Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.644/2009
Ședința publică din data de 11 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1975 din 24.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoria cu intimata INSTITUȚIA PREFECTULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR - REGIM PERMISE DE CONDUCERE ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare autovehicule.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 mai 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.975 din data de 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR - REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în C-N, Bd. 21 2. nr. 58 jud. C, vizând obligarea acesteia să procedeze la înmatricularea definitivă fără plata taxei de înmatriculare auto speciale pentru autoturisme și autovehicule prev. de art. 2141-3Cod fiscal și fără plata taxei de poluare prev. de nr.OUG 50/2008 a autoturismului proprietate personală de tipul procurat din Germania.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat de la numitul care a achiziționat din Germania, un autoturism marca, autoturism care era înmatriculat în această țară.
S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de nr.OUG 50/2008.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, relevă instanța de fond, nr.OUG 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile nr.OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile nr.OUG 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 2141Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe.
Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import,
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile nr.OUG 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul -, solicitând admiterea lui, casarea în întregime a sentinței atacate, iar în rejudecare, să fie admisă în întregime acțiunea sa cu obligarea pârâtei la înmatricularea definitivă a autoturismului procurat din Germania fără plata taxei vamale prev. de art. 2141-3Cod fiscal și fără plata taxei de poluare prev. de nr.OUG 50/2008.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041.pr.civ. recurentul-reclamant a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii, deoarece nu s-a observat că taxa de înmatriculare a unui autovehicul în România este discriminatorie, în condițiile în care, autovehiculul respectiv a fost deja înmatriculat într-o țară membră a Uniunii Europene.
Astfel, potrivit dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, așa încât România, în calitate de membru, începând cui data de 01.01.2007, este obligată să respecte prevederile europene care se aplică cu prioritate față de legislația internă.
Potrivit art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene, "nici un stat membru nu supune direct, sau indirect, produsele altor țări membre ale comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Ca urmare a efectului direct a textului citat, pentru ordinea internă a României, prima instanță era datoare să constate că art. 2141-3Cod fiscal sunt reglementări contrare și nu pot produce efecte atâta timp cât autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 al art. 148 din Constituția României.
S-a mai arătat că dispozițiile citate din Codul fiscal au fost abrogate prin nr.OUG 50/2008, Situație discutabilă deoarece Codul fiscal poate fi modificat și completat doar prin lege, însă și noua taxă, denumită taxă de poluare, este de asemenea discriminatorie, fiind contrară legislației comunitare, încălcând aceleași disp. ale art. 90 parag. 1 din Tratatul constitutiv al Comunității Europene.
Astfel, dacă se compară situația juridică a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a altei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, deși în principiu ambele autoturisme poluează în egală măsură, numai cel de-al doilea este obligat la plata taxei.
Potrivit OUG nr. 50/2008, care invocă principiul "poluatorul plătește" taxa este datorată doar de al doilea proprietar, în schimb primul proprietar, deși autoturismul său poluează la fel sau mai mult, nu plătește nimic.
Libera circulație a mărfurilor impune din partea statelor membre îndeplinirea tuturor obligațiilor de fidelitate și loialitate față de Comunitate, or, taxa de mediu este vădit discriminatorie, contravenind chiar dispozițiilor art. 53 din Constituția României, care vizează interzicerea unor drepturi sau libertăți într-o societate democratică.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a dispozițiile art. 304 pct. 9 - art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În primul rând, trebuie observat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă ca o taxă fiscală prin Legea nr. 343/2006 care a completat Codul fiscal cu art. 2141- 2143și s-a aplicat începând cu data de 01.01.2007 până la 01.07.2008.
Conform acestor dispoziții, taxele speciale se plăteau cu ocazia primei înmatriculări în România pentru autoturismele și autovehiculele comerciale cu masă totală maximă autorizată de până la 3,5 inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap. Nivelul taxei speciale a fost prev. în anexa nr. 4 care a făcut parte integrantă din dispoziția textului de lege.
Începând cu aceeași dată, 01.01.2007, România a devenit membră a Uniunii Europene. Potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, de la această dată României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar rezultând din tratatele constitutive sau din legislația comunitară secundară.
Stabilirea competențelor în cadrul Uniunii Europene se face pe baza atribuțiilor conferite prin tratate în privința emiterii actelor normative, astfel încât statele nu mai au altă posibilitate decât să acționeze în cadrul prescris de acestea și dacă eventual trebuie să adopte alte acte normative de aplicare, acestea nu pot fi decât în concordanță cu cele comunitare.
În cadrul aceste repartizări de competență există și domenii în care statele își păstrează o competență proprie, cum ar fi adoptarea reglementărilor privind apărarea ordinii publice, a moralei și securității publice, cooperarea în protecția mediului înconjurător precum și în domeniul dezvoltării.
Pentru a analiza compatibilitatea reglementărilor naționale cu normele dreptului comunitar în privința taxei auto, este necesară stabilirea felului de competențe ce se exercită în domeniu și cum este calificată taxa auto.
Așadar, în măsura în care în domeniul de referință se constată că Uniunea Europeană exercită competențe exclusive, înseamnă că reglementările comunitare adoptate în domeniul respectiv se aplică prioritar în raport cu legislația internă.
În domeniul concurenței și liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii, reglementările decurg din competența exclusivă a Uniunii, ceea ce presupune că în acest domeniu se aplică în mod direct și obligatoriu reglementările comunitare.
Faptul că dispozițiile relative la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule erau cuprinse în Codul fiscal, conduce la concluzia că aceste reglementări sunt contrare dreptului comunitar vizând un domeniul în care Comunitatea exercită competențe exclusive.
Conform, dispozițiilor cuprinse în art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene " nici un stat membru nu stabilește, direct sau indirect, pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite, direct sau indirect, pentru produsele naționale similare".
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei introducea un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 parag. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanțele naționale au constatat că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot produce efecte, dispunând restituirea taxelor achitate contribuabililor care au acționat în justiție.
În paralel, Comisia Europeană, care are competența de a notifica un stat membru atunci când constată că reglementările acestuia nu sunt conforme cu legislația comunitară, a declanșat procedura de"infringement"împotriva României.
Drept urmare, ținând cont de negocierile cu Comisia Europeană, Guvernul României a adoptat nr.OUG 50/2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 327 din 25.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prin care au fost abrogate expres dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, începând cu data de 1 iulie 2008.
Prezentului litigiu nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal, deoarece cererea reclamantului a fost introdusă după data de 1 iulie 2008, respectiv la 17 septembrie 2008, iar plângerea prealabilă a fost înregistrată la data de 2 septembrie 2008.
În al doilea rând, Curtea în aceste împrejurări, trebuie să verifice, ca o chestiune esențială, în rezolvarea recursului, dacă noul act normativ (în forma sa inițială) este sau nu contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88. Comisiei Europene parag. 17).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Ca urmare a celor mai sus arătate, așa după cum de altfel a reținut și prima instanță, refuzul pârâtei de înmatriculare a autoturismului reclamantului-recurent este perfect justificat, iar acțiunea acestuia nu poate fi considerată ca fondată.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, cum hotărârea instanței de fond este legală și temeinică în totalitate, iar motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul -, cu domiciliul în T,-, jud. C împotriva sentinței civile nr. 1.975 din 24 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./10.06.2009.
jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
