Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.645/2009
Ședința publică din 11 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 2284 din 28.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C și, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 2.284 din data de 28 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C și Instituția Prefectului jud. C - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu acești pârâți.
Totodată, s-a admis cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, și în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3.546 lei, reprezentând taxa de poluare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a analizat, în primul rând, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C și Instituția Prefectului jud. C - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule constatând că aceasta este întemeiată și a admis-o, în condițiile în care în cauză nu se contestă nici un act administrativ emis de aceste pârâte, ci se solicită restituirea unei taxe achitate în contul Administrației Finanțelor Publice a mun. C-N, care are personalitate juridică și poate sta în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată în parte, din următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Toyota, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 3.546 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. C- Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă.
Având în vedere că reclamantul a achiziționat autoturismul la data de 20.05.2008, dată la care acesta putea fi înmatriculat în România, tribunalul a apreciat că acestuia îi erau aplicabile dispozițiile Codului fiscal, referitoare la taxa de primă înmatriculare și nu dispozițiile nr.OUG 50/2008 privind taxa de poluare, în condițiile în care acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Or, taxa de primă înmatriculare nu este compatibilă cu legislația comunitară, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal.
Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că s-ar afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de poluare prevăzută de dispozițiile art. 11 din.nr.OG 50/2008 a fost în mod nelegal solicitată reclamantului, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de poluare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041.pr.civ. recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii, deoarece nu s-a observat că taxa plătită de reclamant nu era o taxă de primă înmatriculare, ci dimpotrivă, o taxă de poluare pentru autovehicule percepută în condițiile nr.OUG 50/2008 și nicidecum pe baza disp. art. 2141- 2143Cod fiscal.
Reclamantul a achiziționat autoturismul la data de 20.05.2008, dar acesta a fost înmatriculat abia la data de 23.07.2008, dată la care erau aplicabile prevederile noului act normativ pentru instituirea taxei de poluare.
S-a mai arătat că dispozițiile noului act normativ nu mai contravin prevederilor tratelor europene invocate, nici chiar art. 90 din Tratatul, față de care au fot analizate vechile dispozițiile din Codul fiscal pe baza căruia se percepea taxa specială de înmatriculare.
Noua taxă de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state ale ci ea se aplică tuturor autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor națională sau geografică, inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României.
La rândul său, reclamantul-intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză, arătând, în esență, că decizia de calcul a taxei de poluare este nulă deoarece nu arată în cuprinsul ei data emiterii, iar pe fond prioritatea normelor comunitare este asigurată chiar de dispozițiile Constituției României și de Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, așa încât noua taxă de poluare este contrară dispozițiilor comunitare, iar încasarea taxei nu are un suport legal.
Recursul declarat în cauză este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 - art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În primul rând, trebuie observat că față de momentul exigibilității taxei și de plata efectivă a acesteia, în cauză sunt aplicabile prev. nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, taxă pe care, de altfel, a și cerut să-i fie restituită reclamantul, deoarece aceasta a fost plătită efectiv la data de 23 iulie 2008, pe baza dispozițiilor acestui act normativ, a normelor lui de aplicare, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Ca atare, prima instanță a procedat greșit atunci când a analizat doar conformitatea disp. din Codul fiscal introduse prin Legea nr. 343/2006 care a completat Codul fiscal cu art. 2141- 2143cu dispozițiile dreptului comunitar (art. 90 parag. 1 din ) și s-a aplicat începând cu data de 01.01.2007 până la 01.07.2008, atâta timp cât reclamantul a plătit taxa de poluare la data de 23 iulie 2008.
În al doilea rând, Curtea în aceste împrejurări, trebuie să verifice, ca o chestiune esențială, în rezolvarea recursului, dacă noul act normativ (în forma sa inițială) este sau nu contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamantului-intimat i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
În aceste condiții, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, ținând cont de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează să fie admis recursul declarat în cauză, modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant pentru obligarea C-N la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, cu sediul în C-N, P-ța - - nr. 19 jud. C împotriva sentinței civile nr. 2.284 din 28 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./10.06.2009.
jud.fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
