Anulare act administrativ fiscal. Decizia 889/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 889
Ședința publică din data de 30 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII I împotriva sentinței civile nr. 1054/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 30 martie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr- din data de 26 iunie 2008 așa cum a fost precizată la data de 10 octombrie 2008, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA GENERALǍ A FINANȚELOR PUBLICE I, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII I și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se restituie impozitul pe salariu reținut ilegal precum și a majorărilor și dobânzilor cuvenite.
A mai solicitat anularea răspunsurilor date de Administrația Finanțelor Publice S cu nr.76598 din 05 noiembrie 2007, nr.21315 din 05 noiembrie 2007 și nr.60 din 15 decembrie 2007, anularea procesului verbal nr. - din 02 octombrie 2007 emis de Serviciul de Inspecție Fiscală - I Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, precum și anularea deciziei nr.294 din 28 decembrie 2007 emisă de Biroul Soluționare Contestații -
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2008, pentru opozabilitate, instanța, din oficiu a introdus în cauză SC. POST SA.
În motivare reclamantul a arătat că a fost salariat Ia SC. POST SA. Sucursala I în perioada 1995 - 2005, iar începând cu anul 2001, în mod abuziv și ilegal, a fost păgubit prin neacordarea în întregime a drepturilor salariale cuvenite. Arată că nelegalitățile au fost îndreptate parțial prin sentința civilă nr.681 din data de 27 aprilie 2007 a Tribunalului Prahova, prin care SC. POST SA. a fost obligată Ia plata retroactivă a unor drepturi salariale.
În continuare, reclamantul arată că Ia 27 iunie 2007 SC. POST SA. pune în aplicare parțial sentința Tribunalului Prahova, dar îi virează în contul personal parte din sumele cuvenite, reținându-i în mod ilegal, cu titlu de impozit suma de 13.257 lei, reprezentând impozit pe salariu, sumă pe care a virat-o Ia bugetul statului.
Susține că Ia data efectuării plății era pensionar gradul III, încadrat în grad de handicap accentuat, situație în care potrivit prevederilor codului fiscal și ale Legii nr.448/2006 beneficia de scutire de plata impozitului pentru venituri de natură salarială.
Se invocă dispozițiile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală potrivit cărora se restituie Ia cererea debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale precum și art.124 din același cod, referitor Ia dobânda cuvenită pentru plata cu întârziere.
Prin sentința civilă nr. 1054/F/23.12.2008, Tribunalul Ialomițaa admis în parte cererea, a dispus anularea deciziei nr.294 din 28 decembrie 2007 emisă de Biroul Soluționare Contestații - I și a procesului-verbal nr.- din 02 octombrie 2007 emis de Serviciul de Inspecție Fiscală - I Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii și a obligat Administrația Finanțelor Publice S să restituie reclamantului suma de 13.257 lei reprezentând impozit reținut nelegal.
În motivare, instanța de fond a arătat că prin sentința civilă nr.681 din 27 aprilie 2007 rămasă irevocabilă, petentului i s-au acordat retroactiv drepturile de natură salarială în sumă de 89.540 lei.
Aceste drepturi au fost virate petentului Ia 27 iunie 2007, reținându-i-se suma de 13.257 lei.
Această operațiune a fost confirmată de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii I prin procesul-verbal nr. - din 02 octombrie 2007.
Urmare a contestației formulate de petent, prin Decizia nr.294 din 28 decembrie 2007 Biroul de Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generate a Finanțelor Publice Iad ispus declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Administrației Finanțelor Publice
A respins contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. - din 02 octombrie 2007 pe considerentul că nu are calitate procesuală activă.
La cererea petentului, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile care în esență a stabilit, potrivit normelor legale în vigoare în cauză, Codul fiscal și Codul d e procedură fiscală, dacă petentul beneficia de scutirea de impozit prevăzută de art.55 pct.4 lit.,k" ind.1 din Codul fiscal în raport de data obținerii drepturilor bănești cuvenite și de data ivirii gradului de handicap al petentului precum de data formulării cererii de restituire.
Totodată, expertul a stabilit și cuantumul dobânzilor legale cuvenite.
Din raportul întocmit de expertul, instanța reține că drepturile bănești acordate reclamantului prin sentința civilă nr.681 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Prahova sunt drepturi salariale aferente funcției de bază, deținută de reclamant în 2003 - 2005 și anume cea de contabil șef.
Mai rezultă că Ia data de 27 iunie 2007, când s-a făcut plata drepturilor stabilite prin sentință, petentul era pensionat medical, cu grad de handicap accentuat.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a reținut că petentul nu datorează impozit pentru suma de 89.540 stabilită prin sentința civilă nr.681/2007 a Tribunalului Prahova, situația încadrându-se în dispozițiile art.55 pct.4 lit."k" ind.1 din Codul fiscal, în sensul că suma reprezintă un venit salarial realizat de către o persoană fizică cu handicap accentuat.
În aplicarea acestui text de lege Normele metodologice de aplicare prevăd Ia art.87 ind.1 că dispoziția se referă Ia sumele încasate începând cu data de 01 mai 2005.
Acest text de lege confirmă punctul de vedere al expertului desemnat în cauză îndepărtând astfel și obiecțiunile formulate de pârâte care susțin că este necesar ca handicapul să fie existent Ia data prestării activității, iar nu Ia încasarea efectivă a sumei.
În acest sens, instanța a privit ca neîntemeiată și obiecțiunea referitoare Ia faptul că petentul nu era încadrat în grad de handicap în anul 2005, de vreme ce din copiile certificatelor de încadrare în grad de handicap, aflate Ia dosar, rezultă că gradul de handicap a fost stabilit anterior anului 2004.
De altfel, este de observat că în acest sens expertul desemnat de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, a stabilit în mod irevocabil, prin expertiza care face parte din hotărârea nr.681/2007, că petentul nu datorează impozit.
Din raportul de expertiză rezultă că petentul a înaintat cererea de restituire a impozitului nedatorat către pârâta Administrația Finanțelor Publice S, care nu a soluționat-o în termen de 45 de zile de Ia înregistrare. Instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.70 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, în sensul că soluționarea cererii petentului nu necesită informații suplimentare relevante în contextul în care între părți litigiul se derula de o perioadă mai mare de timp. În plus, tribunalul a reținut că prin sentința pronunțată de Tribunalul Prahova și suplimentul Ia raportul de expertiză s-a statuat că nu datorează impozit.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că petentul este îndreptățit și Ia dobânzi pentru întârzierea Ia plată a sumei datorate în cuantum de 5.502 lei, în condițiile art.124 alin.1, 2 și 7 din Codul d e procedură fiscală.
Cererea petentului de anulare a unor răspunsuri înaintate de pârâta Administrația Finanțelor Publice S, nu este întemeiată, pentru că adresele nr.76598 din 05 noiembrie 2007, nr.21315 din 28 noiembrie 2007 și nr.60 din 15 decembrie 2007 nu sunt acte administrativ fiscale în sensul prevăzut de art.205 alin 1 din Codul d e procedură fiscală.
În această situație cererea formulată sub acest aspect urmează a fi respinsă ca fiind lipsită de temei legal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții DIRECȚIA GENERALǍ A FINANȚELOR PUBLICE I, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
În recursurile lor, recurenții au arătat că prin Decizia nr. 294/28.12.2007 privind soluționarea contestației formulată de dl. - organul de soluționare a decis respingerea capătului de cerere privind anularea Procesului-verbal de control nr. 604.218/2.10.2007 ca lipsit de obiect întrucât contestatorul nu are calitate procesuală activă. Însă, art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ explică semnificația termenului de "parte vătămată" care poate formula contestație în procedura prealabilă, orice persoană titulară a unui drept interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. Cum are interes legitim și se consideră vătămat de actul administrativ emis de o autoritate publică (respectiv în speță procesul-verbal emis de I), contestatorul este persoana vătămată, astfel că a avut calitate de a formula contestație împotriva procesului verbal. Și instanța de fond a concluzionat la fel.
Însă, referitor Ia aspectul că respectiva contestație a fost respinsă ca fiind fără obiect, recurenta a invocat pct. 12.1, lit. c din ORDINUL nr. 519/27.09.2005 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală care stipulează următoarele: "Contestația poate fi respinsă ca:
c) fiind fără obiect, în situația în care sumele și măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat -".
Procesul-verbal de control nr. 604.218/2.- nu stabilește suma contestată, ci doar statuează dacă suma a fost sau nu corect și legal virată, drept urmare confirmă o situație de fapt și de drept, deci nu reprezintă titlu de creanță cum corect a reținut organul de soluționare a contestației. În consecință, sunt aplicabile dispozițiile sus menționate, astfel că Biroul de soluționare contestații în mod corect a respins contestația ca fiind lipsită de obiect.
Mai mult, respectivul proces-verbal nu a fost comunicat reclamantului întrucât comunicarea actului de control se face doar contribuabilului pe care îl vizează deoarece astfel cum rezultă din dispozițiile art. 90-109 din nr.OG 9/2003 privind Codul d e procedură fiscală părți în cadrul respectivului raport de inspecție o au doar organele de control și contribuabilul verificat. Cu toate acestea, rezultatul inspecției fiscale a fost adus la cunoștință și reclamantului prin adresa nr. 60/15.01.2008 prin care s-a și răspuns solicitării de restituire a impozitului pe venitul din salarii.
Referitor la această excepție a lipsei de obiect pentru care BIROUL DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚII din cadrul Iar espins contestația dlui. - recurenta menționează că instanța de fond nu a avut-o în vedere când s-a pronunțat pe capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 294/28.12.2007. Drept urmare, întrucât instanța de fond nu a luat în considerare această excepție de o înrâurire hotărâtoare în soluționarea acestui capăt de cerere, în mod netemeinic și nelegal a dispus anularea Deciziei nr. 294, luând deci o hotărâre nemotivată și greșită și lezând astfel interesul pârâtelor.
Privitor la anularea Procesului-verbal nr. 604.218/2.10.2007 emis de către I, recurenta precizează că - a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ depunând la I contestația înregistrată sub nr. 606.082/11.12.2007 formulată împotriva adresei nr. 76598/5.11.2007 și a Procesului-verbal nr. -/2.10.2007. BIROUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII din cadrul Iae mis Decizia nr. 294/28.12.2007 privind soluționarea contestației formulată de dl. - prin care a respins contestația împotriva respectivului Proces-verbal. a formulat în prezenta cauză contestație atât împotriva Deciziei de soluționare, cât și împotriva Procesului-verbal. Însă, conform art. 218 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii." Drept urmare, Tribunalul este competent doar cu privire Ia soluționarea contestației împotriva Deciziei nr. 294/ 28.12.2007, nu și a Procesului-verbal care va fi anulat doar ca urmare a anulării Deciziei. În concluzie consideră că ar fi fost corect ca instanța de fond să dispună anularea Deciziei nr. 294/28.12.2007 și ca urmare și a Procesului-verbal nr. -/2.10.2007.
Față de restituirea impozitului pe venit contestatorul consideră că au fost în mod eronat au fost virați pentru următoarele motive:
- raportul de expertiză contabilă întocmit în Dosarul nr- prevede expres că nu trebuie să se rețină impozit;
- este scutit de plata impozitului pe venituri de natura salarială întrucât în prezent nu mai prestează activitate salarială - deci nu are o funcție de bază - fiind pensionar de gradul III și este încadrat în gradul de handicap accentuat, fiind aplicabile dispozițiile Codului fiscal și Legii nr. 448/18.12.2006.
Referitor la concluziile Raportului de expertiză contabilă întocmit în Dosarul nr- soluționat prin Sentința nr. 681/27.04.2007, în sentința menționată nu se reține că instanța și-ar fi însușit în totalitate raportul de expertiză deci și concluziile referitoare Ia impozit - instanța nedispunând deloc cu privire Ia impozitul pe venit. Practic, cererea contestatorului de restituirea a impozitului nu are Ia bază un titlu. Mai mult, Tribunalul Prahova nici nu avea cum să se pronunțe cu privire la calcularea și virarea impozitului, întrucât reclamantul nu a formulat nici un capăt de cerere având acest obiect.
Mai mult, instanța în mod eronat a constatat în motivarea sa privind acordarea dobânzilor că între părți litigiul se derula de o perioada mai mare de timp, făcând referire la dosarul soluționat de către Tribunalul Prahova, întrucât în această a doua cauză pârâții din prezenta speță nu au fost părți.
Referitor la calculul impozitului pe venitul din drepturile salariale admise a fi plătite prin Sentința nr. 681/27.04.2007 menționăm că pentru că dl. - să fie scutit de plata impozitului pe venit, trebuie îndeplinite conform art. 55, alin. 4, lit. K ind. 1 din Codul fiscal 3 condiții:
1. veniturile să aibă regim salarial;
2. veniturile salariale să fie obținute la funcția de bază;
3. salariatul să aibă handicap grav sau accentuat.
1. În ceea ce privește prima condiție art. 55 Codul fiscal și art. 119, alin. 1 și 2 din Codul muncii încadrează indubitabil orele suplimentare în categoria veniturilor salariale.
Însă referitor la cea de-a doua condiție organul fiscal consideră că nu este îndeplinită pentru următoarele considerente.
HG nr. 44/22.01.2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal stipulează la Pct. 112 că:
"În scopul determinării impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se află funcția de bază se înțelege:
a) pentru persoanele fizice angajate Ia un singur loc de muncă, ultimul loc înscris în carnetul de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementărilor legale, sunt asimilate acestora."
Prin aplicarea textului de lege Ia speța de față, interesează ultimul loc de munca înscris în carnetul de muncă în perioada pentru care s-au calculat diferențele de drepturi salariale, respectiv 1.03.2003 - 30.11.2005. Însă, la dosarul cauzei există o singură copie de pe carnetul de munca în care d-l apare încadrat drept salariat al S pe perioada 12.01.2006-1.01.20007, perioada care nu prezintă importanță în cauză întrucât drepturile salariale asupra cărora s-a aplicat impozitarea sunt aferente perioadei 2003-2005., concluziile expertizei nu sunt susținute de înscrisuri, iar a admite un raport de expertiză din principiu este nelegal.
De asemenea, faptul că reclamantul era sau nu încadrat în muncă la data achitării drepturilor salariale și a virării impozitului - respectiv 27.06.2007 - nu are relevanță în cauză întrucât impozitul solicitat a fi restituit a fost calculat Ia drepturi salariale și plătite pentru perioada 2003-2005, iar nu pentru momentul efectuării virării impozitului, astfel că nu prezintă nici o importanță statutul salarial al reclamantului Ia momentul calculării și virării impozitului, respectiv dacă este încadrat în muncă, la ce angajator și care era funcția de bază deținută la momentul virării impozitului.
Referitor Ia calculul impozitului pe venitul din drepturile salariale admise a fi plătite prin Sentința nr. 681/27.04.2007 menționăm că suma de 13.257 lei reprezintă impozit calculat Ia suma de 56.354 lei. Această sumă reprezintă contravaloarea orelor suplimentare prestate de reclamant pentru perioada 1.03.2003-30.11.2005.
În ceea ce privește momentul calculării și virării impozitului pe venitul din salarii aferent orelor suplimentare, art. 57 alin. 2 ind.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal dispune că "În cazul veniturilor din salarii și/sau al diferențelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează și se reține la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcției de bază la data plății, și se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit." Rezultă că întrucât impozitul a fost calculat și virat la momentul achitării diferențelor de drepturi salariale, angajatorul a respectat dispozițiile invocate. De asemenea din textul de lege invocat mai rezultă că în cazul veniturilor din salarii și/sau diferențelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, impozitarea se efectuează conform dispozițiilor care reglementează veniturile realizate în afara funcției de bază, aflate în vigoare Ia momentul când s-a efectuat plata.
Însă, în ceea ce privește scutirea art. 55, alin. 4, lit. K din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că nu sunt impozabile veniturile din salarii realizate de persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat Ia funcția de bază. Recurenta reiterează că nu s-a demonstrat prin înscrisuri că drepturile salariale - ore suplimentare reprezintă venituri obținute Ia funcția de bază.
Mai mult, față de concluziile expertizei relativ la obiectivul nr. 4 recurenta este de acord cu aspectul că:
- reclamantul deținea certificat de handicap accentuat (începând cu 7.12.2004), ceea ce-i conferea dreptul de a beneficia de scutire de impozit pe veniturile din salarii;
- sumele obținute ca urmare a Sentinței nr. 681/2007 sunt drepturi salariale, însă nu s-a făcut dovada prin înscrisuri că sunt obținute la funcția de bază.
Însă, prin a treia concluzie expertul se contrazice, întrucât la obiectivul nr. 1 stabilește că orele suplimentare sunt drepturi salariale obținute Ia funcția de bază, iar la obiectivul nr. 4 că sunt obținute în afara funcției de bază. Cum concluziile expertizei cu privire Ia acest aspect sunt contradictorii, am formulat obiecțiunile depuse Ia termenul din data de 22.12.2008 pe care am solicitat instanței să le comunice expertului contabil pentru a-și exprima punctul de vedere privind aceste constatări. Întrucât instanța a respins această solicitare, iar concluziile expertizei cu privire la acest aspect sunt contradictorii, considerăm că nu sunt relevante în cauză, astfel că nu trebuiau reținute,
Mai mult, pct. 87 ind. 1 din nr.HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal dispune că scutirea se aplică începând cu data de 1.05.2005. Cum orele suplimentare au fost stabilite de către instanță pentru perioada 2003-2005, iar scutirea operează cu data de 1.05.2005, rezultă că se calculează impozit doar pentru perioada 1.05.2005-30.11.2005, pentru perioada 1.03.2003-1.05.2005 legea nestipulând nici o scutire.
Recurenta mai menționează că la dosarul cauzei existau certificate de încadrare în grad de handicap începând cu 7.12.2004, iar nu de Ia 1.03.2003 - data când au început relațiile contractuale de muncă între dl. și POST, astfel că dacă s-ar face abstracție de dispozițiile pct. 87 ind. 1 din nr.HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, scutirea nu ar putea fi acordată pentru perioada dinainte de 7.12.2004.
Privitor la datorarea dobânzilor pentru nesoluționarea în termen a solicitării de restituire în termen a impozitului pe venitul din salarii și cuantumul acestora, conform art. 70, alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală termenul de soluționare a cererilor de către organul fiscal este de 45 zile. Însă prin soluționarea cererii nu se înțelege admiterea din principiu a acesteia prin simplul fapt al formulării și depunerii ei.
Dl. a solicitat restituirea impozitului pe venitul din salarii în suma de 13.257 lei prin adresa nr. 13.474/27.08.2007, organul fiscal răspunzând contribuabilului prin adresa nr. 76598/5.11.2007, fiind depășit termenul de 45 de zile. Însă, art. 70, alin. 2 din nr.OG 92/2003 prevede că "În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate."
Drept urmare, S pentru luarea unei decizii corecte a solicitat efectuarea controlului fiscal prin adresa nr. 74.679/31.08.2007 organului fiscal în evidența căruia se afla POST, respectiv ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII I, iar prin adresa nr. 604.218/2.10.2007 a fost înaintat către S Procesul-verbal nr. 11/2.10.200 cu rezultatele inspecției fiscale, termenul de soluționare s-a prelungit cu 31 de zile (de la 31.08.2007 data când a fost solicitat controlul Ia 2.10.2007 data comunicării procesului - verbal de control), astfel că termenul de soluționare a expirat la 13.11.2007, abia după această dată putându-se calcula dobânzi drept sancțiuni pentru nesoluționarea în termen a cererii. Însă, cum organul fiscal a răspuns d- prin adresa nr. 76598/5.11.2007, deci în termenul legal, considerăm că respectivul capăt de cerere privitor Ia calcularea de dobânzi pentru nesoluționarea în termen a solicitărilor este nefondat.
Cu privire la acest aspect în RAPORTUL DE EXPERTIZǍ CONTABILǍ expert a concluzionat că organul fiscal datorează dobânzi, însă concluzia sa este eronată întrucât se fundamentează doar pe prevederile art. 70 alin. 1 din nr.OG 92/2003. nu și a alin. 2 din același act normativ eludând astfel efectul legii.
Se derula pe o perioada mai mare de timp, făcând referire la dosarul soluționat de către Tribunalul Prahova - cauza în cadrul căreia expertiza contabilă efectuată a statuat că nu datorează impozit. Față de acestea recurenta precizează că instanța în mod eronat a constatat că între părți litigiul se derula de o perioada mai mare de timp, întrucât în cauza soluționată de Tribunalul Prahova pârâții din prezenta speță nu au fost părți (cu excepția SC SA B) și cum în Sentința nr. 681/27.04.2007 nu se specifică nimic despre concluziile raportului de expertiză privitoare la impozit pe venit, organul fiscal a considerat că se impune solicitarea unui punct de vedere chiar de la organul de control al instituției în evidența căreia se afla angajatorul, respectiv AFPCM I, S neavând decât calitatea de încasator prin Trezorerie, neavând nici o altă relație de nici o natură, implicație și nici o altă calitate față de angajator și angajat, fiind aplicabile prevederile art. 70 alin. 2 din nr.OG 92/2003.
De asemenea menționează din nou că nu se reține că instanța și-ar fi însușit în totalitate raportul de expertiză - deci și concluziile referitoare Ia impozit - instanța nedispunând deloc cu privire Ia impozitul pe venit. Practic, cererea contestatorului de restituirea a impozitului nu are la bază un titlu. Mai mult, instanța nici nu avea cum să se pronunțe cu privire la calcularea și virarea impozitului, întrucât reclamantul nu a formulat nici un capăt de cerere având acest obiect.
Drept urmare, pentru toate considerentele mai sus prezentate instanța de fond trebuia să constate că sunt incidente dispozițiile art. 70 alin. 2 din nr.OG 92/2003, că cererea de restituire a impozitului a fost soluționată în termenul legal și în consecință să respingă capătul de cerere privind obligarea S la plata dobânzilor în suma de 5.502 lei.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 681 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă irevocabilă, petentului i s-au acordat retroactiv drepturile de natură salarială în sumă de 89.540 lei.
Aceste drepturi au fost virate petentului Ia 27 iunie 2007, reținându-i-se suma de 13.257 lei.
Această operațiune a fost confirmată de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii I prin procesul-verbal nr. - din 02 octombrie 2007, care a mai menționat că acest impozit pe venit a fost reținut corect.
Urmare a contestației formulate de petent, prin Decizia nr.294 din 28 decembrie 2007 Biroul de Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generate a Finanțelor Publice Iad ispus declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Administrației Finanțelor Publice
A respins contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. - din 02 octombrie 2007 ca fiind fără obiect, pe considerentul că nu are calitate procesuală activă.
Potrivit pct. 12.1, lit. c din ORDINUL nr. 519/27.09.2005 privind aprobarea instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală,Contestația poate fi respinsă ca:
c) fiind fără obiect, în situația în care sumele și măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat -".
În speță, s-a contestat legalitatea măsurii impozitării drepturilor de natură salarială în sumă de 89.540 lei. Ori, prin procesul-verbal nr. - din 02 octombrie 2007 s-a menționat căacest impozit pe venit a fost reținut corect. Astfel, deoarece corectitudinea reținerii impozitului pe venit a fost stabilită prin procesul-verbal nr. - din 02 octombrie 2007, Curtea apreciază că nu putea fi respinsă contestația ca fiind fără obiect. Contestația reclamantului are obiect și trebuia analizată pe fondul ei.
Pe de altă parte, dispunând anularea Deciziei nr. 294 din 28 decembrie 2007 a Biroului de Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generate a Finanțelor Publice I prin care s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. - din 02 octombrie 2007 ca fiind fără obiect, pe considerentul că nu are calitate procesuală activă, instanța este competentă să se pronunțe și cu privire la legalitatea procesului-verbal nr. - din 02 octombrie 2007 contestat. Din acest motiv, instanța de fond a procedat legal.
În al treilea rând, instanța de fond valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul nr-, soluționat prin sentința civilă nr. 681 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă irevocabilă, prin care reclamantului i s-au acordat retroactiv drepturile de natură salarială în sumă de 89.540 lei.
Conform art. 55, alin. 4, lit. K ind. 1 din Codul fiscal pentru scutirea de la plata impozitului pe venit trebuie îndeplinite trei condiții:
1. veniturile să aibă regim salarial;
2. veniturile salariale să fie obținute la funcția de bază;
3. salariatul să aibă handicap grav sau accentuat.
1. În ceea ce privește prima condiție art. 55 Codul fiscal și art. 119, alin. 1 și 2 din Codul muncii încadrează indubitabil orele suplimentare în categoria veniturilor salariale.
HG nr. 44/22.01.2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal stipulează la Pct. 112 că:
,În scopul determinării impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se află funcția de bază se înțelege:
a) pentru persoanele fizice angajate Ia un singur loc de muncă, ultimul loc înscris în carnetul de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementărilor legale, sunt asimilate acestora."
Curtea consideră că și cea de-a doua condiție este îndeplinită deoarece veniturile reclamantului sunt aferente funcției de bază. Acest fapt reiese chiar din procesul-verbal nr. - din 02 octombrie 2007, în care se reține că reclamantul a fost angajat al SC SA în baza contractului individual de muncă nr. 354/2003, cu durată nedeterminată. iar prin decizia nr. 216/29.11.2005, a încetat contractul de muncă începând cu 01.12.2005.
În privință celei de-a treia condiții, Curtea reține că potrivit art. 871din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, Nu sunt venituri impozabile veniturile din salarii realizate de persoane fizice cu handicap grav și accentuat, încadrate cu contract individual de muncă, încasate începând cu data de 1 mai 2005."
Din acest text, reiese că data încasării trebuie să fie după 1 mai 2005. Această condiție este îndeplinită. Handicapul nu trebuie să existe la data prestării activității ci la data încasării sumei. Din copiile certificatelor de încadrare în grad de handicap, aflate Ia dosar, rezultă că gradul de handicap a fost stabilit în cursul anului 2004.
Din aceste motive reiese că reclamantul nu datora impozit pe venit in baza art. 55, alin. 4, lit. K ind. 1 din Codul fiscal.
Nu este adevărat că expertul judiciar desemnat de instanța se contrazice în răspunsurile date la obiectivele 1 și 4. Expertul este constant, susținând că veniturile sunt realizate la funcția de bază.
În privința dobânzilor, Curtea reține că reclamantul a solicitat restituirea impozitului pe venitul din salarii în suma de 13.257 lei prin adresa nr. 13.474/27.08.2007, organul fiscal răspunzând contribuabilului prin adresa nr. 76598/5.11.2007, fiind depășit termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 70 alin. 1 din nr.OG 92/2003.
Art. 70 alin. 2 din nr.OG 92/2003 care prevede că,În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.", nu este aplicabil în spetă deoarece prin sentința civilă nr. 681 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă irevocabilă s-a stabilit că reclamantul nu datorează impozit, situație în care nu erau necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 304 pct. 9, 3041și 3412 proc. civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere dispozițiile art. 296 și 316 proc civ. ce consacră principiul neagravării situației în propria cale de atac, Curtea va respinge cererea intimatului privind actualizarea dobânzilor, căci admiterea acesteia ar agrava situația recurentelor în propriul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurentele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII împotriva sentinței civile nr.1054/23.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă, în
dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -.
Respinge cererea intimatului reclamant privind actualizarea dobânzilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- - - - - -
Tribunalul Ialomița GREFIER
Secția civilă - -
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./14.04.2009
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Vasile Bîcu
