plan cadastral, titlul de proprietate nr.25481/16.01.1998, alte înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Pârâta arată că reclamantul a chemat-o în judecată în zeci de procese, apreciind că demersul judiciar este lipsit de seriozitate, anexând întâmpinării, în copie, încheierea din 8 mai 2008, dată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a luat act de renunțarea la judecarea unei cereri având același obiect, rezoluții emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.
În raport de actele depuse și de susținerile părților, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr.1892 din 16.06.2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului înregistrată sub nr.965/13.02.2008.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat de instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 din OG nr.27/2002 pe motiv că pârâta avea obligația legală să-i comunice răspuns reclamantului la cererea din 13.02.2008.
Această sentință a fost comunicată la data de 28.07.2008 pentru pârât și la 21.07.2008 pentru reclamant - filele 46 și 47 dosar fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta la data de 10.02.2009 - fila 28 dosar recurs pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică din 30.03.2009, Curtea a invocat, din oficiu și a pus în discuția părților excepția de tardivitate a formulării recursului în raport de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă față de data comunicării sentinței 28.-07.2008.
Pentru următoarele considerente, Curtea va aprecia excepția întemeiată, recursul declarat fiind tardiv.
Conform art.301 Cod procedură civilă "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". Iar în cauză recurentul pârât a declarat recurs cu depășirea termenului special prevăzut de art.301 Cod procedură civilă de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pe cale de consecință, Curtea în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul pârât împotriva sentinței civile nr.1892/16.06.2008 a Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pe celelalte recursuri declarate de părți împotriva sentinței civile nr.3210 din 24.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26.08.2008 reclamantul a solicitat completarea sentinței civile nr.1892/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul soluționării capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Primăria comunei la despăgubiri, în cuantum de 280.000 EUR, echivalent în lei la. data plății.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin acțiunea soluționată prin sentința civilă nr.1892/16.06.2008 instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, reprezentând actualizarea prețului unei construcții, la nivelul anului 2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Primăria, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta să soluționeze cererea înregistrată sub nr.965/13.02.2008 și să oblige pârâta la plata despăgubirilor reprezentând prețul actualizat al unei construcții, în raport de perioada 2005- 2008.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că se consideră vătămat prin refuzul pârâtei de a soluționa cererea înregistrată sub nr.965/13.02.2008, refuz prin care i-a fost încălcat dreptul de proprietate, recunoscut de prevederile art.44 și 136 din Constituția României.
Prin cererea înregistrată sub nr.965/13.02.2008 reclamantul a solicitat Primăriei comunei jalonarea terenului cumpărat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.468/22.04.1999, conform planului cadastral.
Prin sentința civilă nr. 1892/16.06.2008, Tribunalul București, Secția de contencios administrativ și fiscal, apreciind că acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile nr.OG27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor a obligat pârâta să răspundă cererii înregistrată sub nr.965/13.02.2008 și nu să soluționeze favorabil o atare cerere, reținând că pârâta nu a dat curs obligației prevăzută de art. 8 din nr.OG27/2002.
Instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere accesoriu, având ca obiect obligarea pârâtei la despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.3210/24.XI.2008 s-a admis cererea formulată de reclamantul, privind completarea dispozitivului Hotărârii nr.1892/16.06.2008.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor solicitate.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.281/2 Cod procedură civilă pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere accesoriu, având ca obiect obligarea pârâtei la despăgubiri.
Pe acest capăt de acțiune instanța îl apreciază ca nefondat, deoarece nu există legătură de compatibilitate între capătul de acțiune principal privind soluționarea cererii și cererea de daune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen, motivate ambele părți pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se greșita aplicare a legii, iar recursul declarat de autoritatea pârâtă urmează a fi analizat în raport de dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de recurentul reclamant critică sentința civilă nr.3210 din 24.XI.2008 pentru faptul că în mod greșit și nelegal a fost respinsă cererea de daune, fără a se ține cont de dispozițiile art.52 din Constituția României și de dispozițiile Legii nr.554/2004, în baza cărora instanța este obligată a acorda daune în cazul în care admite capătul principal al acțiunii.
În recursul declarat de autoritatea pârâtă se critică în special soluția de admitere a capătului principal de acțiune, iar cu privire la sentința civilă din 24.XI.2008 nu se arată în concret motivele de nelegalitate ale sentinței atacate.
Analizând recursurile declarate de părți, împotriva sentinței civile din 24.XI.2008, Curtea le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:
În recursul declarat de recurenta-pârâtă nu se invocă în concret vreun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie față de soluția dispusă de completare a sentinței civile nr.1892/16.06.2008 în sensul respingerii ca a cererii de daune solicitate de reclamantul recurent. Criticile din cererea de recurs privesc în principal sentința civilă din 16.06.2008 și acestea nu pot fi reținute pe motiv că recursul este tardiv declarat, recurenta fiind decăzută din dreptul de a-i fi analizat, pe fond un recurs formulat cu depășirea termenului de decădere prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de recurentul - reclamant este nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.18 (3) din Legea nr.554/2004 și dispozițiilor art.998 - 999 Cod civil. În mod corect s-a stabilit lipsa legăturii de cauzalitate între refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantului - în sensul strict de a comunica răspuns la petiția formulată conform art.8 din OG nr.27/2002 și prejudiciul pretins constând în daune materiale și morale pentru neeliberarea unei autorizații de construire.
Dispozițiile invocate de recurent în cererea de recurs nu obligă instanța să acorde daune automat, ele putând fi acordate numai în măsura în care sunt probate condițiile generale ale răspunderii.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de părți împotriva sentinței civile nr.3210/24.XI.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr.1892/16.06.2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr.3210/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
30.04.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
