Anulare act administrativ fiscal. Decizia 874/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 874
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 152/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind reprezentanții recurentei DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B și al intimatei SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a precizat că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- contestatoarea. Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B anularea deciziei nr.9/16.01.2007, decizie de impunere nr.35342/31.10.2006 și a dispoziției nr.35343/31.10.2006 emisă de Autoritatea de Control Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta - contestatoare arată în contestația formulată că a fost impusă suplimentar cu suma de 50292lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, dobânzi, penalități de întârziere și majorări.
Consideră că în mod nelegal organul de control fiscal l-a obligat să plătească impozit pe profit suplimentar deoarece iau fost aplicate dispozițiile legale în vigoare la data controlului (art.21 al.2 lit. n din Codul Fiscal) la fenomene economice întâmplate între anii 1998-2004.
La data efectuării cheltuielilor (taxă de timbru și creanțe nerecuperate din cauza falimentului debitorilor) erau în vigoare dispozițiile HG 830/31.07.2002 dată în aplicarea Legii 414/2002 care permitea constituirea de provizioane deductibile iar trecerea efectivă pe cheltuieli a sentințelor care nu se mai puteau recupera se făcea în baza hotărârilor judecătorești.
În concret cheltuielile efectuate în anii 1998-2004 pentru care inițial s-au constituit provizioane au fost înregistrate pe cheltuieli în anul 2005.
Organul de control a considerat că înregistrarea cheltuielilor a acelor sume nu este posibilă în anul 2005 deoarece abia începând cu anul 2004 pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației.
În urma inspecției fiscale, controlorii fiscali au contestat că. Baî nregistrat în evidențele contabile sume provenind din sentințe judecătorești pronunțate între anii 1995-2000, iar trecerea pe cheltuieli a fost făcută în aprilie 2004-ianuarie și 2005.
. Baî nregistrat în evidențele contabile și ce a trecut pe cheltuieli, taxe de timbru și penalități nerecuperate, ce a dus la diminuarea impozitului pe profit pe anii 2004-2005, cheltuieli anterioare acestor ani.
Înregistrarea acestor sume trebuia făcută în momentul când a avut loc cheltuiala și nu ulterior.
În cauză instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile având patru obiective:să se stabilească dacă au fost constituite provizioane pentru creanțele ce erau în litigiu; cum au fost înregistrate în contabilitate; ce regim fiscal aveau și în ce mod au fost influențate rezultatele financiare și în ce mod au fost influențate rezultatele financiare și impozitul pe profit; penalitățile în sumă de 475 504 130 lei cât și taxele de timbru în sumă de 48 272 699 lei înregistrate de 2 ori ce influență au avut asupra rezultatelor fiscale.
Raportul de expertiză întocmit în cauză concluzionează că. Bac onstituit provizioane pentru creanțele în litigiu.
Pentru anul 2004 pierderile din creanțe și debitori diverși au fost înregistrate în categoria cheltuielilor deductibile fiscal în totalitate, nefiind respectate prevederile legale în vigoare la data înregistrării în contabilitate.
din creanțe nerecuperate de la debitori diverși trebuiau înregistrate pe cheltuieli la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești.
Instanța analizând materialul probator constată că prin notele contabile nr.219/30.04.2004 și 153/31.01.2005, 166/31.12.2005 au fost înregistrate pe cheltuieli deductibile fiscal sume reprezentând creanțe nerecuperate regăsite în sentințe judecătorești definitive pronunțate în perioada 1995-2000.
Conform reglementărilor fiscale privind -impozitul pe profit -HG 339/1995 ART.1.A, /2002 ART.1.A și Legea 414/2002 agenții economici aveau dreptul de a constitui provizioane deductibile fiscal.
La data efectuării cheltuielilor (taxe de timbru și creanțe nerecuperate din cauza falimentului debitorilor) erau în vigoare dispozițiile /2002 dată în aplicarea Legii 414/2002 care permitea constituirea de provizioane deductibile fiscal.
Trecerea efectivă pe cheltuieli se făcea în momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești ce confirmau nerecuperarea creanței și a taxei de timbru.
În concret cheltuielile efectuate în anii 1999-2004 pentru care inițial sunt constituite provizioane au fost înregistrate pe cheltuieli în anul 2005.
Organul de control a concluzionat că înregistrarea pe cheltuieli a acestor sume nu este posibilă în anul 2005, deoarece abia începând cu anul 2004 pierderile din creanțe neîncasate se puteau trece pe cheltuieli în baza hotărârilor judecătorești definitive.
Susținerile organului de control cât și a expertului cu privire la dubla înregistrare pe cheltuieli a sumelor reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 47350 lei, cât și a taxei de timbru și a altor cheltuieli de judecată în sumă de 4827 lei nu sunt susținute cu înscrisuri.
În adresa nr.313/31.01.2008 a. B ne arată că aceste sume au fost înregistrate inițial în afara bilanțului.
Ulterior sumele de 47350 lei și 4827 lei au fost înregistrate o singură dată atât pe venituri cât și pe cheltuieli fără a influența impozitul pe profit.
Înregistrarea contabilă nu afectează elementele de activ și pasiv ale persoanei juridice și ca atare nici rezultatele financiar-contabile.
Faptul că. Baî nregistrat mai târziu aceste cheltuieli (taxă timbru, creanțe nerecuperate) nu schimbă regimul lor juridic, dispozițiile Codului fiscal neputând retroactiva așa cum a interpretat organul de control.
ce este esențial în cauză este faptul că atât sub vechiul regim al deducerilor fiscale reglementate de HG 335/1995, HG 830/2002 și Legea 414/2002 cât și a Codului fiscal aceste cheltuieli nerecuperate de la creditori sunt trecute pe costuri afectând profitul prin diminuarea acestuia.
Este de reținut faptul că. Baî nregistrat o pierdere certă prin imposibilitatea recuperării creanțelor și a taxelor de timbru astfel că nu poate fi sancționată fiscal încă o dată prin obligarea la plata sumei de 50292 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar, dobânzi și majorări.
Față de cele arătate instanța admis contestația ca fondată a dispus anularea deciziei nr.9/16.01.2007 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice; dispoziția nr.35343/31.10.2006 emisă Autoritatea de Control Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B și decizia de impunere nr. 35342 din 31.10.2006, prin sentința nr. 152/2008.
Împotriva aceste sentințe întermenlegal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că
Hotararea criticata a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legale, motiv ecurs prevazute de art.304 pet. 9 din pr.civ. Art. 21 (2) lit n) pet. 1 din Legea nr. 571/2001 privind Codul fiscal, prevede: "Sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri si: n) pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor neincasate, in latoarele cazuri.
procedura de faliment a debitorilor a fost inchisa pe baza hotararilor ecatorestv". Or, a calculat, inregistrat in contabilitate si trecut pe
ituri sentintele civile obtinute, deducand astfel profitul impozabil pentru anii fiscali 2004 si 2005, prin uzitarea de legea nr. 414/2002, lege abrogata in momentul efectuării operatiunilor contabile.
Efectul inregistrarii in contabilitate a hotararilor judecatoresti, altele decat cele muntate in procedura de faliment, consta in dimiuarea nejustificată a profitului impozabil aferent anilor 2004 si 2005 cu suma de 50.292 lei.
in contabilitate a sentintelor judecatoresti s-a facut si fara respectarea dispozitiilor art. 2(1) si 6(1) din Legii nr. 82/1991 privind legea contabilitatii, potrivit carora:
Art. 2(1) ""Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice, trebuie sa sigure înregistrarea cronologica si sistematica, - pentru relatiile cu - istitutiile publice.
Art. 6(1) "Orice operatiune se inregistreaza in momentul efectuarii ei într-un document justificativ care sta la baza inregistrarilor in contabilitate,
Contestatoarea nu a respectat ordinea cronologică a modului de inregistrare in contabilitate a documentelor justificative, motiv ce a determinat modificarea valorilor privind profitul impozabil aferent anilor fiscali 2004 si 2005, cu cheltuieli înregistrate in contabilitate, in temeiul unui text de lege abrogat.
Prin Raportul de expertiza contabila judiciara s-a concluzionat ca "pentru anul 2004 pierderile din creante si debitori diversi au fost inregistrate in categoria cheltuielilor deductibile fiscal in totalitate, nefiind respectate prevederile legale aflate in vigoare la data inregistrarii in contabilitate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Sunt nefondate susținerile recurentei privind aplicarea greșită a legii, prima instanță reținând în mod corect, în temeiul legii în vigoare la data respectivă că reclamanta nu mai poate fi sancționată fiscal încă o dată prin obligarea la plata sumei de 50292 lei impozit pe profit suplimentar, dobânzi și majorări și că atât sub vechiul regim al deducerilor fiscale reglementate de HG335/1995, HG830/2002 și. 414/2002 cât și a Codului fiscal, aceste cheltuieli nerecuperate de la creditori sunt trecute pe costuri, afectând profitul prin diminuarea acestuia.
Corect a apreciat prima instanță că întârzierea în înregistrarea acestor cheltuieli nu este de natură a schimba regimul lor juridic, legea neputând retroactiva, astfel cum greșit a reținut organul de control.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312.proic.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 152/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVO CABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./13.01.2009
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
