Anulare act administrativ fiscal. Sentința 990/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 990/CA
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
Grefier ---
S-a luat în examinare acțiunea promovată în contencios administrativ formulată de reclamantul - domiciliat în T,-, -.15, jud.T, în contradictoriu cu pârâții REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE - cu sediul în I, nr.202, județ T și MINISTERUL TRANSPORTURILOR - cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.12.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 15.12.2008 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 18.12.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Regia Autonomă Administrația Zonei Libere și Ministerul Transporturilor, solicitând anularea Ordinului Ministerului Transporturilor nr.190/22.05.2007, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii actului de concediere, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, a concediilor medicale, a concediului legal de odihnă pentru perioada ianuarie - mai 2007 și a daunelor morale în cuantum de 100.000 de lei.
În motivarea contestației s-a arătat că, prin adresa nr.5007 din 30.07.2007, i s-a adus la cunoștință pe de o parte că a fost eliberat din funcție și pe de altă parte că este obligat să predea inventarul, respectiv mijloacele fixe și obiectele de inventar de care a beneficiat pe perioada în care a fost director general.
A mai arătat contestatorul că la data emiterii ordinului contestat se afla în concediu medical, fiind suferind de poliartrită reumatoidă, iar în perioada în care s-a aflat în incapacitate temporară de muncă nu a fost plătit.
În drept, s-au invocat disp. Codului Muncii și ale art.36 al.3 lit.a din OUG 158/2005, iar în dovedire s-au depus în copie la dosar: contractul individual de muncă, fișa postului, contractul de performanță nr.13/2007, Ordinul nr.790/2007, o serie de adrese și adeverințe, precum și certificate de concediu medical.
Prin întâmpinare, pârâta RA Administrația Zonei Libere a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul neemiterii ordinului contestat.
S-a mai arătat că reclamantul nu a fost concediat, ci doar eliberat din funcția de director general, neexistând o încetare a raporturilor de muncă.
Prin sentința civilă nr.2001/7.11.2007, Tribunalul Tulceaa constatat natura juridică a cauzei ca fiind de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea acțiunii în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
La termenul de judecată din 4.02.2008, reclamantul, prin apărător, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA -Secția de Contencios administrativ în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.158/CA/21.02.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA, a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Tulcea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat-o Inaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că actul contestat, deși emis de o autoritate administrativă, nu a fost emis în realizarea puterii publice, pentru a fi considerat un act administrativ unilateral sub incidența Legii 554/2004, ci un act juridic prin care încetează raportul de muncă al contestatorului supus dispozițiilor Codului Muncii.
Prin decizia nr.2713/26.06.2008, Inalta C de Casație și Justiție, soluționând conflictul negativ de competență, a statuat că, în cauză, competența de soluționare revine Curții de APEL CONSTANȚA, conform art.10 din Legea nr.554/2004.
Urmare acestei soluții, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Cu ocazia soluționării cauzei -, prin cererea adresată instanței la 8.12.2008, reclamantul a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere privind contravaloarea concediului medical și la contravaloarea concediilor de odihnă, întrucât obligațiile bănești i-au fost achitate.
Pârâtul Ministerul Transporturilor a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă, iar pârâta RA Administrația Zonei Libere a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
In baza art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere privind contravaloarea concediilor medicale și de odihnă.
In baza art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepție prioritară în raport cu cea de-a doua.
Excepția este întemeiată și va fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Conform dispozițiilor legale sus-menționate, admisibilitatea introducerii în instanță a unei cereri în anularea unui act administrativ este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile.
In speță, reclamantul nu a formulat plângere prealabilă anterior adresării sale în instanță, astfel că cererea sa, în raport cu disp.art.7 din Legea nr.554/2004, este inadmisibilă.
Susținerea reclamantului, potrivit căreia nu era necesară plângerea prealabilă, întrucât a considerat că litigiul este sub incidența normelor din dreptul muncii, nu este întemeiată, întrucât Inalta C de Casație și Justiție, prin decizia nr.2713/2008, pronunțată în dosarulnr-, a dezlegat această problemă de drept, statuând că litigiul este de competența instanței de contencios administrativ.
In atare condiții, având în vedere că actul contestat este un act administrativ, reclamantul trebuia să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004.
Pentru considerentele sus-expuse, instanța va admite excepția invocată de Ministerul Transporturilor și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Întrucât această excepție este prioritară și întemeiată, instanța nu va mai analiza cea de-a doua excepție - invocată de RA Administrația Zonei Libere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In baza art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea la judecată a capetelor de cerere privind contravaloarea concediilor medicale și concediului de odihnă.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea promovată în contencios administrativ formulată de reclamantul - domiciliat în T,-, -.15, jud.T, în contradictoriu cu pârâții REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE - cu sediul în I, nr.202, județ T și MINISTERUL TRANSPORTURILOR - cu sediul în B,-, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - ---
Red.jud.-
19.01.2009
Tehnored.-gref.
5ex./26.01.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga
