Anulare act administrativ fiscal. Decizia 872/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR. 4971,-
DECIZIA NR. 872
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-, Cod poștal -, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în G,-, Cod poștal -, Județ G împotriva sentinței nr. 9 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - NORD SRL cu sediul în com. C, sat, DE 85 Județ
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - NORD SRL reprezentată de avocat din Baroul Buzău, lipsind recurenții pârâți B, ANAF - DGFP B și
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatei reclamante - NORD SRL.
vocat pentru intimata reclamantă depune la dosar copii de pe întâmpinare și solicită amânarea cauzei pentru a se comunica și recurenților pârâții întâmpinarea.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul intimatei reclamante nefiind îndeplinite disp. art. 156.civ.
Cod Penalvocat pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat și probe de administrat. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
vocat pentru intimata reclamantă arată că a depus la dosar înscrisuri doveditoare din care rezultă cu certitudine că produsul importat este de origine comunitară, respectiv din Italia, fabricat în 1993, iar potrivit acordului european ratificat de România prin OUG1/1997 între țările membre UE s-a creat o zonă de liber schimb, importatorul fiind scutit de plata taxelor vamale. În accepțiunea Protocolului nr. 4, sunt de origine comunitară nu numai produsele care provin din una din țările membre UE dar și produsele care au suferit prelucrări suficiente pentru se încadra în prevederile Protocolului.
Solicită respingerea recursurilor și menținerea sentința Tribunalului Buzău, ca legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta - NORD a solicitat, în contradictoriu cu DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, anularea actului administrativ respectiv a deciziei nr.25/18.07.2007 emisă de B și 71/23.05.2007 și a înștiințării de plată nr.3919/25.05.2007 emisă de
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a importat din Italia diferite mărfuri pentru care a prezentat documentele pentru care a dovedit că mărfurile respective sunt fabricate în acea țară, și că în conformitate cu acordul România-UE beneficiază de un regim preferențial la importul acestora.
A mai arătat reclamanta că mărfurile importate au fost însoțite de certificatul de circulație a mărfurilor tip EUR 1 J -/26.11.2005, act a cărui autenticitate a fost confirmată de organele de control, financiare și vamale și prezentând o dovadă de origine valabilă sau validată conform cu legislația internațională.
Prin întâmpinările depuse, pârâtele DGFP B și a G au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamanta să beneficieze de un regim vamal preferențial cu consecința scutirii de plată a datoriilor vamale.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 9 din 11 ianuarie 2008, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta - NORD SRL, dispunând anularea deciziei nr.25/18.07.2007 emisă de B și nr.71/23.05.2007 și a înștiințării de plată nr.3919/25.05.2007 emisă de pârâta
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că importurile de mărfuri efectuate de reclamantă au fost însoțite de dovezi care atestă caracterul comunitar al acestora cu consecința beneficierii de un regim vamal preferențial, acest fapt rezultând din chiar dispozițiile art.32 din Protocolul 4 dintre România și UE, conform cărora dovada de origine poate fi invalidată, dacă răspunsul vămii din țara exportatoare " nu conține suficiente elemente pentru determinarea autenticității documentului în cauză".
S-a mai reținut că, din răspunsul dat de vama italiană rezultă că actul, respectiv certificatul EUR 1 este autentic, distincția, în înțelesul normelor comunitare, referindu-se exclusiv la "autenticitatea documentului", corectitudinea sau necorectitudinea eliberării nefiind imputabilă reclamantului. De altfel, niciuna dintre pârâte nu a demonstrat în ce constă, în mod concret, expresia "incorect".
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele.
1.Pârâta DGFPcriticat sentința pentru nelegalitate susținând, în esență, că motivația instanței, potrivit căreia "importurile de mărfuri efectuate de reclamantă au fost însoțite de dovezi care atestă caracterul comunitar al acestora cu consecința beneficierii de un regim vamal preferențial" este incorectă, inexactă și nu poate fi reținută de instanța de recurs, întrucât reclamanta a introdus în țară mai multe bunuri uzate din Italia și a beneficiat de facilități vamale în baza certificatului EUR 1 care avea aparența de a fi corect, deoarece, în urma verificărilor efectuate de biroul vamal, administrația vamală italiană emitentă a infirmat valabilitatea acestuia, prin efectuarea mențiunilor corespunzătoare în căsuța 14 din formular.
Mai arată recurenta că bunurile importate nu sunt originare în sensul Protocolului 4 și în aceste condiții nu se poate acorda regimul vamal preferențial, autoritatea vamală română procedând legal în spiritul prevederilor art. 107 din HG nr.1114/2001 și art. 660 din HG nr.707/2006.
De asemenea, art.33 din protocolul cu privire la definirea noțiunii de "produse originare" ratificat prin OG nr.192/2001 arată că reglementarea diferendelor dintre importator și autoritatea vamală a țării importatoare se face conform legislației din țara respectivă.
Motivează recurenta că, în cauză au devenit incidente prevederile dispozițiilor art. 32 aliniat ultim al Protocolului 4, deoarece originea mărfurilor nu a putut fi confirmată de vama italiană. Astfel, în cazul unor suspiciuni întemeiate, dacă în termen de 10 luni de la data cererii de control posteriori nu se primește răspuns sau răspunsul nu conține date suficiente pentru determinarea autenticității documentului în cauză sau a originii reale a produsului, autoritățile vamale care solicită verificarea pot refuza acordarea preferințelor, cu excepția împrejurărilor excepționale.
În final, recurenta menționează că rubrica 14 din certificatul de circulație a mărfurilor cuprinde două opțiuni, iar opțiunea de la punctul doi, vorbește despre condițiile de autenticitate și legalitate transmițându-se că certificatul Eur 1 este autentic dar incorect, în sensul că, atât declarațiile cât și documentele exportatorului nu au demonstrat originea preferențială a mărfii acoperită de certificat, în sensul acordului România-UE, situație în care devine evident că în mod corect a procedat organul vamal.
În final, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței nr.9/11.01.2008, menținerea deciziilor nr.25/18.07.2007 și nr.71/23.05.2007 și a înștiințării de plată nr.3919/25.05.2007 emisă de
2. Împotriva sentinței nr.9/11.01.2008 a Tribunalului Buzăua formulat recurs și intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, atât în nume propriu, cât și în numele și pentru persoana juridică Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând modificarea hotărârii criticate, respingerea contestației formulată de - Nord SRL și menținerea actelor emise de către organele de control.
În motivarea recursului, se învederează că reclamanta a introdus în România mai multe bunuri uzate din Italia și a beneficiat de facilități vamale în baza unui certificat de origine care avea aparența de a fi corect, însă administrația italiană a infirmat valabilitatea prin bifarea rubricii 14 din formular, constatând că certificatul EUR 1 este autentic dar incorect.
În particular, declarația exportatorului și documentele nu probează originea preferențială comunitară a bunurilor acoperite de certificat în concordanță cu Protocolul 4 UE-România.
În condițiile date, recurenta motivează că, potrivit art. 107, în toate cazurile în care, în urma verificării dovezilor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare.
Concluzionează recurenta că certificatul EUR 1 trimis spre verificare a fost eliberat incorect, exportatorul nu a putut demonstra originea comunitară a mărfurilor exportate în România, mărfurile acoperite de certificatul EUR 1 verificat, nu beneficiază de regim tarifar preferențial, în sensul prevederilor din Protocolul 4 România-UE.
Al doilea motiv de recurs este acela că, nu este necesară o vinovăție sau o culpă pentru ca o persoană să-și plătească impozitele legal datorate, iar în noile condiții se cere să acordăm o mai mare atenție acestui tip de impozite, întrucât, taxele vamale se trimit la și sunt supuse auditului comunitar care verifică și respectarea legii.
Un ultim motiv de recurs se referă la eliberarea incorectă a unei dovezi de origine, singura în măsură a se pronunța asupra corectitudinii unei dovezi de origine, fiind autoritatea vamală emitentă a acesteia.
Astfel, autoritatea vamală din țara importatoare nu poate efectua verificări cu încălcarea competențelor ce-i revin autorității vamale din țara exportatoare, așa încât devine evident faptul că autoritatea română vamală, nu avea dreptul de a verifica în ce constă incorectitudinea eliberării certificatului EUR 1 trimis la control autorității emitente.
PrinDecizia nr.6/12.01.2009 Curtea de Apel Ploieștia admis recursurileformulate, a modificat în tot sentința și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, reclamanta - NORD SRL a formulat o contestație în anulare care a fost admisă de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 697/4.05.2009, dispunându-se anularea deciziei nr.6 din 12.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și fixarea termenului pentru rejudecarea recursului la 18 mai 2009, cu citarea părților.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Întrucât ambele recursuri vizează aceleași aspecte de netemeinicie și nelegalitate ale hotărârii primei instanțe, Curtea le va analiza împreună.
Potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, regulile și formalitățile necesare pentru determinarea originii preferențiale a mărfurilor sunt cele stabilite în acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.
Prin OUG nr.1/1997 a fost ratificat Protocolul privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.
În articolul 32 al acestui Protocol intitulat "Verificarea dovezilor de origine" se arată că verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării importatoare au suspiciuni întemeiate în legătură cu autenticitatea acestor documente, cu caracter originar al produselor în cauză sau cu îndeplinirea celorlalte condiții stipulate în acest protocol. În vederea aplicării prevederilor paragrafului 1, autoritățile vamale ale țării importatoare returnează certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 și factura, dacă a fost prezentată, declarația pe factură sau o copie de pe documentele autorităților vamale ale țării exportatoare, indicând dacă este cazul, motivele de fond și de formă care justifică o anchetă. Orice documente sau informații obținute, care sugerează că informațiile furnizate în dovezile de origine sunt incorecte, vor fi transmise ca dovadă a cererii de verificare.
În același document se arată că verificarea este efectuată de către autoritățile vamale ale țării exportatoare. În acest scop, ele au dreptul să ceară orice dovadă și să realizeze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control considerat corespunzător. Dacă autoritățile vamale ale țării importatoare hotărăsc suspendarea acordării regimului preferențial pentru produsele în cauză în așteptarea rezultatelor verificării, ele acordă liberul de vamă importatorului, pentru aceste produse, sub rezerva măsurilor de prevedere apreciate ca necesare.
S-a mai prevăzut că, autoritățile vamale care solicită verificarea vor fi informate asupra rezultatelor verificării cât mai curând posibil. Aceste rezultate trebuiesă indice cu claritatedacă documentele sunt autentice, dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Comunitate, din România sau dintr-una din țările la care se face referire la art.4 și dacă îndeplinesc celelalte condiții stipulate în acest protocol.
În cazul unor suspiciuni întemeiate, dacă, în termenul de 10 luni de la data cererii de control a posteriorii, nu se primește un răspuns sau dacă răspunsul nu conține date suficiente pentru determinarea autenticității documentului în cauză sau a originii reale a produsului, autoritățile vamale care solicită verificarea pot refuza acordarea preferințelor, cu excepția împrejurărilor excepționale.
La articolul 33 din același protocol se arată că în toate cazurile, soluționarea litigiilor între importator și autoritățile vamale ale țării importatoare se face conform legislației din țara respectivă.
Or, având în vedere procedura instituită prin dispozițiile menționate mai sus, se constată că instanța națională chemată să soluționeze un astfel de litigiu este ținută să administreze probatorii sub toate aspectele și să aprecieze inclusiv asupra modalității în care autoritățile vamale ale țării exportatoare au făcut verificarea.
În aceste condiții, simplul fapt că în răspunsul autorității vamale italiene se menționează că atât declarațiile cât și documentele exportatorului nu au demonstrat originea preferențială a mărfii, nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că produsul importat nu este " produs originar".
Mai mult decât atât, la dosarul cauzei există dovezi emise de firma exportatoare cu privire la originea comunitară a produsului importat, astfel că în mod corect prima instanță a anulat actele administrativ fiscale.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041.pr. civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE PĂRȚII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în B, sector 1,-, Cod poștal -, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în G,-, Cod poștal -, Județ G împotriva sentinței nr. 9 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - NORD SRL cu sediul în com. C, sat, DE 85 Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
GREFIER,
Red. DF/DD
2 ex./22.06.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
